17,154 matches
-
fi luat Viagra, o călărise în patru labe, pe la spate, ba chiar și-o scosese și o împunsese în anus, până când ea îi spusese să înceteze. Era dusă și o dureau toate, și în timp ce el îi îndoise picioarele ca să-i împingă tălpile în sus, deasupra capului ei, ea își regăsi zâmbetul de înger fals. După toate astea ejaculase. În ochii și în părul ei. Îi ceruse o țigară pe care n-o avea. Luând bongul de pe podea, el mai aprinsese niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lipsă își strânge pumnul și își îndoaie cotul, ridicând-o în aer cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să-și țină echilibrul, își ieși din fire de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace, gata să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar ea trebuia să învețe să meargă. Împinse, iarăși, "bolidul" de fier la deal. Se opintea la fiecare mișcare dar nimic n-ar fi putut s-o oprească din drum. Ema se întoarse cu bunica de mână. Luana tocmai aluneca la vale. Bica o privi cu seriozitate. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prind un covor. Luana o privi nedumerită, întrebându-se de ce trebuia mama să alerge după un obiect nemișcător, lipsit de picioare. O văzu străduindu-se să-și facă loc, luptându-se din răsputeri să străbată mulțimea compactă. Oamenii strigau, se împingeau, amenințau cu pumnii vânzătoarele care, ceva mai înainte, moțăiseră pe scaune, lipsite de activitate. Ema prinse mâna Luanei și începu să tremure. După câteva minute, Sanda apăru triumfătoare. Luana, vă așezați pe covor și nu vă mișcați de aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așeză care cum apucă, cu ochii țintă la cartea frumos colorată. Fetițele se înghesuiră în primele bănci, băieții se adunară stol în spatele clasei. Părinții se agitau îndrumându-și odraslele spre un loc sau altul. Sanda se da de ceasul morții împingând-o pe Luana către prima bancă dar ea se încăpățâna să se întoarcă în grupul băieților. O apucă de mână și-o așeză în banca a doua de la geam, în clipa în care învățătoarea ceru cu glas ridicat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
opri, se grăbi să admire mausoleul construit din piatră, monument grandios ridicat întru memoria eroilor neamului. Învățătoarea le vorbise pe tot parcursul drumului despre evenimentul istoric în cinstea căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. O dată cu plecarea ultimului musafir, se aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri și amenințări la tot pasul, o aruncă pe Luana într-o stare de chinuitoare suferință. Zilnic, nu știa la ce să se mai aștepte. Suferea, cu atât mai mult cu cât, în ciuda comportamentului incalificabil al băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de pe televizor, care-i era la îndemână. Luana fugi în dormitor. O găsi pe Sanda moșmonind pe sub pat. Ce faci, mamă? Caut papucii... Dumnezeule, ieși imediat afară! În clipa când voi să-și prindă mama de mână și s-o împingă spre ușă, fata se simți luată în brațe, purtată pe sus și scoasă în mijlocul curții. Renar gâfâia, ținând-o lipită de el. Dă-mi drumul, mama a rămas înăuntru. Atunci, pe neașteptate, zgomotul pieri brusc și casa încetă să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc printre trupuri și-l prinse de braț. O porniră în marș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea, se rătăciră pe un drum fără întoarcere, uitând de îndatoririle și jurămintele conjugale. Rosti o iubise cu devotament, cu un fanatism ce-l împinsese la gesturi nebunești. Îi fusese frică să-și recunoască sentimentele, să creadă în nevinovăția ei și s-o ierte. Se temuse, cu o groază de moarte, să-și împlinească trăirile. Se însurase, la sfârșitul anului I de facultate, înveninat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era cu atât mai mare. Venea de la o înmormântare care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se agățau în timpul vieții iar cei doi își vindeau acum sufletul pentru o avere iluzorie, de nimic. Se ridică pe neașteptate și împinse poarta. Luată prin surprindere, Anda primi în piept izbitura portiței din fier forjat și se dezechilibră. Urlă de durere. Dan se năpusti asupra Luanei și-o lovi cu putere. Ea căzu și el își continuă demonstrația de forță. Sanda, ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în lipsa Luanei, regina de la registratură sta cocoșată în spațiul său de lucru, simțindu-se izolată și a nimănui în încăperea rece și goală. Auzea glasurile celorlalți povestind și râzând, intuia prezența ceștilor de cafea, pretext de-ai aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu buzna și începu să turuie verzi și uscate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și rece, pământul i se cutremură sub picioare, își pierdu echilibrul și căzu plângând, în timp ce lumina dispărea înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa următoare, ca o flacără stârnită din nimic, inima îi zvâcni, cuprinsă de un suflu pustiitor, când vocea îi spuse: " Hello! Is there anybody in there? Just knock if you hear me. Is there
