KorAP: Find »[drukola/base=crimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...808 809 810 ...835 >

20,856 matches

Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561

dintre cei intervievați estimau că actele cu violență reprezintă între 30 și 100% din totalul crimelor (Doob și Roberts, 1983; Gregg și Posner, 1990); - în Australia, compararea statisticilor oficiale ale criminalității cu estimarea de către cetățeni a ratei actelor infracționale (furturi, crime cu violență, acte de vandalism, prostituție, fraudă) a pus în evidență supraevaluarea criminalității (O’Connor, 1978); - mulți canadieni credeau în mod eronat că rata omuciderilor a crescut după abolirea pedepsei capitale (Doob și Roberts, 1983); - aproximativ 80% dintre persoanele inervievate

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
pedepselor prevăzute de lege) și ierarhizarea făcută în sondajele de opinie. Într-o cercetare pe 60.000 de persoane din SUA, cerându-se să se evalueze peste 200 de acte de delincvență, s-a pus în evidență că americanii consideră crimele cu violență ca fiind cele mai grave delicte (Wolfgang et al., 1985). S-a mai constatat, de asemenea, că există un larg consens în legătură cu periculozitatea actelor criminale, mai ales în ceea ce privește delictele considerate de cea mai mare și de cea mai

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
să se asocieze pedepse mai aspre sau mai blânde infracțiunilor (omucidere, viol, furt, tâlhărie, furt de automobile). Cu excepția Kuwaitului, în care populația s-a pronunțat pentru pedepse mai severe, în celelalte șapte țări a existat o concordanță în ceea ce privește periculozitatea diferitelor crime (Scott și Al-Thakeb, 1977). Același model al aprecierii periculozității delictelor s-a întâlnit și în Australia, într-o cercetare independentă condusă de Roderic Broadhurst și David Indehermaur (1982). Concluzia: cu variații nesemnificative, indiferent de țară și cultură, oamenii apreciază într-

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
celor care se pronunțau în favoarea pedepsei capitale era de 61% în 1936: în 1989, se ridicase la 79% (Flanagan și Maguire, 1990). Și în alte țări, precum Canada, Marea Britanie, Australia, proporția cetățenilor ce susțin pedeapsa capitală (pentru delicte grave, omucidere, crime în serie etc.) este în creștere în ultima perioadă. Julian V. Roberts (1992, 154) explică tendința de creștere a proporției celor care susțin pedeapsa capitală prin aceea că, în ultimele decenii, numărul cazurilor de omucidere a sporit. În ceea ce îi

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
susține că două ar fi principalele cauze ale bias-urilor în construirea opinei publice despre criminalitate: influența mass-media și particularitățile cogniției sociale. Influența mass-media în emergența opiniei publice Mijloacele de comunicare în masă constituie cea mai importantă sursă de informare despre crime și criminalitate, despre activitatea poliției și justiției. Televiziunile și ziarele se întrec în relatarea cât mai multor acte infracționale violente. În intervalul iunie-noiembrie 1993, relatările mass-media din SUA despre infracțiunile cu violență și despre violența juvenilă au crescut cu 400

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
mea, oarecum exagerând - că prin informațiile pe care le transmit „mass media [...] promovează criminalitatea prin constanta avertizare și exagerare a incidenței criminalității” (Sandu și Ioniță, 2004, 52). Se acceptă însă fără rezerve de către specialiști că mass-media acordă o atenție deosebită crimelor comise cu violență: comparativ cu statisticile criminalității, omuciderile sunt suprareprezentate în mijloacele de informare în masă (Roberts, 1992, 117). Allen Liska și William Baccaglini (1990) au găsit că, arătat omuciderile reprezentau 0,02% în statistica oficială a criminalității din SUA

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
William Baccaglini (1990) au găsit că, arătat omuciderile reprezentau 0,02% în statistica oficială a criminalității din SUA, în mass-media omuciderile acopereau 30% din totalul știrilor. Anthony Doob (1984) a remarcat că în mass-media din Canada uciderile (5% din totalul crimelor din această țară) ocupau în ziare mai mult de jumătate din relatările despre criminalitate. Jan van Dijik (1978) a evidențiat aceeași tendință în mass-media din Europa de Vest. Probabil că lucrurile se prezintă la fel în întreaga lume. Observații nesistematice ne determină

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
van Dijik (1978) a evidențiat aceeași tendință în mass-media din Europa de Vest. Probabil că lucrurile se prezintă la fel în întreaga lume. Observații nesistematice ne determină să afirmăm că, în prezent, în România întâlnim aceeași tendință de suprareprezentare în mass-media a crimelor cu violență. Dacă lucrurile stau așa, nu trebuie să ne mire erorile din opinia publică referitoare la criminalitate. O direcție fructuoasă de cercetare a influenței mass-media în emergența opiniei publice despre criminalitate și sistemul judiciar constă în compararea opiniei persoanelor

