22,856 matches
-
se cuvenea cu adevărat. El răspunse salutului și anunțului prefectului cu rigoarea oficială, însă imediat, dintr-un impuls tineresc, îl îmbrățișă. Și văzu că - semn neîndoielnic al puterii sale - ochii luptătorilor străluceau. În jurul lui se adună escorta imperială, care îl separă de ceilalți. Un cortegiu lent, solemn, porni pe drumul spre Roma cu cenușa lui Tiberius, căruia astrele îi preziseseră că nu va intra viu în capitală. Gajus Caesar, princeps proaspăt ales, înconjurat de atleticii Augustinieni cu platoșe de argint, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să anticipeze întrebările anchetatorilor. — Tânărul Cerialis ne-a înșirat din memorie numele a șaizeci și șase de persoane. A fost uimitor; secretarii abia reușeau să scrie, raportă șeful inchizitorilor. Era însă greu - așa cum avea să fie și în viitor - să separi informațiile adevărate de invenții. Cerialis avea să intre în istorie drept unul dintre cei mai ticăloși denunțători, pentru că l-a inclus printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă surprindea în mod plăcut. De-a lungul ultimilor ani, distanța mentală dintre slujba mea de la studiourile din Shepperton unde se produceau reclame pentru televiziune și propria ei carieră înfloritoare la departamentul de excursii în străinătate al Pan American ne separase din ce în ce mai mult. Catherine lua acum lecții de zbor și, alături de unul dintre iubiții săi, pusese bazele unei mici firme de turism specializate în curse charter. Urmărea toate aceste activități cu perseverență, marcându-și intenționat independența și încrederea în propriile puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul fin de siécle, senzația că lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
idealiste, parțial influențată de „estetica urîtului” a germanului Karl Rosenkrantz, Cornel susține direcțiile moderne postimpresioniste și primitiviste ilustrate de lucrările „gauguinistei” Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată într-un colț, lucrările în cauză vor fi ținta unor întîmpinări ostile din partea criticii oficiale și a publicului. Rezultatul - repudierea „ereticilor” de către comitetul expoziției și demisia din juriu a soților Storck. Printre puținii lor apărători s-au numărat T. Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
creația celei din urmă trimit, ce-i drept, la o profesiune de credință a Avangardei: „Această grijă de o formă umilă și simplă trebuie să fie considerată ca un zălog al tendințelor, la cea mai recentă generație, de a nu separa Arta de Viață”. Volumul Alcools al lui Guillaume Apollinaire este discutat de recenzentul român prin analogie cu pictura cubistă (al cărei teoretician și susținător pasionat a fost, după cum se știe, chiar poetul francez): „...domnul Apollinaire are talent. La el, groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc operată de o minoritate intelectuală „avansată” - se va regăsi atît în planul acțiunii social-politice (mai ales în prima etapă a revistei, 1922-1924), cît și în plan artistic (1924-1927), cu precizarea că, în tradiția Faclei lui N.D. Cocea, arta este separată de politică. Atitudinea amabil-distantă sau chiar ostilă a Contimporanului față de critica de direcție modernistă (E. Lovinescu și revista Sburătorul - două serii, 1919-1923, 1926-1927) sau simbolistă (revista Vieața nouă a lui Ovid Densusianu va supraviețui pînă în 1925) se exercită atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gustate cu puterea unui spiritualism estetic” („Arta plastică românească“, în Gîndirea, anul IV, nr. 1, octombrie 1924). Apropierile existente, pe linie expresionistă, între grupările de la Gîndirea și Contimporanul au fost investigate atent și cvasicomplet în studiul lui Ov.S. Crohmălniceanu. Ceea ce separă, aidoma unui turnesol artistic, optica unui Ion Vinea de cea a lui Șirato (pentru a da doar acest exemplu) este, fără îndoială, spiritualismul. Abstracționismul Contimporanului rămîne unul „laic”, estetic. În general, comentatorii nu au acordat prea multă atenție „complexului” localist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reînnoirea literaturii psihologice”...) În forme specifice, „complexul” periferic se manifestă atît în cazul lui Ion Vinea, cît și în cazul lui Marcel Iancu. Întors în România ca urmare a rupturii față de dadaismul anarhist al lui Tzara (ruptură care îi va separa pentru totdeauna pe cei doi comilitoni de la Simbolul și mai apoi de la Zürich), Iancu înregistrează iritat nemenționarea sa de către Réné Crével într-un interviu acordat de Tzara pentru Nouvelles litteraires. O notă amplă din nr. 49 al Contimporanului aduce - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în vis, figurile desprinse de pe zid s’au mișcat, ochiul nu pipăia volum...”. Expresionismul iudaic central-european care infuzează, în parte, creațiile lui Călugăru sau Fundoianu nu poate fi separat de mistica hasidică proprie tîrgurilor evreiești din Galiția: „Nu este o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremei-dreapta europene, membrii următoarelor „valuri” avangardiste (Sașa Pană, Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca, Perahim, Gellu Naum ș.a.) vor fi - dimpotrivă - mult mai vulnerabili „angajării” politice comunizante, cu ecouri manifeste, uneori, și în plan artistic. Dacă primii separă mult mai ferm între artistic și politic, practicînd o artă antipopulistă, neangajată social explicit, ceilalți vor fi - pe durata anilor ’30 - mult mai agresiv-antiburghezi. Cazurile unor Geo Bogza (convertit la proza-reportaj), Gherasim Luca (autorul unor texte literare provocatoare, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din ceramică. Fără duză de pulverizare. Frigiderul ce marcă era? mă întreabă Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din capătul celălalt al rulotei. Mă duc. Îndesând o pensulă de rimel în tub, zice: — Nu te superi dacă soțul meu se duce la toaletă, nu? zice Helen. Acum privirea în tavan, drăguță. În baie, pe jos, sunt haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
