21,085 matches
-
tinereții. Brâul crenelat de argint simbolizează frontiera de stat a Republicii Moldova și face aluzie la cetățile de hotar ale Moldovei medievale. Mobila de bază a stemei este acvila circulară. Acvila a fost una dintre principalele embleme adoptate de către strămoșii noștrii romani pentru a fi purtată pe stindardele din capul legiunilor. Smalțul ei de aur, același ca și în antichitate, apropie și mai mult tradiția antică de zilele noastre. Acvila poartă în cioc o cruce pentru că reprezintă acvila românească, care tocmai prin
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
de zilele noastre. Acvila poartă în cioc o cruce pentru că reprezintă acvila românească, care tocmai prin acest element legat de spiritualitatea poporului nostru s-a individualizat pe parcursul secolelor de acvilele altor popoare ce au moștenit această emblemă militară și statală romană. Acvila poartă în gheara dreaptă o secure de argint. Securea, o veche armă de luptă, care în heraldică avea rostul de a amenința dușmanul, aici arată faptul că polițiștii de frontieră veghează asupra legalității și constituie un avertisment pentru cei
Poliția de Frontieră (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329917_a_331246]
-
reflectând astfel importanța pe care o aveau în antichitate problemele transportului apei pe conducte. Primul nume legat de domeniul hidraulicii datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
-lea și abandonat în urma cuceririi lui de către israelieni în Războiul de Șase Zile. Câteva din casele sătenilor au inclus în ziduri elemente decorative și arhitectonice din sinagoga antică. Posibil ca în acest loc să fi existat în vechime o localitate romană, ai cărei locuitori politeiști să fi venerat izvorul din apropiere. Primii evrei s-ar fi stabilit aici în secolul I. î.H. După unele opinii (S.Klein) Kanatir putea fi deformarea numelui Kamtra, al unei așezări menționate în Talmud, în legătură cu
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
producția industrială locală pe care se bazau în mare masură veniturile locuitorilor, este cea care a permis locuitorilor să ridice o sinagogă de proporții relativ mari. Posibil ca locuitorii să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană Hippos) și Beit Saida (în vremea romană Julia). Sătenii s-ar mai fi ocupat cu agricultura, cu creșterea oilor și cultivarea măslinilor. În veacul al VI-lea locuitorii evrei au reamenajat o mare sinagogă, pe locul uneia mai vechi. Clădirea
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
în mare masură veniturile locuitorilor, este cea care a permis locuitorilor să ridice o sinagogă de proporții relativ mari. Posibil ca locuitorii să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană Hippos) și Beit Saida (în vremea romană Julia). Sătenii s-ar mai fi ocupat cu agricultura, cu creșterea oilor și cultivarea măslinilor. În veacul al VI-lea locuitorii evrei au reamenajat o mare sinagogă, pe locul uneia mai vechi. Clădirea avea 18 metri lungime și 13 metri
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
obținut un doctorat în drept. La Padova se convertește de la calvinism la Biserica Romano-Catolică. Se întoarce în Polonia în 1562. Încă de pe vremea studiilor s-a arătat deosebit de interesat de politică. În 1563 scrie scrie "De senatu Romano" (Despre Senatul roman), un studiu asupra sistemului republican al Romei antice, ale cărui principii constituționale ar fi vrut să fie aplicate și în politica Uniunii polono-lituaniene. După întoarcerea în Polonia a fost numit secretar al regelui Sigismund al II-lea August. În 1567
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
operele sale ce abordează subiecte referitoare la Munții Tatra. În opinia lui Barry Keane, de la „Vocea Varșoviei”, Tetmajer este unul dintre scriitorii remarcabili polonezi, datorită poeziilor sale erotice și a a lucrărilor ce evocă Munții Tatra. Schițe Povestiri și nuvele Romane Drame Printre cele mai apreciate poezii ale sale se numără: Alte lucrări:
Kazimierz Przerwa-Tetmajer () [Corola-website/Science/328114_a_329443]
-
(în ) este cel mai înalt titlu onorific, care poate fi acordat unui preot catolic (îndeosebi din Curia Romană) de către Papă. În general, el este atribuit la solicitarea episcopului unei dieceze pentru preoții considerați merituoși, dar foarte rar în comparație cu celelalte titluri onorifice. Aceasta este, în general, o poziție de mare prestigiu, dar a fost ocupată în cursul secolelor și
