2,573 matches
-
alimentar. Venea Maia, mă privirea dojenitor, mă urmărea apoi pe ascuns și mă lăsa să plâng până îmi ostoiam lacrimile. Știa Maia ce știa. Seara nu mai aveam nimic, îmi făcea plăcinte cu brânză și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cad pe zări și atmosfera geme un dezastru. Singură o pasăre-n albastru vâslește disperări. [...] Mai târziu poetul s-a completat cu cronicarul con tempo raneității lui, cu romancierul și nuvelistul, cu eseistul și cu polemistul - care, cu vremea, au Înăbușit și amuțit suspinul in spirat al Muzei. [...] Eu Însă - mulțumită unor rămășiți din junețea mea spiri tuală Întârziată până la pragul celei de a doua copilării - păs trez mai departe ecoul Îndepărtat al poeziilor lui F. Aderca, cele mai multe de factură cerebrală
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cum o voiau stăruințele și apelurile mele nebu nești - infructuoase și zadarnice până la catastrofa noastră finală. [...] „Ființa bolnavă“, cum Îi spunea Pascal neamului femeiesc, refuză cu Îndărătnicie să smulgă din sine buruiana cea rea, ancestrală, care cu vremea o Înăbușă. Căci prea vremelnic sau deloc hotărăște voința noastră bărbătească asupra străfundului lor adânc și inconstant. Sunt impermeabile și imperfecte. Sunt abia dresabile, și asta când Încă mai sunt tinere, abia scoase din junglă. Sunt mai aproape de natură, de ce cochon de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor înșile. Tata avea senzația că noua lui soție țese în jurul său o pânză sau construiește un zid ori confecționează un fel de colivie în care vrea să-l închidă, definitiv, doar pentru ea. Și această senzație îl obosea, îl înăbușea, îl exaspera, ajungea să-l înnebunească. Atunci își amintea că pentru Irina o părăsise pe Vera, își amintea sfârșitul tragic, absurd al mamei, al meu și al fratelui meu Victor și îndată sentimentul de vinovăție îl năpădea, vinovăția ivită dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aceiași ochi și aceeași minte. 2. Sunt unii care se țin de Eminescu până la obrăznicie. Numai părerile lor sunt valabile. Cei ce nu gândesc la fel ca ei, sunt proști. Cred că duhul lui Eminescu le strigă disperat să nul înăbușe cu sudoarea scrisului lor libidinos și didactic”. Volumul Ion Creangă, Opere complete, ediția a VII-a, București, f.a., provenind din biblioteca elevilor, poartă însemnări făcute după o schemă folclorică frecventă în epocă: „De-ar fi apa din fântână / Cum e
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
haine europene mărșăluiesc În fața procesiunii purtînd steaguri. Fețele lor obosite și afectate seamănă cu cele ale acelor quechuași care au refuzat să acorde atenție chemării lui Manco al II-lea, supunîndu-se lui Pizzaro și, prin umilința adusă de Înfrîngerea lor, Înăbușind mîndria unei rase independente. Ridicîndu-se deasupra rîndurilor de indieni adunați pentru a vedea parada trecînd, se zărește din cînd În cînd capul blond al unui nord-american. Cu aparatul lui de fotografiat și tricoul sport, dă impresia că este (și, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
moarte pentru că se Îndrăgostise de o prințesă incașă ∗ Pus pe tronul incaș de către Hernando Pizarro, după ce a fost ajutat să-l detroneze pe Atahualpa, ca răsplată, Manco al II-lea s-a Întors Împotriva spaniolilor. Prima lui rebeliune a fost Înăbușită la Ollantaytambo, În 1536. ∗ Pentru că rima cu culo (care În spaniolă Înseamnă „cur“) ∗ Generalul Franco a fost dictator militar În Spania, din 1936 pînă la moartea sa, În 1975. ∗ Carlos Gardel a fost un faimos actor și compozitor/cîntăreț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
