4,962 matches
-
subraț și Îl fulgeră o dorință arzătoare și irezistibilă de a ridica siguranța și de a-și trage un glonț În cap. Dar trebuiau să mai vorbească, măcar o dată. Totul putea să se Îndrepte, și să mori chiar În ajunul Împăcării era la fel de stupid, ca și cum ai fi murit În ultima zi de război. I se mai Întâmplă asta câte unui nenorocit, dar i s-ar fi putut Întâmpla și lui. Zâmbi, căci Dumnezeu n-ar fi permis ca lucrurile să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
masa, așa că am fost întâmpinați de mirosul de pâine proaspătă și de carne friptă. Dar mai erau o mulțime de lucruri de făcut ca să avem parte cu adevărat de festinul pe care îl cerea o ocazie așa de specială ca împăcarea dintre fiii lui Isaac. Femeile s-au pus pe muncă, iar Tabea și cu mine am fost trimise să culegem ceapă sălbatică de pe malul râului. Am dat din cap ca niște fiice ascultătoare, dar cum ne-am văzut scăpate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ea. Pradă tristeții de a nu se simți pe aceeași lungime de undă cu el, nu-i răspunse. Se Întoarse să se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
față, hieratică. Stăteau rezemați În coate de bastingaj, tăcuți, cînd Ryan Își făcu apariția lîngă ei. Se arătă vizibil fericit s-o revadă pe tînăra femeie, chiar dacă nu făcu nici o aluzie la „falsa plecare“ de pe insulă și nici la vizibila Împăcare cu polițistul. O delicatețe pe care ea o aprecie În sinea ei. - Tocmai voiam să vă sun, domnule comandant, spuse Ryan adresîndu-i-se lui Lucas. Am profitat de trecerea prin Paris ca să verific cîteva detalii. E În legătură cu fraza În dialect breton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mereu că, pe Huxley, perspectiva propriei sale morți părea să-l lase indiferent; dar poate era pur și simplu ramolit, sau drogat. Di Meola citise Platon, Bhagavad-Gita și Dao De Jing; niciuna dintre aceste cărți nu i-a adus vreo Împăcare. Avea doar șaizeci de ani și totuși era pe moarte, avea toate simptomele, nu se putea Înșela. Începea chiar să-și piardă interesul pentru sex și remarcă frumusețea Annabellei cu un ochi oarecum distrat. Pe băieți nici nu-i băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
idee l-a călăuzit, foarte probabil, În cursul ultimelor sale luni de construcție teoretică, despre care avem atât de puține detalii. După mărturia puținelor persoane care l-au Întâlnit pe Djerzinski În Irlanda În timpul ultimelor sale săptămâni de viață, o Împăcare părea să fi coborât În sufletul lui. Chipul său anxios și mobil părea să-și fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar pe cei de la Daily Telegraph. Îi văd pe David Elldridge și Greg Parker în picioare lângă aparatul de cappuccino, tastând pe BlackBerry-uri. Departamentul de PR a ținut să fie prezenți câți mai mulți dintre parteneri pentru fotografia de împăcare, dar nici unul dintre ceilalți n-a putut să vină. Sinceră să fiu, am fost norocoși c-avem măcar atâția. În timp ce-i privesc, spre mirarea mea, o văd pe Melissa apropiindu-se de ei îmbrăcată într-un taior bej elegant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc. Ei, și acum că făcusem adăpostul, trebuia să fac trocul ca după o vânătoare izbutită, dar nu știam cum. Priveam sulițele, Îmi plăcea cum stăteau și știam că alcătuiau ceva bun, dar habar n-aveam să fac trocul de Împăcare. Nu știam dacă aveam să-i revăd pe Selat sau pe Dilc - poate că muriseră În lupta aia de sânge pe care o lăsasem pe meleagurile lor - așa că m-am apucat să scrijelesc cu o piatră de mână pe pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cloanța aia, de mă ține închisă în casă ca la secția de poliție. Asta e Vali tot ce mai doresc din lumea asta, de-am vorbit cu tine să te-aud pentru ultima dată și p’ormă să mor. Măcar împăcarea asta de pă urmă să o mai am de la viața mea care mi-a distrus-o copilul meu mândrit! Îți dai seama Vali, ce-am... Conteni brusc. Își trase de câteva ori adânc respirația. - Tomnea, zici Vali? Nenorocitul ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în jurul ei. Mama și tata... o aventură... era imposibil. Alice a clătinat din cap cu putere ca și când ar fi vrut să-și alunge din urechi cuvintele maică-sii. —Tatăl tău a suferit foarte mult atunci când a aflat. A fost îngrozitor. Împăcarea a fost o treabă foarte delicată și dificilă. Iar încercarea de a face cuplul să funcționeze din nou a fost și mai grea. Creierul iute de avocat al lui Alice îi sărise deja în ajutor. Vezi, a exclamat ea triumfătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din tine, omule,... alungă!...îi șopti gândul. Nu-ți amintești de cuvântul Mântuitorului... ”Mulțumescu-ți Ție Părinte, Doamne al Cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei învățați, și le-ai arătat copiilor... Deodată, o împăcare lăuntrică îl învălui cu totul... Parcă l-au împăcat cu sine însuși. O liniște sufletească neașteptată, minunată îi umplu sufletul. - Am să dorm!... își zise el calm. Un câine de afară din curte, despică în două liniștea nopții, cu scheunatul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prelins pe obrazul încruntat, de parcă și-ar fi continuat un gând. ”- Totul este în puterea lui Dumnezeu!” murmură Preotul, apoi, a dat Binecuvântarea de dezlegare. Pe buzele ei, încă îi mai pluteau ultimele gânduri... Pe față i se putea citi împăcarea și speranța de iertare în fața lui Dumnezeu. Suferința ei cumplită, ca și fitilul de lampă, s-a mistuit încet-încet, până la capăt, clipă de clipă, ceas de ceas, zi și noapte cu credință în Dumnezeu că o va ierta. Moartea se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi spuse încet: - Te rog să mă aștepți afară, în curtea bisericii, vreau să vorbesc cu tine ceva important. - Abia aștept, zâmbi Petre foarte fericit că Frusina îi dă atenție. Se gândi pe moment că are să-i spună despre împăcarea lor pentru că, de când era la seminarul teologic devenise un bărbat îngrijit și chiar plăcut la prima vedere. Se așeză pe o bancuță în curtea bisericii și o așteptă. După ce luă anafură și se mirui, Frusina ieși din biserică și se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la părinții mei să te cunoască. - Și eu am vești, Alexandru! Astăzi am vorbit cu Petre. I-am spus că bag divorț și l-am rugat să fie de acord. Nu prea i-a convenit. El se gândește la o împăcare dar eu nu mă mai întorc la el, i-am spus-o clar! Sper că la tribunal va fi de acord cu divorțul. Alexandru o așteptă la plecare și o invită la o mică plimbare. Ea îi răspunse că i-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
munții Trascăului, Înșiruiți În diferite nuanțe de gri, În lumina glorioasă a sfârșitului de zi. Te lipești de pământ și pământul vindecă. Abia când ești acolo Îți dai seama că orice zi care nu s-a sfârșit acolo, În deplină Împăcare cu lumea, cu morții și cu natura din jur, a fost ca un vis din care abia acum te trezești. De fiecare dată când merg În vacanță mi-e din ce În ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
munții Trascăului, înșiruiți în diferite nuanțe de gri, în lumina glorioasă a sfârșitului de zi. Te lipești de pământ și pământul vindecă. Abia când ești acolo îți dai seama că orice zi care nu s-a sfârșit acolo, în deplină împăcare cu lumea, cu morții și cu natura din jur, a fost ca un vis din care abia acum te trezești. De fiecare dată când merg în vacanță mi-e din ce în ce mai greu să mă smulg de acolo. Sunt legată de locul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa, venind pe scări. Că, În glumă, polițistul le-a sugerat să se și pupe. Și? În timp ce ei s-au uitat mirați unul la altul, Uța, a sărit, arsă, aprobând zisa omului legii: chiar! Da! Să ne pupăm, ca să fie, Împăcarea, cu o frumoasă Încheiere. Și a și făcut, doi pași, către Valucă, Întinzând capul spre el. El, na!, ce să mai facă? A Întins capul către ea. Și gurile și le-au țuguiat, unul către altul, el, vrând să o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Atâta. Atâta