naștere. Această „componentă” conduce pe om („homo sapiens”...) spre înfăptuirea de fapte bune. Partea proastă e că nu întotdeauna. De aceea, poate, oamenii se împart în buni și răi! Mintea e locul în care omul își cerne gândurile, năzuind a separa tărâțea de făina cea bună pentru pâine. Că și tărâțea servește la destule alte preparate asta-i altă mâncare de pește... Enervarea indică acumularea unui flux de energie negativă când omul își pierde „uzul rațiunii”. Pentru a ne elibera de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
o să vă placă să lucrați aici... Dacă o să fie vreo problemă, să veniți să-mi spuneți!... În zilele următoare Stelian se ocupă mai întâi de arhivă, deși asta nu intra în atribuțiile lui. El făcu ordine printre dosarele de pe rafturi, separând arhiva notarială de cea contabilă și fiscală și întocmind, într-un registru, o evidență a documentelor existente, pe ani și pe domenii de activitate. De-abia după aceea începu să se ocupe de contabilitatea cooperativei de consum a comunei, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne separăm complet de cei morți, de teamă că ne va grăbi trecerea dincolo. Eu am numele înscris pe acest pergament, dar nu îndrăznesc să mă uit la el, de altfel cred că nici nu l-aș putea descifra, nu sunt pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vă duce capul. Vedeți la ce puteți răspunde, ce nu, lăsați de-o parte, să mă uit eu din nou pe ele, când mă voi simți mai bine. Așa cum se mișcau, aplecate față în față, în jurul mormanului de plicuri, păreau separate de o oglindă în care se reflectau reciproc. Ce ciudat! își spuse. Ele sunt două, dar par în fapt una singură, în timp ce eu sunt unul, ce mă sparg sau mă simt mereu în doi, duplicat. Desigur, în principiu pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
posibilă eliminarea presiunilor și energiilor perverse induse de soția noastră. Acum, Philip e mult mai liniștit. Și pe toate aceste laturi contradictorii ale firii ce se luptă în fiecare dintre noi Philip a reușit, în cele din urmă, să le separe. Avocatul acuzării: Eu sunt în continuare de acord cu propunerea domnului judecător. Sunt de părere să vorbească numai Masca. Oricum, se exprimă cel mai coerent dintre toți, deși n-am priceput mare lucru din ce vrea să spună. Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Despărțită de ape printr-un zid uriaș de nisip, plaja se profila însingurată, ca o efigie a trecutului la un etaj superior deasupra mării. Două lumi paralele: forfota în alb și negru a plajei și, dedesubt, întinderea nesfârșită de ape separate de o perdea subțire și rarefiată de ceață, ca o membrană peste cristalinul memoriei, ce depăna din când în când cu o inexplicabilă claritate această secvență anonimă, disparată a existenței mele. Sensul tainic al numelui După cum "mai întâi a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
făcut, decît să plece. Evitau, astfel, conflictele dintre cele două haite. Dacă lupii dominanți ar fi aflat cît de profundă le era relația, cît de determinați erau să găsească o modalitate de a rămîne, pentru totdeauna, împreună, i-ar fi separat definitiv. Și așa ceva nu puteau să accepte. Așa că, într-o zi, au plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea. Nu conta cît aveau
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și vărsînd lacrimile regăsirii?! ... Că s-au așezat sub o coroană deasă de stejar bătrîn, feriți de potop, nemaiprididind să-și povestească unul celuilalt întîmplările vieților despărțite? Așa mi-aș fi imaginat și eu. Și totuși... Nefericit destin care-i separase atît de timpuriu și-i trimisese pe drumuri diferite... Se găseau acum, față în față, tată și fiu, străini unul de celălalt ca toți străinii! "Lupul acesta, neajutorat acum și vlăguit, dar temerar și, spune-se, înțelept, cu chipul desfigurat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de a o face posibilă ar avea un obiect, în situația dată aceste mâini și deplasarea lor potențială, această mișcare a mâinilor nu s-ar produce. Cunoașterea s-ar găsi în fața sa ca în fața oricărui lucru obiectiv, de care ar separa-o pentru totdeauna distanța obiectivității, astfel că s-ar afla în incapacitatea de a i se alătura vreodată. În măsura în care mișcarea mâinilor este considerată ca fiind ceva obiectiv, și atâta vreme cât este astfel, posibilitatea pentru cel care o contemplă asemenea unui obiect
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sprijine pe una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu totul neînsemnată sau, mai bine zis, total nepotrivită pentru a da o idee despre distanța infinit de infinită care le separă pentru veșnicie. Una alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență individuală, deoarece auto-afectarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau cea a Vieții, care nu mai este o ordine, ci un proces sălbatic în care orice posibilitate nouă născută dintr-o întâlnire fortuită devine unica rațiune a unei dezvoltări care nu mai are nici o rațiune. Eliberată de orice legătură, separată de orice totalitate coerentă și finalizată, tehnica se năpustește înainte, drept în fața sa, ca o rachetă interplanetară, fără a ști de unde vine, încotro se îndreaptă, nici de ce. În exterioritatea sa radicală față de viață, față de viața care se simte și se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în singularitatea absolută a diferenței sale absolute. De pildă, o activitate dureroasă sau insuportabilă pentru un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]