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
oficiul a dispărut aproape în întregime. La 8 februarie 1838, Papa Grigore al XVI-lea a restabilit colegiului protonotarilor, cu șapte membri numiți "protonotarii de numero participantium", cunoscuți și ca "protonotari numerari", pentru că au împărțit veniturile, în calitate de funcționari ai Cancelariei Romane. Începând din secolul al XVI-lea papii au numit, de asemenea, pronotari onorifici, care se bucurau de aceleași privilegii ca și cei șapte membri reali ai colegiului; pronotarii titulari aveau o poziție corespunzătoare în administrarea Ordinariatului episcopal sau în Capitulul
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 35 de ani și 5 ani de preoție (10 pentru clerul din serviciul diplomatic al Sfântului Scaun și pentru funcționarii din Curia Romană). Pentru fiecare dieceză, numărul total de Monseniori nu trebuie să depășească 10% din numărul membrilor clerului. Este o practică comună atribuirea acestui titlu către preoții foarte bătrâni sau cu merite deosebite; nu de puține ori, în trecut, a fost acordat
Capelan al Sanctității Sale () [Corola-website/Science/328125_a_329454]
-
începe din faza preistorică, 3000 ani î.Hr., cu înregistrări timpurii ale Iliriei în istoriografia greco-romană. Teritoriul modern al Albaniei nu are corespondent în antichitate, cuprinzând părți din provinciile romane Dalmația (sudul Iliric), Macedonia (în special Epirus Nova) și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII și a fost integrată în Imperiul Bulgar, în secolul al IX-lea. În aria cunoscută
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
ani î.Hr., cu înregistrări timpurii ale Iliriei în istoriografia greco-romană. Teritoriul modern al Albaniei nu are corespondent în antichitate, cuprinzând părți din provinciile romane Dalmația (sudul Iliric), Macedonia (în special Epirus Nova) și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din secolele V-VII și a fost integrată în Imperiul Bulgar, în secolul al IX-lea. În aria cunoscută astăzi ca Albania au existat oameni de la începutul istoriei. Primii locuitori ai regiunii făceau parte dintr-un
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
identificată începând cu 900 î.e.n. Cultura greacă a fost influențată de cultura iliră. Unele colonii ilire antice au existat pe teritoriul de azi al Albaniei. După ce regiunea a fost cucerită de către Imperiul Roman, Iliria a fost reorganizată ca o provincie romană, Illyricum, care apoi a fost reorganizată în Dalmația și Panonia, majoritatea teritoriului de azi al Albaniei fiind inclus în Dalmația. Mai târziu, regiunea a fost controlată de Imperiul Bizantin. După mai multe secole, numele "Illyria" a început să fie utilizat
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
1163, totuși, el a fost nevoit să se refugieze din nou pe lângă Frederic Barbarossa. În 1167, el s-a numărat în rândurile armatei comandate de Rainald de Dassel în bătălia de la Monte Porzio din 29 mai, când o mare armată romană a fost înfrântă. În 1169, Margareta de Navarra, regenta noului rege al Siciliei, Guillaume al II-lea "cel Bun" și văduvă a lui Guillaume I, și conciliul ei de sfătuitori l-a restaurat pe Robert în toate fostele sale posesiuni
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
literal original, „cursor” este un cuvânt din limba latină care exprimă ideea de „ceva care se execută”. La plural, „Cursores” (alergători), a fost preluat de anumite funcții, cum ar fi mesagerii. "Cursor" a fost, de asemenea, un nume de familie roman folosit de ginta Papiria. Cuvântul cursor se poate referi la:
Cursor (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/328184_a_329513]
-
triburi dacice: costelizii, leanococii, cretinizii, stupizii, virgininzii, inteligeții și perfizii s-au adunat și au pus laolaltă cele șapte bucăți ale pietrei magice, ale cărei puteri îi puteau face pe daci stăpânii lumii. În timpul rostirii incantației, o avangardă a legiunii romane i-a surprins pe preoți ca urmare a trădării perfizilor. Romanii au pus mâna pe piatră, dar călărețul ce transporta prețiosul obiect a fost lovit de o săgeată și a scăpat piatra într-o mlaștină. Piatra magică a fost astfel
