KorAP: Find »[drukola/base=fericit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...808 809 810 ...889 >

22,212 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

ea și se privește în oglindă. — Vezi? spune în cele din urmă. E perfect. Nu știu, zău, ce rost are să-mi mai cumpăr ceva din altă parte. O iau. Și încă o cămașă, te rog. Una cu cusătura intactă. Expiră fericită. De fiecare dată când trec pe la tine mă simt foarte bine, Becky. Nu știu de ce. — E un mister, zic zâmbitoare și notez ceva în registru. Unul din cele mai bune lucruri care ți se întâmplă când ești consilier de shopping

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
toată numai alb și auriu, are tavan înalt și loje ca la teatru, iar mesele sunt așezate în jurul spațiului vast de dans din mijloc, acoperit cu parchet lăcuit. — Aici veți deschide dansul tu și Luke, spune Robyn, cu un oftat fericit. Dacă mă întrebi, ăsta e momentul din timpul nunții la care țin cel mai mult. Primul dans. Mă uit la podeaua lustruită și am o viziune bruscă, în care Luke și cu mine ne învârtim în lumâna candelabrelor și toată lumea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
prea puțin timp ca să... Ajunge! spune Luke, exasperat. Ai câștigat! Dacă e o problemă chiar așa de mare, uită toate astea! Nu trebuie nici să vii la petrecerea de logodnă dacă n-ai chef - și facem nunta în Oxshott. Ești fericită acum? — Eu... Tac și încep să mă frec la nas. Normal, acum că a zis asta, simt că încep să înclin în partea cealaltă. Fiindcă, dacă stai să te gândești, e o ofertă senzațională. Și, dacă aș putea cumva să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
petrecerea aia decât cunosc aici... — Becky! De ce te ascunzi? Ridic ochii și mă cuprinde un sentiment plăcut de ușurare. Uite-l pe Luke. Unde naiba o fi fost până acum? — Luke! În sfârșit! zic înaintând spre el, apoi inspir adânc, fericită, în clipa în care văd lângă el un bărbat cu chip familiar și chelie, între două vârste, care îmi surâde din toată inima. Michael! Îmi arunc brațele de gâtul lui și-l îmbrățișez strâns. Cred că Michael Ellis e unul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
meu, că veni vorba. Fără sfatul pe care mi l-a dat Michael în urmă cu ceva timp, nu m-aș fi mutat în veci la New York. — Mi-a zis Luke că poate vii și tu! zic, cu un surâs fericit. — Cum să lipsesc de la un asemenea eveniment? Michael îmi face cu ochiul. Felicitări! Ridică paharul în cinstea mea. Becky, recunoaște că regreți foarte tare că n-ai acceptat slujba pe care ți-am propus-o. La Washington, ai fi avut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pe drum, dar unde e Danny? Mi-a promis că vine sigur. — Doamnelor și domnilor, spune Elinor cu grație, bine ați venit. Am deosebita plăcere de a vă ura bun venit în această seară aici, cu prilejul acestui eveniment extrem de fericit. În principal, Marciei Fox, președinta acestei clădiri, Guineverei von... — Nu-mi pasă de lista voastră stupidă! se aude un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
să venim cu el la petrecere și să te luăm prin surprindere! — În orice caz, se pare că există cel puțin o persoană cu adevărat luată prin surprindere, Tarquin! zic chicotind. Pur și simplu nu pot să-mi șterg zâmbetul fericit de pe față. Suze, Tarquin și Danny au venit cu toții la petrecerea mea. — Știu. Suze are un aer ușor vinovat. Și cât am vrut să-i dau vestea cât mai delicat cu putință! — Dar nu-mi vine să cred că nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
el ar trebui să aibă încredere în mine! îmi răspunde Luke, furios. N-o să fie nici o problemă cu investitorii. Crede-mă, când vor vedea publicitatea pe care o va aduce acțiunea asta pentru companie, or să fie mai mult decât fericiți. Dacă Michael ar putea măcar să înțeleagă chestia asta, în loc să-și piardă timpul cu detalii prostești... Unde e, apropo? — A trebuit să plece, zic - și pe chipul lui Luke se citește o bulversare totală. — A plecat? Foarte bine. Senzațional. — Nu a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
simple, rochii strălucitoare... — Când ai s-o vezi pe cea care îți e destinată, ai să știi, îmi spune întruna Cynthia, în timp ce asistenta se chinuie să atârne înapoi umerașele pe stativ. Tu doar... continuă căutarea. — Așa am să fac! spun fericită, trăgând pe mine o rochie fără bretele, cu dantelă și paiete și o fustă înfoiată. Ies din cabină și mă plimb ca la paradă în fața lui Suze. — E fenomenală! zice ea. E chiar mai cool decât aia cu breteluțe. — Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Becky a cumpărat vreodată în viața ei un singur lucru odată, îi spune Suze Cynthiei. E un adevărat șoc cultural pentru ea. — Dar nu văd de ce nu poți purta mai mult de una. Adică, asta trebuie să fie cea mai fericită zi din viața ta, nu? Ar trebui să ai voie să porți cinci rochii, nu una. Ce cool ar fi! spune Suze. Ai putea să-ți iei una romantică, drăgălașă de tot pentru când intri, pe urmă una mai elegantă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în clipa asta, pentru a-mi spune că îi pare rău, că mă iubește, că va face totul pentru mine... Doamne, ce-mi place sexul de împăcare! Opt A doua zi dimineață mă trezesc foarte sigură pe mine, mulțumită și fericită. Așa cum stau în pat, cuibăruită lângă Luke, știu extrem de clar ce vreau. Mi-am trecut în revistă prioritățile. Și nimic nu mă va face să îmi schimb părerea. — Luke? spun, în clipa în care el dă să se dea jos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Antoine n-a terminat încă de discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste niște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Tiffany, pe care l-am pierdut, dar trebuie să fie pe undeva prin casă. ++plus orice reviste voi cumpăra de acum încolo. **și de care se va scăpa discret, în secret. (cont. pe pag. urm.) Zece Nu este un moment fericit din viața noastră. Ca s-o spun pe-aia dreaptă, e absolut horror. De când a văzut chestia aia în ziar, Luke a fost complet retras în sine și tăcut. N-a vrut să vorbim despre asta, iar atmosfera din apartament