viața curge înainte. și dacă ieri eram liber, senin și fără teamă, astăzi nu mai sunt nimic din toate acestea... Pentru că astăzi sunt îndrăgostit! Preaplin Dragostea mă frânge, Nu mai încape în mine, Mă strivește pe dinăuntru! Mă apasă! Mă înăbușă! Mă copleșește! și mi se scurge prin vârful degetelor când te ating... Jar Ochii tăi sunt răcoroși, mâinile tale sunt calde. Ia-mi capul între mâini și privește-mă în ochi, obraz lângă obraz, să stăm aproape, să ne privim
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
următoarele săptămâni n-a mai putut exersa la violă. De curând am citit însă cu totul altceva înlegătură cu soldații și scuipatul. Scriind despre intrarea în Cehoslovacia, în 1968, a armatei ungare alături de trupele Tratatului de la Varșovia, atunci când a fost înăbușită Primăvara de la Praga, Peter Nádas spune că „ștergătoarele automate ale vehiculelor militare ungare aflate în drum spre Praga nici nu mai funcționau de-atâta scuipat pe parbrize, iar soldații unguri dinăuntru tremurau și plângeau...“1 Scuipatul ca armă a civililor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii sticloși. În privirile lor se citea un amestec de scârbă înăbușită în fața pompei risipite pe-un porc de câine mort, dar și de invidie nestăpânită, de regret că ei înșiși nu vor avea parte de o înmormântare atât de aleasă. Firește că nici unul n-ar fi cutezat să-și exprime disprețul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul scontat. Dimpotrivă. Amicul meu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Fabulația intervine atunci când vine vorba de implicarea lui în lupta împotriva regimului Antonescu și în pregătirile pentru lovitura de stat de la 23 august 1944. Cultul personalității atinge cote delirante atunci când vine vorba de date aniversare, tot mai puțin rotunde, care „înăbușă, prin frecvența lor, calendarul“. Sunt sărbătorite cu mult fast și cu valuri de maculatură zilele de naștere ale conducătorului și ale soției (în fiecare ianuarie), activitatea lui revoluționară (pe care a început-o la 15 ani), „alegerea“ lui în funcția
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ăsta - și dirigu’, nefiind chiar prost de felul lui, l-a dat afară. Bobby n-a întins coarda, mai ales că nici nu l-a pus absent - de, poate se temea dirigu’ să nu zică după aia cineva că ne înăbușă profii entuziasmu’, mai ales că-i clasa plină de copii de ștabi. În pauză am mers „să bem apă“, adică să ne fâțâim pe coridor în față la a XII-a B, dar n-am văzut pe nimeni. Or fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
parlament și în guvern, ba mai mult încă, chiar membru al majorităților parlamentare ca deputat de Iași. N-am crezut nici un moment că din această situație ar decurge pentru mine obligația de a-mi refula sentimentele și de a-mi înăbuși scrupulele. Căci țin să relev că dacă nu-mi fac deloc un titlu de glorie din faptul de a fi aparținut cândva partidelor noastre oligarhice, îmi fac însă un merit de a nu fi avut niciodată, în sânul lor, situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
rivanol am folosit un tub cu revulsin. Să nu credeți că eu stăteam cuminte în timpul acestor operațiuni de salvare. Nu! Eu urlam de durere. Unii mă țineau să nu dansez prea tare, alții mă țineau de gură să-mi înăbușe urletele iar Siegfried plângea. După terminarea tratamentului, am îmbrăcat alte haine dar am avut grijă să semene cu cele de dimineață, după care am mers iarăși la cireșe. De data aceasta Mama lui Tony nu m-a mai lăsat să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări. Acum pot spune că luciditatea lui Narcis este o luciditate amară, o flacără care luminează pentru a ucide. La Început, i-a făcut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să știe totdeauna precis spre ce aspiră, știind Însă bine ce refuză; iar ceea ce refuză este resemnarea... CÎnd Renașterea a simțit că se Înăbușe În aerul ei sterilizat, aerul proaspăt a pătruns prin privirile anxioase din tablourile manieriștilor, un Pontormo sau un Rosso Fiorentino; Marsyas a reînviat pentru a privi lumea