2,778 matches
-
era pus un semn de Întrebare și peste care erau apoi trase mai multe linii În cruciș; lângă el era trecut propriul meu nume. Era Încă un număr de telefon, scris lângă numele meu, și acesta fusese mâzgălit de jur Împrejur cu niște desene, astfel Încât arăta ca ornamentele unei pagini dintr-o Biblie medievală. Numărul reprezenta un mister pentru mine, deși mi-am dat seama că era din partea de vest a Berlinului. Am ridicat receptorul și am așteptat să-mi răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat În sala de așteptare. Ochii albaștri și buzele perfect date cu ruj Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau în petic la Rasputin, când se formau cercuri și se mima un cazacioc ridicol: Ra-ra-Rasputin, russian special love-machine... în fiecare seară am ajuns, mai devreme sau mai târziu, la un 65 punct dincolo de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din biserică ale lui Grigorescu, fascinat de nimburile sfinților, ca și cum capetele acestora s-ar proiecta de-a dreptul în soare, aureola sfințeniei nu mai e trasată cu compasul ca în vechile picturi, tu îmi spui toate astea, ci se răsfiră împrejur până se pierde în culoarea mai întunecată a fondului, și grăbit, din câteva linii, schițezi în blocul tău de desen trăsăturile sfântului Gheorghe când în biserică se făcu deplin întuneric, tu nici nu-ți dai seama aplecat cum ești deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cu ochi mulți, Și eu recunosc inspirația acestei ierarhii îngerești, strigând și grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaoth, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, cel ce este și petrece în veci. Și mai jos de jur împrejur prorocii, Se oprește din citit meșterul Luca cu degetul arătător îndoit între filele cărții, Și urmează, îmi explică meșterul, indicații cum să zugrăvești fiecare proroc și ce se poate scrie lângă imaginea lui, pe prorocul Isaia, bătrân cu barbă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe tatăl domnișoarei Short! ordonă el. Să aduceți raportul mâine dimineață la secția University. Cu o smucitură, Loew smulse din lanț brelocul Phi Beta, care căzu la pământ. Bill Koenig se strecură pe ușă și-l ridică. Loew făcu stânga-mprejur și ieși pe hol. Vogel se uită urât la Millard, apoi îl urmă. Harry Sears, care duhnea a Old Grand Dad, spuse: — Trimite câțiva negrotei la camera de gazare și i se urcă la cap. — Negroteii trebuie să fi mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Millard. Secundele se scurgeau lent. Apoi Fritzie lătră: — Ești un nenorocit de bolșevic milos! Millard făcu un pas în față, iar Vogel unul înapoi. Ieși afară, Fritzie! Vogel făcu trei pași înapoi. Se lovi cu călcâiele de peretele, făcu stânga-mprejur și ieși valvârtej, trântind ușa în urma lui. Se auzi un ecou lung. Harry dezamorsă rămășițele bombei: — Cum e să fii în centrul atenției, domnișoară Martilkova? — Mă numesc Linda Martin, spuse fata, aranjându-și pliurile fustei. M-am așezat la masă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vezi pe Blanchard, spune-i să predea legitimația și arma. Tu rămâi la cazul Short și te rog să te abții de la meciuri de box în incinta secției. La revedere, domnule polițist. M-am ridicat, am salutat, am făcut stânga-mprejur și am ieșit din birou, menținându-mi postura militărească până ce am ajuns în birou. Acolo am pus mâna pe telefon și am sunat la Lee acasă, la secția University, la hotelul El Nido, dar fără nici un rezultat. Apoi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îndelete o friptură imensă după care m-am dus la Secția Centrală și la obișnuită. Pe când mă îndreptam spre vestiare, am auzit un ordin prin interfon: — Domnul polițist Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dori să nu fi făcut așa ceva. Îl durea. Mă apăram. Insch se Învârtea prin cameră, cu fața roșie ca sfecla. Un nivel rezonabil de forță nu include să rupi În bătaie un... Se opri când văzu gâtul Învinețit de jur-mprejur al lui Logan. Ce s-a-ntâmplat? Watson a avut un acces frenetic de făcut semne de iubire? — Domnul MacDuff a Încercat să mă stranguleze, domnule. — De-asta l-ai lovit? Logan dădu din cap În semn de aprobare, strâmbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un arc cu săgeți. În cealaltă mână avea o stropitoare, prin care țâșneau șiroaie de apă în lumina soarelui, sclipind și adunându-se în jurul postamentului. Odată cu apa, susurau și legendele, poveștile, istoriile, basmele... împrăștiindu-se în sus, pretutindeni, de jur împrejur, învăluind piața și alunecând pe străzi, spre orice direcție, prin oraș, aparent la întâmplare și fără opreliști, pe lângă clădiri, printre crengile copacilor cu anotimpuri amestecate... Apa limpede reflecta lumina în mii și mii de stropi, umplând bazinul rotund. M-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-a întâmplat în cazul templului de la Karnak și al grandioaselor ruine de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hybris-ului Îl ambalează la maximum și Shakespeare. Numai la noi nu se Întâmplă nici o depășire de măsură. Prea rezolvăm totul pe furiș În lirică resemnare. Se pare că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-am surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de o cădere teribilă Într-un spațiu indefinit. De acolo te privesc Înfricoșător ochi ficși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exerseze respirația pentru pântec. Apoi a urmat salutul soarelui pentru a-și Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem lucrul la mantrele pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă nu e cineva care poate auzi. — N-o să ghicești niciodată cine frecventează cursul. Cine? —Claudia Planchette. Știi tu, starul de cinema. E atât de frumoasă. Vreau să spun că „splendidă“ nu e cuvântul potirivit. —Știu. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