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
biscotti de anason, pe o farfurie aurită, nu mi-am putut reprima micile împunsături de vină care răzbăteau prin starea de bine de la suprafață, ca luminițele care se joacă cineva printr-o pătură. Cred că am să fiu mult mai fericită când am să-i dau vestea lui mami. Vreau să spun că n-am nici un motiv, de fapt, să mă simt aiurea. Cum să-i anunț, dacă ei erau la Lake District? Nu se face să-i deranjez când au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pregătit și, când pleacă, mă îmbrățișează cu căldură. — Nu te lăsa copleșită de nuntă, zice. Și nu pune preț pe ce-ți spun eu. Eu am o perspectivă distorsionată asupra lucrurilor. Știu că Luke și cu tine veți fi foarte fericiți. — Laurel. Îi pun o mâna pe spatele încordat. Ești o tipă super. Cred că Laurel e una dintre persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
amintindu-ne. — Mami... — Și familia Tiverton stă tot acolo... dar... — Ce? — Din păcate, draga mea... Măgărușul Carrot s-a... Mami coboară glasul. S-a... dus în raiul măgărușilor. Să știi că era foarte bătrân, draga mea, și o să fie foarte fericit acolo unde e... E imposibil. Nu mă simt deloc ca o persoană matură. Mă simt de parcă aș avea șase ani. Toți ne-au spus să-ți transmitem dragostea lor, zice mami, ajungând în fine la capătul aducerilor aminte și, firește

