4,751 matches
-
Începu să plângă În tăcere, la gândul că avea să-și petreacă restul zilelor numărând griji care nu dispăreau niciodată. ...Între timp, Lucille Kafkalis stătea exact așa cum i se spusese, jumătate În lumină, jumătate În umbră, purtând o pălărie albă Împodobită cu cireșe de sticlă, un șal peste umerii goi, o rochie verde aprins, decoltată, și pantofi cu toc, din cauza cărora nu se mișca, de frică să nu cadă. Mama ei grasă intră cu mers legănat, rânjind și țipând: ― Uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
absolvise, era liber să cânte ce-i plăcea, adică swing. Își conturase stilul după Artie Shaw. Copia maniera lui Shaw, exuberantă și puțin ieșită din ritm, de parcă ar fi fost Împins Înapoi de forța propriei interpretări. Acum, la geam, Își Împodobea melodia cu variațiunile și rotocoalele caligrafice ale lui Shaw. Privea de-a lungul instrumentului negru, lucios, luând În vizor casa aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care și-o cumpărase din banii proprii, și soțul ei, Jimmy, bucătarul pentru minuturi. ― Ține minte, Eleni, muncești În primul rând pentru bacșișuri, spuse Milton pe un ton mobilizator. Așa că zâmbește. ― Cui? Întrebă Eleni. În ciuda garoafelor roșii din vaze, care Împodobeau fiecare masă, În ciuda meniurilor, a cutiilor de chibrituri și a șervețelelor cu dungi de zebră, Casa Zebrei Însăși era pustie. ― Bine că ești tu deșteaptă, spuse Milton, zâmbind. Cicălelile lui Eleni nu-l deranjau. Se gândise el la toate. Descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Împlinit șapte ani. Anul 1967 a marcat sfârșitul multor lucruri În Detroit, dar printre acestea s-au numărat și filmele de familie ale tatălui meu. „Callie Împlinește 7 ani“ a fost ultima peliculă a lui Milton. Scena e sufrageria noastră, Împodobită cu baloane. Pe capul meu stă obișnuitul coif. Capitolul Unsprezece, care are doisprezece ani, nu stă cu fetele și cu băieții la masă, ci stă rezemat de perete și bea punch. Diferența de vârsta dintre noi a Însemnat că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul lung și blond fluturând În urma ei ca niște alge, cu bule mici de aer asemenea perlelor Împodobindu-i sânii și dând din coada ei de pește de un verde smarald strălucitor. Nu făcea nimic libidinos. Zora era atât de frumoasă, Încât toată lumea se mulțumea doar să se uite la ea, la pielea ei albă, la sânii superbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
m-am despărțit de Alexandru la colțul străzii, el luând-o pe Bulevardul Principal, eu pe aleea ce este îngrădită de lalele și de sălcii plângătoare. Nu e nici un miracol faptul că mediul e toxic și totuși sălciile și lalelele împodobesc câteva alei din oraș. Plantele sunt plămânii planetei, dar nici ele nu reușeau să țină pasul cu tendința autodistructivă a omenirii și au rămas în urmă. Când mediul a început să fie periculos de toxic și nociv, iar plantele începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afla nimeni. Vor sta în posesia mea, mereu la dispoziția ta. Le voi completa. Da, da, zisei eu încă buimac. Mai dă-mi o zi. Le vei avea joi seara. Cum dorești. Hai să facem câțiva pași! Pornirăm pe holurile împodobite de elevi. Erau mai goale acum, chiar dacă tot îți venea greu să mergi. Părea să mă examineze, parcă pentru a-mi pune un diagnostic, dacă voi muri sau nu în timpul răscoalei. Și eu îl examinam. Pășea ușor, lin, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
temându-se, parcă, să nu fie mușcat de ceva. Se îndreptă de spate și își scoase mâna din cutia maro. Ținea o teacă argintie ce dădea reflexe gri și albe când razele luminii se răsfrângeau de motivele florale ce o împodobeau. Mânerul părea a fi nimic mai mult decât o prelungire a tecii. Până și plăselele erau minunat lucrate. Tulpini de argint porneau din vârful tecii și se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin 2020, și "Tomul de pământ" a lui Xi Huay. Își băgă mâna în golul creat și ieși de acolo cu un caiet în care paginile abia se mai țineau. Scrisul său ordonat și cursiv, dar ciudat de ilizibil, le împodobea