hrănesc cu buna companie. Am deschis televizorul. Era un program atât de estival încât prezentatorul se agita într-o piscină, pe o insulă de polistirol, lângă o sirenă neagră. Am închis sonorul, lăsând ca albastrul acela fals să se reflecte împrejur. M-am dus în cameră, am luat de pe noptieră cartea pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
visează în mine și cu mine!“ Și adormi. V Străbătea norii, vultur strălucitor, cu aripile puternice perlate de rouă, cu ochii prădalnici pironiți în ceața solară, cu inima dormindu-i într-un dulce plictis la adăpostul pieptului călit în furtuni; împrejur, liniștea proiectată de îndepărtatele zvonuri ale pământului, iar acolo, sus, în vârful cerului, două stele gemene revărsând un balsam invizibil. Un țipăt strident sfâșiè liniștea, zicând: „La Correspondencia!“ Și Augusto întrezări lumina unei noi zile. „Visez ori trăiesc? - se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să termine cu asta. De ce să fi avut emoții? Ușa de la cabinet se deschise. O altă frumusețe, de data asta nu atât de răpitoare, dar mai bine proporționată, sau poate ăsta era doar efectul uniformei de asistentă, privi de jur împrejur prin încăpere. Se aștepta la o mulțime? Ochii ei se opriră asupra mea. —Domnul van Pels? M-am ridicat. Madeleine se ridică și ea. — Așteaptă aici, i-am spus. — Nu vrei să te încurajez? I-am spus că o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
problemă. Avusesem posibilitatea de a alege în această privință și o făcusem deja. Nu o să las nimic să îmi strice bucuria. Așa cum fusesem numerotat ca și tata, cu același număr, diferit doar printr-o singură cifră, tot așa fusesem tăiat împrejur ca și tata, aceeași tăietură ca a lui Avraam, același semn al legământului. Nu credeam în legământ. Nu mai eram evreu. Nu exista nici un motiv pentru ca fiul meu să fie circumcis. Pe de altă parte, nu exista nici un motiv ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai urmat câțiva gură-cască crezând fie că e vorba de „trenuleț“, fie sperând că o să iasă bătaie. —Lisa! am strigat eu. Ce-am făcut? Hm, am pus cam des această întrebare în ultimul timp, nu-i așa? A făcut dreapta-mprejur brusc. — Știu despre tine și Kieran! Eu am tresărit. —Lisa, am luat micul dejun la Ritz, dar eram... Asta nu știam! țipă ea. Când a fost asta? O, Doamne. Gândește și apoi vorbește, mi-am ordonat. — Păi, oricum am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
după ce suflă în ibricul afumat, răsturnă cafeaua în două cești și spuse mai departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au venit acasă cu trăsura. S-a strâns tot hanul împrejur, că muscalul n-a mai avut loc să întoarcă armăsarii. Mi-am sorbit cafeaua și am plecat liniștit, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, fără nici un sentiment, despărțindu-mă de chipul Laurei, ca de un vis care a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
e căsătorit, zise Du Maurier, dar, În mod uimitor, ea nu pare să obiecteze. Dar nu cred că i-a văzut prea multe fotografii. Mie mi-a arătat câteva o dată și, sincer vorbind... Du Maurier aruncă o privire de jur Împrejur și coborî glasul. — ... sincer vorbind, multe dintre ele sunt din categoria celor pe care le găsești prin atelierele mai deocheate de la Paris. Fete care stau Întinse, goale pușcă... sau și mai rău, doar cu ciorapii În picioare, sau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sper că va fi una cât se poate de plăcută. [Acum, toate locurile de la galerie și din ultimele rânduri ale sălii erau ocupate, iar stalurile Începeau să se umple. Așezat pe rândul J, tânărul critic de la Pall Mall Gazette privea Împrejur cu interes și atenție, căci prezența Într-o sală de teatru, În stal, Îmbrăcat de seară, la o premieră, era o experiență Încă nouă pentru el. Herbert Wells era criticul dramatic al lui Pall Mall numai de miercuri Încoace. Herbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul peste altul, moarte, încă în viață, strâmbate, înfipte în crengi, ciuruite de schije de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
om, cu sumedenie de personaje ce mi se înghesuiau în cap - și dintotdeauna fiind pe dinăuntru bogat în personaje - voiam să mă fac sculptor, să fiu cineva care, din lut simplu, alcătuiește trupuri care, prin prezența lor palpabilă de jur împrejur, domină spațiul. Cam asta îi voi fi spus eu, acum fără să mai râd, tatălui meu, care a început imediat să vorbească despre „artiștii muritori de foame“ și despre „idei fixe“, tare și agitat, așa cum rareori îmi fusese dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]