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l alegea pentru o astfel de suferință. Ceru cu insistență Sandei să-și înfrâneze pornirile, care nu făceau altceva decât să accentueze starea de mâhnire a fetiței și-a Luanei. Femeia se retrase în bucătărie, cuminte și ascultătoare iar el împinse încet ușa de la dormitor. Rezemată de perne, cu brațele strânse sub piept, pregătită din vreme cu un botic nostim, ce voia să arate de departe o teribilă supărare, Luana, încadrată de buclele strălucitoare, îl ameți cu frumusețea chipului ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de planurile lui, ea știu că trebuie să profite de ocazie și să-i vorbească despre îndoielile ei. Domnule director, vreau să vă spun ceva. Nu acum. Sunt foarte grăbit. Nu știu dacă voi mai avea curajul să... El o împinse, ușor, spre ușă. Altă dată. Săptămâna viitoare plec pentru câteva zile în concediu cu logodnica mea și vreau să-ți las toate hârtiile în ordine. Luana se crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toate promisiunile lumii. La gura lui frumoasă, atât de frumoasă și senzuală că-i veni rău. Escu o ținea strâns de brațe și în clipa aceea simțea o dorință nestrămutată s-o poată alunga, să fie în stare s-o împingă afară pe ușă, pentru veșnicie. Dar ochii ei, părul, trupul și întreg acel al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi respiri suflarea? Nu reuși să mai mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci", ci în alte vremuri, a trezit-o. Atingerea desăvârșirii lui puternice și extaziate a făcut-o să-l împingă cu toată forța și să strige: Nu pot! Sunt o femeie măritată. N-am să fac de două ori aceeași greșeală. Rostogolit lângă ea, el rămase nemișcat. Luana se ridică tremurând și își îndreptă ținuta. Vorbi cu glas înecat. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
găsește În amintirile lui, dacă toate acestea ar avea de ce să fie numite amintiri. Existaseră momente când Adam resimțise dureros lipsa amintirilor. Cu câțiva ani În urmă, pe când hormonii pubertății Îl făceau lesne să se Înfurie, Îl tulburau și-l Împingeau să se poarte nebunește, a cerut să i se vorbească despre părinții lui. Îi reproșase lui Karl că nu-i spune nimic despre ei, că i-a furat viața de până atunci, că-l ține departe de adevăr. La Întrebarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să ia un becak, o ricșă cu trei roți condusă de un bătrân javanez, al cărui chip era atât de descărnat, Încât conturul oaselor răzbătea pe sub piele. Înainta cu viteză și cu mare dibăcie, depășind bărbați și femei care-și Împingeau cărucioarele Încărcate cu alune, cu ziare vechi ori cu fructe. Vânzătorii din dughenele aliniate de-a lungul drumului Își strigau marfa, ceasuri, jucării, reviste, sticle cu benzină... De câteva ori, Margaret s-a temut că aveau să se ciocnească de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
1841, Nan Sing, un vas chinez sub pavilion olandez, a plecat de la Canton spre Batavia cu o Încărcătură de porțelanuri, de mătăsuri și de ceai. La sud de Capul Varella, surprins de vremea rea, neobișnuită În acel anotimp, a fost Împins spre sud-est și, purtat de curenți puternici, a mers În derivă mai multe zile până când a eșuat printre vestitele recifuri din preajma țărmului stâncos de la Nusa Perdo. Acoperit de un vechi privilegiu care-i Îngăduia să jefuiască epavele, sultanul a ordonat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În așteptarea cuiva care s-o calce-n picioare. La sfârșitul acelei prime zile de școală n-a mai fost În stare să se Întoarcă până acasă pe bicicletă. Pe ultima parte a drumului nisi pos a descălecat și a Împins bicicleta. De atâta oboseală, nici să plângă nu putea. Odată ajuns, a lăsat bicicleta să cadă și s-a așezat pe treptele verandei cu ochii la pedale, care s-au Învârtit tot mai leneș până ce s-au oprit. Pe cerul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se juca În spatele lui cu o pasăre moartă. Îi Întindea aripile negre cu pete roșii de parcă o pregătea să zboare. Da, da, Îi lingi căcatul de pe oală! I-a Înfipt degetele În claviculă cu o mișcare bruscă și l-a Împins. Lui Adam bicicleta i-a scăpat din mâini și a căzut. Ceilalți băieți au râs. Ce mai mototol! a adăugat el. Adam a Încercat să se ridice, dar i se Înmuiaseră picioarele, fața Îi ardea și nu era În stare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]