2,507 matches
-
ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi îl fac să înțeleagă că răul trecuse. Darie scoate din buzunar o bomboană, cu învelișul din staniol auriu cam zdrențuit. Cu ochi ce sclipesc de încântare, băiatul o ascunde repede în buzunarul pantalonilor. O mică recompensă pentru curajul tău. Copilul nu înțelege ce i se spune, dar zâmbește la auzul vocii prietenoase. Novăceanu îi ciufulește ușor părul, apoi explică prin semne preotului că trebuie să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ținea În mînă. În biserica În care, copil fiind, la vîrsta școlii primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punîndu-mi patrafirul pe spate, Încît Îngenuncheat cum stăteam inima Îmi bătea de Încîntare. De unde venea rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret În marea icoană din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
primare, mă spovedisem În fața lui, deși Încă nu Începuseră păcatele, dar pentru iertarea cărora se rugă punîndu-mi patrafirul pe spate, Încît Îngenuncheat cum stăteam inima Îmi bătea de Încîntare. De unde venea rațiunea rugăciunii lui pentru iertarea păcatelor Încă neivite, și Încîntarea mea, nu știu. Dar acum el nu mai era, biserica mi se păru goală... În numele Tatălui și-al Fiului... Crucificarea era singurul lucru concret În marea icoană din față, pentru că absența bunicului În ochii căruia mă privisem altădată lărgise acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
CÎt o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, Înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o Îmbrățișă pe Marga, rostindu-și Încîntările față de „dulcea ei nepoată”. - Ee! domnule judecător, asta e cea mai mare avere a mea. Și o Îmbrățișă iar. Deodată, domnul Pavel Își plesni fruntea cu palma: - Bine că mi-am adus aminte! umplu din nou paharele, și, ușor nostalgic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soțului cu evocarea unor Întîmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult Înainte de război, la vremea tinereții amîndurora și pe care le socotea necesar a fi povestite „pentru o mai bună cunoaștere a vremilor, spre Încîntarea Anei, - era sigură de asta - deoarece asculta cu atenție vizibilă nu numai În ochi ci și În mimica participativă a feței. Era acum Întuneric, și după o tăcere ce putea semnifica oricare din posibilele noastre stări sufletești, Ana se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tinereții lui, În segmentele petrecute În această Grădină și surîdea acelor amintiri fără mărturisiri către soție, Întrerupt Își ridică privirea spre noi și, adresîndu-se Anei și fiicei sale, rosti Înviorat: - Nu-i așa că-i măreț? - În adevăr, răspunse Ana, spre Încîntarea nereținută a domnului Pavel, cutremurat de un nostalgic patriotism local. Doamna Pavel, zîmbind, mai mult pentru a-și marca participarea, fiind atentă În realitate la mesele vecine, sperînd să Întîlnească vreo cunoștință oarecare, să fie văzută cum „petrece ea serile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de la "magna cum laude" în sus!) bazate pe scotocirea grăbită a "resurselor" de pe internet, de sesiunile de comunicări și simpozioanele științifice de-o perfectă găunoșenie și, în general, de tot ceea ce reprezintă industria științifică universitară, am avut o tresărire de încântare. Iată, mai există locuri pe glob unde se fură cărți! Un articol din "New York Times" stabilește o listă a celor mai furate titluri din America. Cărți adevărate, cu coperte, ilustrații și litere imprimate. E reconfortant, după atâtea însușiri "simbolice" ale
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
de astăzi am amânat ora de curs, pe care o aveam cu studenții de la 3 1/2 la 4 1/2. Mă pregăteam tocmai să vin, să mă apropii de gândirea Dumitale, care mi-a dat totdeauna cele mai mari încântări și câteodată chiar vertigiu, când tocmai îmi răsare înainte un anume scrupul! Conferința se ține în sala Dales, dar în cadrul Institutului Francez. - Știi ce reputație de galofob mi-au creeat dușmanii mei din cafenele și redacții, mie, a cărui întreagă
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