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu canapeaua. Unde naiba l-a cunoscut pe basistul ăsta cu piercing în sfârc? Îmi vine brusc în minte conversația pe care am auzit-o fără voia mea în grădină, când am fost acolo ultima dată. Lucy nu părea prea fericită. Dar nici nu părea că are bagajul pregătit să-și ia lumea în cap. — Și Tom? Ce face? — Încearcă și el să treacă peste situație, ce să facă? zice tati. Acum e la Janice și Martin, bietul de el. — Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ați cheltuit atâta amar de bani... Nu are nici o importanță! Banii nu contează! Mă strânge mai bine. Becky, dacă ai cea mai mică urmă de îndoială, o anulăm chiar în clipa asta. Noi nu vrem decât ca tu să fii fericită. Asta-i tot ce vrem. Mami e atât de plină de compasiune și de înțelegere, că, preț de câteva clipe, pur și simplu nu pot să scot un cuvânt. Îmi oferă singură exact lucrul pe care am venit să i-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
inimă cum n-am mai avut niciodată. Și îmi dau seama brusc că așa e, că abia aștept să vină ziua. Abia aștept să văd grădina plină de baloane colorate. Și s-o văd pe mami la patru ace și fericită. Și să mă pregătesc în vechiul meu dormitor, la vechea mea măsuță de toaletă. Să-mi iau rămas-bun de la vechea mea viață, așa cum se cuvine. Nu într-un apartament lipsit de personalitate dintr-un hotel... ci aici. La mine acasă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
albă, și acum e în brațele lui Suze, cu fețișoara strânsă și zbârcită, și cu smocuri de păr negru din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau lacrimile... dar sunt mult prea fericită. E cel mai ciudat sentiment din viața mea. Îi întâlnesc privirea lui Suze și ea îmi zâmbește euforică. Strălucește toată din clipa în care s-a născut el și mă întreb dacă nu cumva i-au greșit doza de gaz

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de dolari? N-am nevoie decât de Luke. Revelația acestui fapt mă lovește ca un val uriaș, care mătură totul în calea lui. Toată mizeria și tot gunoiul. Asta e ceea ce-mi doresc. Ca Luke să fie normal și fericit din nou. Ca noi doi să fim iarăși normali și fericiți. Să privim apusul. Fără bagaje, fără discuții inutile. Doar noi doi, împreună. Parcă am uitat complet de ceea ce contează cu adevărat, nu? N-am mai văzut decât șampania și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mă lovește ca un val uriaș, care mătură totul în calea lui. Toată mizeria și tot gunoiul. Asta e ceea ce-mi doresc. Ca Luke să fie normal și fericit din nou. Ca noi doi să fim iarăși normali și fericiți. Să privim apusul. Fără bagaje, fără discuții inutile. Doar noi doi, împreună. Parcă am uitat complet de ceea ce contează cu adevărat, nu? N-am mai văzut decât șampania și spuma. Rochia, tortul și cadourile. Când singurul lucru care contează este

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
primit mai multe mesaje destul de neliniștitoare de la el. Și ieri am primit o scrisoare. M-am întors acasă imediat. — Și ce zicea în scrisoare? — Acum mă duc să mă întâlnesc cu el, spune Elinor, ignorându-mă. Și aș fi foarte fericită dacă ai fi de acord să mă însoțești. — Serios? Dar el unde e? — Tocmai am vorbit cu Michael Ellis. S-a dus dimineață să-l caute și l-a găsit la mine acasă. Acolo mă duc. Se pare că Luke

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
poate Luke nu e de acord ca eu să-i discut problemele cu mama lui. Ei, asta e, acum e prea târziu. Oricum, tot trebuia să-i spună lui Elinor cineva toate lucrurile astea în față. — A avut o copilărie fericită, spune, privind impasibilă pe geam. Mașina a oprit la o trecere de pietoni și în ochelarii ei de soare se reflectă siluetele pietonilor. Dar te-a iubit. Voia să fie cu tine. Cu mama lui. Și să știe că ești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
lângă el. Însă tu pur și simplu n-ai vrut să știi de el... — E supărat pe mine. Firește că e supărat! Îl lași în urma ta și pleci în America, fără să-ți pese deloc de soarta lui, veselă și fericită ca o privighetoare... — Fericită. Elinor întoarce capul. Tu crezi că eu sunt fericită, Rebecca? Rămân interzisă. Cu o ușoară tresărire de rușine, îmi dau seama că nu mi-a trecut niciodată prin cap gândul de a-mi pune întrebarea dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]