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
spațiului dintr-un ziar rezervat prezentării infracțiunilor, dacă infracțiunile relatate sunt locale sau din zone îndepărtate, dacă știrile sunt selectate aleatoriu sau sunt focalizate pe infracțiunile senzaționale. Vârsta, apartenența la gen (bărbat/femeie), rezidența (urban/rural), experiența ca victimă, percepția crimei, inclusiv percepția riscului de victimizare criminală alcătuiesc caracteristicile audienței. Unele concluzii ale studiilor privind relația dintre mass-media și frica de victimizare criminală realizate în SUA au o valabilitate mai generală. Mi se pare util să le cunoaștem, chiar și numai

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
se pare util să le cunoaștem, chiar și numai pentru o eventuală verificare a lor în spațiul sociocultural românesc. S-a constatat că membrii audienței care au trăit o experiență de victimizare directă receptează cel mai intens mesajele mass-media despre crime (Gunter, 1987; Weaver și Wakshlag, 1985). Care este experiența victimală a românilor? Din ancheta asupra condițiilor de viață (AVOVI) realizată de Institutul Național de Statistică (2005, 79) rezultă că, în perioada iunie 2003-mai 2004, populația cu vârstă de peste 7 ani

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
opusă riscului de a deveni victimă a criminalității per se - și senzitivitatea la mesajele media despre criminalitate. Ei au presupus că femeile și persoanele de vârsta a treia (considerate mai „vulnerabile”) vor fi mai puternic influențate de mesajele media despre crime. Datele sondajul telefonic (N = 1.389) făcut în San Francisco, Chicago și Philadelphia au fost în acord cu ipoteza studiului și au arătat că între frică și capacitatea de readucere în memorie a celei mai recente relatări media despre o

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Datele sondajul telefonic (N = 1.389) făcut în San Francisco, Chicago și Philadelphia au fost în acord cu ipoteza studiului și au arătat că între frică și capacitatea de readucere în memorie a celei mai recente relatări media despre o crimă (la TV sau în presa scrisă) este o relație constantă atât la persoanele mai „vulnerabile”, cât și la cele mai puțin „vulnerabile” în cazul unui atac criminal. În fine, Ted Chiricos, Sarah Eschholz și Marc Gertz (1997, 342) au studiat

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
teren clasice, practica Eurobarometrelor, precum și rezultatele sondajelor naționale ne îndreptățește să afirmăm că studierea criminalității și analiza politicilor penale și de prevenire a criminalității rămân incomplete și, într-o anumită măsură, ineficiente fără cunoașterea opiniei publice. Bibliografie Banciu, Dan. (2004). Crimă și criminalitate. Tendințe, evoluții, prevenire. București: Universitatea București. Barometrul de opinie publică. (mai 2003). București: Fundația pentru o Societate Deschisă. Barometrul de opinie publică. (octombrie 2003). București: Fundația pentru o Societate Deschisă. Chelcea, Septimiu. (2002). Opinia publică. Gândesc masele despre

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
pentru o Societate Deschisă. Chelcea, Septimiu. (2002). Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele? București: Editura Economică. Chelcea, Septimiu. (2004). Efectele campaniei „Nu da șpagă”. Raport de cercetare (nepublicat). Chiricos, Ted; Eschholz, Sarah și Gertz, Marc. (1997). Crime, news and fear of crime: Toward an identification of audience. Social Problems, 44, 3, 342-357. Ericson, Richard V. (1998). How jurnalists visualize fact. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 560, 83-95. Eurobarometrul 62. Opinia publică în

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Septimiu. (2002). Opinia publică. Gândesc masele despre ce și cum vor elitele? București: Editura Economică. Chelcea, Septimiu. (2004). Efectele campaniei „Nu da șpagă”. Raport de cercetare (nepublicat). Chiricos, Ted; Eschholz, Sarah și Gertz, Marc. (1997). Crime, news and fear of crime: Toward an identification of audience. Social Problems, 44, 3, 342-357. Ericson, Richard V. (1998). How jurnalists visualize fact. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 560, 83-95. Eurobarometrul 62. Opinia publică în Uniunea Europeană, toamna 2004. Heath, Linda

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
342-357. Ericson, Richard V. (1998). How jurnalists visualize fact. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 560, 83-95. Eurobarometrul 62. Opinia publică în Uniunea Europeană, toamna 2004. Heath, Linda și Kevin, Gilbert. (1996). Mass media and fear of crime. American Behavioral Scientist, 39, 379-386. Institutul Național de Statistică. (2005). Condițiile de viață ale populației din România. Lippmann, Walter. [1922] (1991). Public Opinion. New Brunswick: Transaction Publishers. Roberts, Julian V. (1992). Public opinion, crime, and criminal justice. Crime and Justice