pe toate. Asta e de acum în grija ta! Nu-ți dau voie să ștergi nimic din ce-am scris. E un jurnal pe care l-am ținut de când au început toate acestea, zise el întinzându-mi însemnările sale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe alocuri doar câteva goluri prin care se putea vedea în afară. Temperatura plonja și în câteva momente puteam vedea cum respirația persista în aer, iar pielea încrețește, fiind luată prin surprindere de schimbările drastice. Când ultima floare termină de împodobit geamul cel mai de jos, totul se termină la fel de brusc precum începuse. Toată lumea încă aștepta. Poate mai era ceva... poate urma cel de-al doilea val... poate... dar nu mai era nimic. Corvium știa! Stătuse impasibil tot timpul, făcând nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
continuat să căutăm. Am văzut rețeaua de distribuire a apei în oraș, liniile de curent și punctele de joncțiune, precum și străzile cele mai necunoscute. În sfârșit, am dat și peste rețeaua de tuneluri a orașului, atât cea veche, care era împodobită cu stema imperială, cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rufe cu tovarășele ei la marginea unui pârâu. Și mai încolo, iată-l pe micuțul bastard, fructul acestei legături 219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca în temple. A preferat să-i vadă în mijlocul aventurilor lor galante, să îi micșoreze la o scară aproape umană. Probabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mergem! Fără nici un cuvânt, Pusio se ridică. Îl urmează, orbecăind prin întuneric. După un timp reia: — Înțelegi acum că nu e vorba de frică. Nu!? glumește Rufus. Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio rostește grav: — Mai ales la călărie excelăm, pentru că suntem călăreți înăscuți... Nu capătă nici o fărâmă de atenție. Îngroașă atunci vocea: — Călăria este o joacă pentru copii și o pasiune pentru ti
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat să se concentreze. În cele două teatre reunite de pe Câmpul lui Marte. Evident, era și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grumazului. Probabil că toți cei pe lângă care a trecut au încercat cel puțin să le atingă, dacă nu cumva chiar să le sărute, pentru a se împărtăși și ei din sanctitatea viitoare a animalului. Doar berbecul și scroafa sunt încă împodobiți cu panglici multicolore. — Taurul este un animal de jertfă îmbelșugată, plescăie apreciativ lângă el tânărul Paterculus. O ofrandă foarte aleasă pentru înduplecarea zeilor. Mai ales unul ca acesta. Îl trage ușurel pe Tiberius de togă: — Uită-te și tu! Cântărește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jubilează în secret. Se pare că Livia a pierdut partida chiar și cu propriul soț. Ea, în schimb, strălucește mai ceva decât soarele de pe cer. Veșmântul ondulat, care curge până la pământ, dintr-o pânză urzită cu mai multe fire, este împodobit cu broderii felurite reprezentând animale fantastice, grifoni, cai înaripați, până și un hipopotam. Ici și colo, câteva plăcuțe prinse pe veșmânt poartă brodat cu litere de aur numele ei. O glorie a manufacturilor din Alexandria! oftează cu tristețe. Câtă risipă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paterculus îi soarbe extaziat cuvintele. Flaminul încearcă dis perat să o calmeze: — Lasă, dragă, lasă... Se întoarce rugător spre Augustus: — Soția lui Ovidius este o femeie virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Traian Împăratul, pe pământul bătrânei Dobroge (...) Aici, în amintirea marilor evenimente din 1877 și 1878, la care am participat și eu ca ministru de Externe, ridicat-am la moșia mea de curând întrupată, capul Tuzla pe Marea Neagră, această biserică împodobită cu fragmente din antica Mitropolie a Constanței, așezând-o sub patronajul etern amintitor al repausatei mele mume, Ecaterina Stavilă și a soției mele, Ecaterina, născută Jora"1538. La 10 decembrie 1884 Mihail Kogălniceanu propunea înființarea unei "flotile naționale" pentru a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prezentate în primul și singurul număr al publicației "Dobrogea", apărută la Constanța cu acest prilej. În cuprinsul articolului dedicat acestui eveniment era relatat faptul că în timpul călătoriei celor doi pe calea ferată de la Cernavodă spre Constanța, "tote gările erau frumos împodobite cu corone de verdeață și cu arcuri de triumf. Gara Cernavodă, gara Constanța și portul au fost decorate cu un gust (...) ce face onore distinsului și activului Director al drumului de fer, d-l A. Gafencu, care are partea sa