tot. Și-acuma, ce facem? Păi, ce să facem, uite că ies și ei. Să-i consultăm. Da. Că bine zici. Să-i consultăm. I-am consultat. Acum, cine dă berea, În parc, pentru udarea, Întru fericire, a Împăcării? Eu bănuiesc că fiecare. Cum, fiecare? Așa, cum auzi: fiecare, câte un rând de halbe. Și așa a și fost. Na! Mi-am zis, În drum spre casă; așa, să tot fii, martor, la poliție, pe o caniculă ca asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai erau bande, ce cuvînt tîmpit, trupe ar fi fost mai potrivit, nici acesta - trupe de teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi gândit la vreo nouă alianță cu familia lui, prin Lili. Vesti dar pe Aglae că ține ca fata să cunoască pe Felix și că acesta a consimțit să vină. Ca să se înlăture orice neânțelegere, ajutând astfel și la împăcarea dorită cu moș Costache, era bine ca Aurica sau Titi să se ducă să-l cheme pe Felix. Titi ridică din umeri încăpățînat, Aglae îi dădu ghes, și Titi plin de rea-voință se ridică în sfârșit. Ieși în sală, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mințit vreodată Stănică, săracul? Evenimentele care urmară nu mai îngăduiră lui Felix să se gândească la Lili și la momentele acestui scurt episod. Dar în casa Aglaei ura se dezlănțui din nou furioasă împotriva familiei de dincolo, și intențiile de împăcare fură din nou abandonate. Titi spusese întunecat, apăsat, ca atunci când vestea că e bolnav de inimă și credea că are să moară, că el vrea de nevastă pe Lili. Aglae, departe de a se mira și de a găsi această dorință
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe meleagurile ei, de care s-ar spânzura nădejdile - cu tot farmecul zadarnic al nebuniei lor. Luciditatea: o toamnă a instinctelor. Nu mi-e frică de suferințe, cât de resemnarea ce le-ar urma. De-aș putea suferi veșnic, fără împăcare și fără milogeală! Boala te așază la limitele materiei; prin ea, trupul devine o cale spre Absolut. Căci înfrîngerile corpului fac din durere un rai în dezastru. Boala servește duhul fără nici un înconjur. Sau poate și mai mult: duhul este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceasta că prezența morții nu are alt sens decât să actualizeze progresiv drumul înspre neant. Sfârșitul și deznodământul imensei tragedii a vieții și, îndeosebi, a omului, vor dovedi cât de iluzorie este credința în eternitatea vieții - și că, totuși, unica împăcare pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternității acestei vieți. Există, în fond, numai frică de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de frică nu este altceva decât o manifestare cu aspecte variate în fața aceleiași realități fundamentale. Temerile individuale sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frecventă melancolia neagră? Dar ce este, mai întîi, o melancolie dulce? Cine nu cunoaște senzația de plăcere ciudată în după-amiezele de vară, când te abandonezi simțurilor fără nici o problematică specială și când sentimentul unei eternități senine dezvoltă în suflet o împăcare dintre cele mai neobișnuite? Este ca și cum grijile acestei lumi și toate incertitudinile spirituale ar amuți în fața unui spectacol de o frumusețe uluitoare, în seducțiile căruia orice problemă ar deveni inutilă. Dincolo de orice agitație, tulburare sau efervescență, o trăire liniștită soarbe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la transformare. Decât, eternitatea nu e accesibilă decât în eliminarea raportărilor, prin viețuirea clipei în mod absolut. În orice experiență a eternității este un salt și o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabilă pentru a ajunge la împăcarea senină din contemplația eternității, încît puțini sânt capabili de ea. Contemplația aceasta nu este importantă prin cât durează, ci prin intensitatea ei. Revenirea la trăirile obișnuite nu diminuează nimic din fecunditatea acestei experiențe intense. Ceea ce importă este frecvența acestei contemplații
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]