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
1996). Mass media and fear of crime. American Behavioral Scientist, 39, 379-386. Institutul Național de Statistică. (2005). Condițiile de viață ale populației din România. Lippmann, Walter. [1922] (1991). Public Opinion. New Brunswick: Transaction Publishers. Roberts, Julian V. (1992). Public opinion, crime, and criminal justice. Crime and Justice, 16, 99-180. Rose, Richard. (2005). Are Bulgaria and Romania up to EU standards? A New Europe Barometer Evaluation. Glasgow: University of Strathclyde. Sacco, Vincent F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
fear of crime. American Behavioral Scientist, 39, 379-386. Institutul Național de Statistică. (2005). Condițiile de viață ale populației din România. Lippmann, Walter. [1922] (1991). Public Opinion. New Brunswick: Transaction Publishers. Roberts, Julian V. (1992). Public opinion, crime, and criminal justice. Crime and Justice, 16, 99-180. Rose, Richard. (2005). Are Bulgaria and Romania up to EU standards? A New Europe Barometer Evaluation. Glasgow: University of Strathclyde. Sacco, Vincent F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
V. (1992). Public opinion, crime, and criminal justice. Crime and Justice, 16, 99-180. Rose, Richard. (2005). Are Bulgaria and Romania up to EU standards? A New Europe Barometer Evaluation. Glasgow: University of Strathclyde. Sacco, Vincent F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 539, 141-154. Sandu, Florin și Ioniță, Gheorghe-Iulian. (2004). Criminologie teoretică și aplicată. București: Universitatea București. Sheley, Joseph F. și Ashkins, Cindy D. (1981). Crime, crime news, and crime views. The

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Vincent F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 539, 141-154. Sandu, Florin și Ioniță, Gheorghe-Iulian. (2004). Criminologie teoretică și aplicată. București: Universitatea București. Sheley, Joseph F. și Ashkins, Cindy D. (1981). Crime, crime news, and crime views. The Public Opinion Quarterly, 45, 4, 492-506. Stănculescu, Elena. (2003). Accesibilitatea expectanțelor. În S. Chelcea și P. Iluț (coord.). Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică. Warr, Mark. (1995). Public opinion on crime and punishment. The

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 539, 141-154. Sandu, Florin și Ioniță, Gheorghe-Iulian. (2004). Criminologie teoretică și aplicată. București: Universitatea București. Sheley, Joseph F. și Ashkins, Cindy D. (1981). Crime, crime news, and crime views. The Public Opinion Quarterly, 45, 4, 492-506. Stănculescu, Elena. (2003). Accesibilitatea expectanțelor. În S. Chelcea și P. Iluț (coord.). Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică. Warr, Mark. (1995). Public opinion on crime and punishment. The Public

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 539, 141-154. Sandu, Florin și Ioniță, Gheorghe-Iulian. (2004). Criminologie teoretică și aplicată. București: Universitatea București. Sheley, Joseph F. și Ashkins, Cindy D. (1981). Crime, crime news, and crime views. The Public Opinion Quarterly, 45, 4, 492-506. Stănculescu, Elena. (2003). Accesibilitatea expectanțelor. În S. Chelcea și P. Iluț (coord.). Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică. Warr, Mark. (1995). Public opinion on crime and punishment. The Public Opinion Quarterly, 59

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Cindy D. (1981). Crime, crime news, and crime views. The Public Opinion Quarterly, 45, 4, 492-506. Stănculescu, Elena. (2003). Accesibilitatea expectanțelor. În S. Chelcea și P. Iluț (coord.). Enciclopedie de psihosociologie. București: Editura Economică. Warr, Mark. (1995). Public opinion on crime and punishment. The Public Opinion Quarterly, 59, 2, 296-310. Abstract This study presents some stable attitudes of the public opinion on the criminality field (rates, causes, degree of dangerousness), the legal sanctions (the relationship between the degree of dangerousness and

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
un rol important: absența tradiției democratice, încetineli în emergența unei clase politice competente și profesionale, dificultăți în modernizarea justiției, situația economică și socială care rămâne una dintre cele mai dificile pentru o mare parte a populației, importanța corupției și a crimei organizate. Trebuie să ținem cont și de factorii externi. Situația economică a situat România (și nu este singura!) sub influența organizațiilor financiare internaționale. Astfel, alternativele în politica economică sunt foarte limitate. Aceasta nu favorizează nici o diferențiere politică foarte clară, nici

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
și un mijloc de a-i identifica pe responsabilii acestui uriaș experiment colectiv, demontându-le respectabilitatea intelectuală, oferindu-i în adevărata lor înfățișare: garanți ai acțiunilor de teroare, reprimare, exterminare, inși care s-au oferit să procure alibiuri „morale” pentru „crima de stat”. Unii s-au achitat cu brio de aceste roluri în care au fost distribuiți sau pe care le-au solicitat cu insistență. În primul text al volumului, „Facerea lumii”, Ion Stanomir încearcă să refacă modul în care, în

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]