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
partea sa la succesul strălucit al primirei făcute M. S. Regelui și A. S. Principelui moștenitor"1631. În cursul vizitei, atmosfera din orașul Constanța "s-a transformat ca prin farmec. Orașul întreg este pavoazat, tote balconele, tote ferestrele și ușile sunt împodobite cu covoare, cu drapele și corone de verdeață, chiar și cel mai sărac a ținut să-și manifeste bucuria și dragostea punând drapele și cununi de verdeață. Cele cinci arcuri de triumf ne dau o frumosă privelisce; strada Carol I
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în această funcție de la 10 august 1889, "a mers la Cernavodă spre întâmpinarea M. S. Regelui și A. S. Principelui moștenitor"1633. De la Cernavodă până la Constanța, regele Carol I și principele moștenitor s-au deplasat cu trenul regal, care era "frumos împodobit cu tricolor și verdeață"1634. În gara Constanța cei doi au fost așteptați de către membrii consiliului comunal al orașului Constanța, cei ai consiliului județean Constanța, de ofițeri superiori din garnizoana Constanța, de către prelați ai diferitelor religii și culte din Dobrogea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
găsi astă-di împreună cu moștenitorul presumtiv al Coronei în mijlocul Dumnevostră și a constata marele progres ce Constanța a făcut în cursul de 10 ani. În vremuri depărtate, vechiul Tomi abia era cunoscut și numai prin esilul lui Ovid, a cărui statue împodobește astă-di orașul, acest loc a păstrat un nume în istorie. Sunt însă convins că noua Constanța va câștiga într-un viitor apropiat un renume european, și că prin construirea podului peste Dunăre și lărgirea portului, lucrări care vor fi în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
traseul parcurs de la gară la port "în fruntea cortegiului mergeau jandarmii rurali, șeful poliției, prefectul județului cu primarul orașului și o escortă de călărași"1945. În timp ce suita regală se deplasa prin oraș "un public foarte numeros asista de la ferestre, frumos împodobite cu cunune și verdeață, precum și în tot lungul stradelor de o parte și de alta"1946, iar "în piața Independenței se găsesc înșirate toate școlile române și turce cu steaguri tricolore"1947. La sosirea în port, unde urma să aibă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
era "frumos și sărbătorește pavoazat"2732. La Cernavodă familia regală a fost întâmpinată de către "primarii celor mai multe comune rurale din împrejurimi (...) însoțiți de mare parte a consilierilor comunali"2733, precum și de "vreo mie de locuitori din diferite comune, cu căruțele lor împodobite cu steaguri tricolore"2734. La Cernavodă sosiseră, pentru a participa la primirea familiei regale, autoritățile publice din orașul Constanța, profesori și elevi ai școlilor primare și secundare din Constanța, precum și un număr de locuitori din orașul Medgidia. Toți aceștia au
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
domnul A. Bălteanu, directorul prefecturii Tulcea, domnul A. Nicolau, subprefectul plășii Măcin, domnul Cardaș, primarul Isaccei, cu întreg consiliul comunal, clerul, școlile și reprezentanții tuturor naționalităților"2742. În orașul Tulcea "atât cheiul, cât și străzile I. C. Brătianu și Carol (...) sumt împodobite cu verdeață, stindarede naționale și ghirlande"2743. La decorarea orașului a lucrat personalul serviciului tehnic al județului Tulcea, o contribuție deosebită având "domnul Anton Wagner, horticultorul primăriei"2744. Sosiți în portul Tulcea la 2 mai 1904, "membrii familiei regale, primul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]