16,677 matches
-
secretar ca să-i ducă mapa cu documente, trei gărzi de corp ca să-i deschidă drumul, iar cel care se vede acolo mergând e un vagabond murdar și fetid, un bărbat trist, gata să plângă, o fantomă căreia nimeni nu-i împrumută o găleată de apă ca să-și spele cearșaful. Oglinda din lift îi arăta fața carbonizată pe care ar avea-o în acest moment dacă s-ar fi aflat în incinta stației când a explodat bomba, Oroare, oroare, murmură el. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Bineînțeles, dacă nu s-au mutat în acești trei ani. Comisarul își plimbă privirea prin micul living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate, adineauri, mai puțin ale puștiului cu strabism, care, oricum, n-ar folosi la nimic. Mâinile bărbatului tremurau când primi pixul și carnetul, continuară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu nerușinare bani de la el. Era foarte emotiv și totuși simțămintele lui atât de ușor de stârnit aveau în ele ceva absurd, așa că-i acceptai bunătatea fără să simți nici un fel de recunoștință. A lua bani de la el era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am spus că am de gând să stau o vreme la Paris și că mi-am luat un apartament, mi-a făcut reproșuri aspre că nu l-am încunoștiințat. Mi-ar fi găsit el un apartament și mi-ar fi împrumutat mobilă - chiar spuneam adevărul că am dat bani ca s-o cumpăr? - și m-ar fi ajutat el cu mutatul. I se părea un gest pur și simplu neprietenos că nu i-am dat prilejul de a-mi fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la... la tablourile mele și n-a zis nimic. Am crezut că-și amână judecata până la sfârșit. În cele din urmă i-am zis: „Ei, astea sunt toate!“, iar el mi-a răspuns: „Am venit ca să te rog să-mi împrumuți douăzeci de franci“. — Și Dirk chiar i-a dat banii ăia, zise indignată nevastă-sa. — Am fost șocat. N-am vrut să-l refuz. A băgat banii în buzunar, a dat puțin din cap, a zis „Mulțumesc“ și a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deși știa că singurul salut care avea să-l întâmpine avea să fie tocmai lovitura cea mai temută de el. Nu știu de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva ciudat. Într-o bună zi mi-a cerut să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce nu? — Nu m-ar amuza. — Te rog să mă crezi că sunt groaznic de strâmtorat. — Puțin îmi pasă. — Nu-ți pasă dacă mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-adevăr un simțământ de satisfacție pe care ți-l dau piesele pregătite de luptă. — Chiar ai crezut că am să-ți împrumut bani? l-am întrebat. — Nu văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E o adevărată dezamăgire să constat că de fapt în inima dumitale ești un sentimental. Mi-ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mă simt cam ridicol. Știam că mă privește pieziș, cu un zâmbet sardonic. — Presupun că ești la strâmtoare, i-am spus cu insolență. — Ar însemna să fiu un cretin fără pereche dacă aș crede că am vreo șansă să împrumut bani de la tine. Dacă ai ajuns să lingușești oamenii înseamnă că ai decăzut rău de tot. A rânjit: — N-ai să ajungi să mă antipatizezi niciodată cu adevărat dacă-ți ofer prilejul să-mi spui din când în când câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din Tahiti și acest fapt m-a îmbogățit. Nu consider că țigările de foi și whisky-ul pe care le-a consumat pe socoteala mea (întotdeauna refuza cocteilurile întrucât practic era „abstinent total”) și puținii dolari pe care i-a împrumutat de la mine cu aerul politicos că-mi face o favoare au fost în orice caz echivalentul distracției pe care mi-o oferea. Eu i-am rămas dator chiar dacă acești bani au trecut din buzunarul meu într-al lui. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe un prici - sau cu trei centime pe podea. Aici s-au împrietenit cu alții aflați într-o situație la fel de deznădăjduită ca și ei și, când au rămas fără nici un bănuț și noaptea era îngrozitor de friguroasă, erau bucuroși să poată împrumuta măcar prețul unui acoperiș deasupra capetelor de la oricine câștigase un franc în cursul zilei. Nu erau zgârciți, vagabonzii ăștia, și cel care câștigase ceva nu șovăia să împartă banii cu ceilalți. Erau oameni din toate țările de pe lume, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lună-două apărea în orașul Papeete și stătea o vreme pe aici, făcea rost de bani de la unul sau de la altul și apoi iar dispărea. Cu ocazia uneia dintre vizitele astea a venit la mine și mi-a cerut să-i împrumut două sute de franci. După cum arăta ziceai că n-a mai mâncat de o săptămână și n-am avut inima să-l refuz. Bineînțeles că nu mă așteptam să mai văd vreodată banii. Ei bine, peste un an a venit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tot felul de troace care se adunaseră în treizeci de ani de când stăm în casa asta, poftim tabloul. M-am uitat iar la el și am zis: „Cine ar fi crezut că supraveghetorul plantației mele de pe peninsulă, căruia i-am împrumutat eu două sute de franci, era așa un geniu? Tu vezi ceva în tabloul ăsta?“ „Nu văd. Nu seamănă cu plantația și nici nu am mai văzut vreodată cocotieri cu frunze albastre. Dar ăștia de la Paris sunt niște nebuni și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