cu ochii lui Parmigianino din celebrul autoportret Într-o oglindă convexă. În acești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și fără sînge. Cine suferă e alungat. Disprețuit. Nu sînt martiri pentru că nimeni nu se obosește să Înalțe ruguri. Nici să țină minte. Sibariții trăiesc după aceeași lege ca lotofagii (numai că În loc să stea pe țărm, se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se țin lanț, bucuriile sînt despuiate, obținute fără dragoste. Nimeni nu știe ziua și anul În care se afla, deoarece toate clepsidrele au fost aruncate În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
patul său, Într-o Grecie În care statuile n-au sîngerat niciodată, să fie adus În cele din urmă Procust Însuși, ucis de Tezeu. S-a vorbit uneori cu o mirare pe care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
prelungit, situația se schimba. Liniștea nu mai plana în casă. Dragostea lor de până atunci fusese o întâmplare fastă, o flacără care se aprinsese brusc, iar acum se stingea. Valentin devenea distant și rece. O exasperantă umbră de gelozie îi înăbușea respirația. Boala lui era obsesivă și urmată de amenințări dure. Carlina îl aștepta pe pat, rezemată de câteva perne. Când îl auzea că vine tresărea și o cuprindea o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mersese cu un dosar în mână iar cu privirea căuta o inscripție cu numele unei școli pentru a se înscrie și a merge mai departe cu învățătură de la țară la oraș. Simți o satisfacție pentru viața care o ducea Alin, înăbușindu-și amintirile care îi tulburaseră liniștea. Zilele acelea dispăruseră pentru totdeauna. Fiecare dintre noi avem povestea noastră de viață. Dar câți au norocul pe care l-a avut ea? Nu numai cu iubirea și înțelegerea celui care îți este aproape
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a reprezentat șansa de a-și depăși condiția și de a se integra ; ca și ilustrul său omonim, autorul Moromeților (care s-a integrat în istoria literaturii), Preda s-a integrat și el în ceva : într-un stil. Și-a înăbușit originile cultivând un estetism aproape ezoteric. îngerul necesar ilustrează necesitatea lui Gh. Preda de a trăi în acea lume (a stilului) pe care a visat-o dintotdeauna. Nu este o poveste povestea (care e a lui Preda) se încheie când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ei, încercuindu-l, pieptul mi se lasă cu toată greutatea peste pieptul ei, strivindu-l, în timp ce gura mea îi cuprinde gura într-un sărut lung, violent. O simt cum se zbate sub mine, ar vrea să țipe, dar țipătul e înăbușit de sărut, degetele ei mi s-au înfipt în umeri, să mă depărteze, în vreme ce picioarele ei, rămase la marginea patului, se lovesc disperate de mochetă. O strîng cu putere în brațe, aducîndu-i trupul sub trupul meu. Degetele ei, încleștate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu v-ați pus întrebarea că ceva poate fi în neordine? Iau de pe birou biletul ridicat de lîngă ușă, îl desfac și tresar văzînd sub rîndurile scrise o semnătură cunoscută: "Cezara". Nu mi-am pus nici o întrebare, doamnă, îi răspund, înăbușindu-mi un strănut. Am doar o dorință: să ajung acasă și să mi se dea un ceai cald. Indiferent cine-l pregătește? Indiferent! Dacă ai fi băiatul meu, ți-aș da palme! Norocul meu că nu vă sînt băiat. Pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și eram fericit, mormăi eu în timp ce intrăm în bloc. Ia uite, exclamă Fulvia, arătînd cu capul spre un panou, iar m-au trecut pe lista datornicilor. N-am plătit întreținerea din noiembrie. Cred că-s și eu pe acolo, spun, înăbușindu-mi un căscat. Apropo: ce facem cu cafeaua, că mi-i somn. O bem vecine, sigur c-o bem! rîde Fulvia, urcînd scările înaintea mea, oprindu-se la etajul întîi. Stau la treizeci și trei, arată cu privirea spre culoarul din stînga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]