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
Sergiu a pregătit mai întâi sprijinirea lor cu o flotă, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul cu o flotă mai numeroasă, iar Sergiu a trebuit să se supună luiRoger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, din vremurile romane, putea doar cu mare dificultate să fie cucerit prin forța sabiei, acum s-a supus lui Roger doar prin forța unei vești." Prestigiul lui Sergiu nu se afla la cote înalte, astfel încât tot sudul Italia se afla acum în mâinile
Sergiu al VII-lea de Neapole () [Corola-website/Science/328204_a_329533]
-
pe temeliile bazilicii vechi. Într-adevăr, pietrele de temelie ale bisericii anterioare pot fi văzute în "Domgrabungen", un sit arheologic aflat sub catedrală, care are, de asemenea, mozaicuri și alte artefacte găsite aici când aici s-a aflat forumul orașului roman "Juvavum". O altă relicvă care s-a aflat în clădirea veche a bisericii este o cristelniță în stil gotic din secolul al XIV-lea. Moaștele Sfântului Rupert au fost transferate aici atunci când catedrala a fost finalizată. Biserica are 142 de
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
Boioannes, un detașament de elită al "gărzii varege" a fost trimis în Italia pentru a-i combate pe normanzi. Cele două forțe s-au întâlnit în 1018 pe malul râului Ofanto, lângă Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 î.Hr.. Rezultatul bătăliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în unul din pasurile Apeninilor, care să supravegheze intrarea în câmpia Apuliei. În
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de Capua ("Leul din Abruzzi") și pornise în marș împotriva lui Dattus, care fortificase un turn în teritoriul ce ținea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat și, în 15 iunie 1021, a suferit tradiționala pedeapsă romană de "poena cullei"; el a fost legat într-un sac alături de o maimuță, un cocoș și un șarpe și apoi aruncat în mare. În 1022, o puternică armată imperială a pornit către sudul Italiei, împărțită în trei detașamente aflate sub
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
a veni în ajutorul acestora, însă amiralul George de Antiohia a blocat portul Neapolelui cu o puternică armada, iar Sergiu, intimidat și de supunerea amalfitanilor, s-a supus lui Roger. Potrivit cronicarului Alexandru din Telese, Napoli, "care, încă din vremea romanilor, fusese cu mare dificultate cucerit cu forța armelor s-a supus acum lui Roger în fața forței unei singure vești [anume, cea a căderii Amalfi]." În 1134, Sergiu a acordat sprijin răscoalei inițiate de Robert al II-lea de Capua și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
precum Santa Croce și Ferrante. Regiunea din jurul unei linii directe dintre Terracina și Termoli a cunoscut cea mai mare densitate a castelelor normande din Italia. Multe locuri alese pentru edificarea de castele erau la origine puncte fortificate samnite, refolosite de către romani și succesorii acestora; normanzii au denumit astfel de fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că normanzii au pus
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
de trupe în mișcare, asediul cetăților și orașelor nu se efectuează, iar așezările sunt ocolite. Primul exemplu de război de manevră sunt cucerirele asirienilor. Pentru a-și atinge scopurile, ei începând pentru prima dată să folosească cavaleria. În epoca dominației Romane războaile manevrabile practic au dispărut: Bătălia de la Cannae a fost un exemplu strălucit de încercuire, dar la scara tactică. În Evul Mediu, toate unitățile mobile erau folosite pentru a ataca frontal, alte soluții ne fiind folosite. În Epoca prafului de
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
el a autorizat fiicele nobililor să moștenească averile taților lor, deși legea pământului prevedea ca pământurile unui nobil mort fără fii să fie moștenite de rudele masculine ale acestora. Cu toate acestea, legea pământului nu a fost înlocuită de legea romană. Carol I a reformat sistemul veniturilor și monopolurilor regale. El a impus o taxa generală asupra bunurilor care tranzitau frontierele regatului și le-a permis proprietarilor de moșii să rețină o treime din veniturile minelor noi deschise pe pământurile lor
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]