seamănă cu plantația și nici nu am mai văzut vreodată cocotieri cu frunze albastre. Dar ăștia de la Paris sunt niște nebuni și poate că frate-tău o să poată să-l vândă pe cei două sute de franci pe care i-ai împrumutat tu lui Strickland.“ — Ei bine, am împachetat tabloul și l-am trimis fratelui meu. În cele din urmă am primit o scrisoare de la el. Și ce crezi că spunea? „Am primit tabloul tău și mărturisesc că am crezut că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucurau cât de cât de considerație. În vremurile când călătorise, străbătuse și mările sudului și acum era hotărât să-și caute acolo norocul. A petrecut câțiva ani la Papeete ca să-și alcătuiască planurile și să câștige experiență. Apoi, cu bani împrumutați de la un prieten din Franța, și-a cumpărat o insulă în arhipelagul Paumotu. Era un inel de pământ care înconjura o lagună adâncă, pământ nelocuit și acoperit doar de tufăriș și guava sălbatice. Cu femeia plină de inițiativă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
priveam. Nu încetam să o privesc. Nu îndrăzneam să-i vorbesc de teamă ca vreunul dintre răniții care o înconjurau ca o gardă personală să nu mă audă. Puneam mâna pe ea pentru a-i simți căldura, pentru a-i împrumuta dintr-a mea, atât de tare mă convingeam că îmi simțea prezența și că își trăgea forța din ea, forța de a se întoarce la mine. Era frumoasă. Poate ceva mai palidă decât era când o părăsisem, dar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
geloasă uneori, prea mult timp petreci cu fata asta, e un copil, mă, Vichi, un copil pe dracu’!!! Nu știu ce vedea Vichi primejdios în ea. Simțea, poate, că îmi rămăsese pe suflet și că trebuia să i-o trag. I-am împrumutat niște bani întâi, am văzut-o pe holuri supărată, era îmbrăcată ca vai de capul ei, provincială sadea, știam asta, dar nu mă deranja, ce-i?, mi-a murit o soră, câte sunteți?, trei... adică am fost trei, am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar ne prinde bine, grădină ca a noastră nu are nimeni în Snagov, livadă, solar, gazon englezesc, cuptor afară, fântână arteziană, pergolă etc... Nu mai spun de casa în sine, pe care am început-o încet, cu puțini bani, am împrumutat, cei mai buni prieteni ne-au dat bani cu camătă, niște dobânzi îngrozitoare, dar acuma, avem acuma o casă de zile mari, toți rămân muți când vin la noi. Eu am fost diriginte de șantier. Mereu am fost aici, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros, se ștergea cu banii ăia, avea 1.500 de euro (atâta cât împrumutase odată de la Tina, împrumutase și nu i-a mai dat înapoi, cică să-i facă Nicu Ciot sufrageria, să-i pună parchet, erau banii prăpăditei ăleia, înțelegi?, banii ăia pe care-i luase îi mâncau fața, așa cred eu, Frumoasă Neli). Ridica o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu pahare de sticlă, impersonale, pline cu ceai (cupele cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou totul. Moartea, într-un decor roșu. Fără nici o fixare în timp. Nu vreau să explic nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sala palatului, am vrut să sugerez doar: trei pânze roșii, lungi, adică pereții sălii, o masă cu un craniu roșu, făcut din cămașa ta, care se va transforma în cămașa morții, otrava în pahar și astea-s săbiile, le-am împrumutat pentru câteva zile, apoi trebuie să le duc înapoi. Te-ai prins? Ăsta-i tot decorul. Lipseai tu, Hamlet. — Du-te la mănăstire!* - actorul se transformă deodată, urcă în el o putere pe care o știa foarte bine, vanitatea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum ar pronunța un majordom englez care a lucrat câțiva ani la o companie de operă din Chicago. (Devenea aproape incoerentă.) Presupun... moment În viața oricărei femei din Vest... simte că soțul Îi e acum destul de prosper ca ea să Împrumute... un accent... Încearcă să mă impresioneze pe mine, dragule... Deși Își considera trupul o masă de debilități, Își credea sufletul destul de bolnav și, prin urmare, important În viața ei. Cândva fusese catolică, dar, descoperind că preoții erau infinit mai atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i-a imprimat un dezgust față de autorii canonici. Profesorii Îl considerau leneș, nedemn de Încredere, Înzestrat cu o istețime superficială. Colecționa bucle de păr de la multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos de a le roade până le deforma. Se pare că acest lucru stârnea suspiciunile geloase ale următorului băiat care le Împrumuta. În toate lunile de vară, Amory și Frog Parker s-au dus săptămânal la Stock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
multe fete. Purta inelele mai multora. În cele din urmă n-a mai reușit să Împrumute inele, din cauza ticului nervos de a le roade până le deforma. Se pare că acest lucru stârnea suspiciunile geloase ale următorului băiat care le Împrumuta. În toate lunile de vară, Amory și Frog Parker s-au dus săptămânal la Stock Company. După aceste vizite se Întorceau agale acasă, În aerul parfumat al serilor de august, visând pe bulevardele Hennepin și Nicollet, amestecați cu gloata veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a jocurilor de noroc se răspândise printre studenții anului al doilea, care petreceau multe nopți Înăbușitoare aplecați deasupra zarurilor. După o astfel de partidă, ieșind din camera lui Sloane, au găsit roua deja așternută și stelele pălite pe cer. Să-mprumutăm niște biciclete și să facem o plimbare, a propus Amory. — Bună idee. Nu-s deloc obosit și este aproape ultima noapte a anului școlar, zău așa, fiindcă festivitățile de absolvire Încep luni. În Holder Court au găsit două bicilete neasigurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]