parte și rămâneam dusă pe gânduri. Ce să fac? Unde să mă duc să mănînc? Fiindcă îi dădusem toată chenzina și economii nu aveam. Fără să clipească, îmi lua farfuria dinainte și mi-o servea seara din nou, cu vădită încîntare că făcuse o economie. Soția lui, am surprins-o cu un furou cârpit... Se tot urca și cobora pe scara podului și într-o zi când lipsea de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, ai intrat cu o figură de înmormîntare, m-am mirat și eu, n-ai dat mâna cu nimeni..." Trece la atac! O fi vrut să fac înconjurul mesei în timp ce toți stăteau ca niște plăcinți pe scaune, să arborez o încîntare maximă, să sărut mâna la cucoane... Sânt obișnuit de la părinți, Matilda; gândii mai departe, să mă ridic în picioare când îmi intră un musafir în casă. Iar figură de înmormîntare eu nu aveam când am intrat - și ți-am căutat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de bănuială, de gelozie sau resentiment?... Înainte de orice cuvânt sufletul tău își elibera brusc, la auzul glasului meu, un preaplin al inimii, glasul tău în receptor era ca un strigăt... Avea puterea de a pătrunde adânc în suflet, era de încîntare extremă, de surpriză ca în fața miracolului, uimire extremă, exista asta, un om pe care îl chema Victor, cum, continua să existe, Victor al meu, da da, exista, era el, îi recunoșteai glasul, apoi, Victor, iubitul meu, ce faci tu acolo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi? Și de ce o făceam tocmai acum? Veniră îmbrăcați de vizită (deși Ion Micu era în general neglijent îmbrăcat). Și cu flori. Matilda deschise ochii mari când o văzu pe Clara "Vai, ce duduie drăguță!" exclamă în toiul unei mari încîntări care nu știu cât era de sinceră, avea însă aerul că ea e o matură doamnă, nu mai era, în orice caz, de mult o duduie. Și o mângâie pe obraz cu un gest ai fi zis nostalgic, dacă n-ar fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i placă ceea ce auzea? Și cum indecizia era la el rară, mă simții jenat. Ne așezarăm în fotolii și acest sentiment se accentua în cele câteva minute cât mai stătu cu noi Matilda, înainte de a se scuza ca să pregătească masa: încîntarea, care n-o părăsea (și care acum nu mai avea o justificare precisă), aveam impresia că îi împiedica pe cei doi să se simtă în largul lor. Ion Micu se ridică și o luă spre biroul meu, care avea ușile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Rămase câteva clipe perplexă (în loc să fi urmat, ca la început, calea reflecției), apoi se decise și, în loc să învingă obstacolul, se supuse riscului de a-l ocoli "e perfidia inteligenței, de a-și atribui un merit, zise ea cu o extremă încîntare. Și oamenii nu-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se smiorcăie chiar acolo, unde sânt invitați. Da, zic, tu joci tare, bărbatul să fie jignit, și dacă nu-i place, n-are decât. Astăzi ne-ai jignit pe toți și pot să fac supoziția că ai făcut-o cu încîntare." " Da, fiindcă prietenul tău e cam laș și nu suport să văd un bărbat laș, iar bărbatul meu să-l admire." Așa deci. Le știa ea pe toate, avusese această intuiție, că Ion Micu e cam laș. Nu știu, zic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
umplu pe toate și se întoarse cu copilul în brațe. Ben Alexandru sări de la locul lui și se apropie. Scoase un clopoțel mic din buzunar și sună din el ușor sub ochii fetiței, care avu o zvâcnitură de surpriză și încîntare: râdea cu gura ei știrbă, în timp ce toată lumea se uita la ea. Apoi Matilda o duse înapoi. Șeful clanului se ridică și începu să cînte: mulți ani trăiască! Ne luarăm după el și ridicarăm paharele. Numai ai mei nu cântau, bunicul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fost cu totul reușit dacă aceste injurii acoperite mi-ar fi fost adresate direct și grosolan, cum îi fuseseră adresate lui. Dar cu timpul se va ajunge și aici. "Mă, Gică, strigă Vintilă adresîndu-i-se lui Calistrat cu un fel de încîntare de sine jubilatoare, te-am urmărit până aici și te-am înțeles. Dar chestia asta cu salariul, strigă el cu o voce casantă în siguranța de sine a judecății lui, n-am înțeles-o! Fii bun și explică-mi! Cine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Calistrat vesel. "Mă Gică, strigă Vintilă minunîndu-se, el ți-a dat un răspuns, adresîndu-ți totodată și o întrebare. Fii bun și răspunde la ea. Așa e: ce foloase aducem noi?" Și se propti în târnăcop cu o expresie de mare încîntare pe chipul său mare și fălcos și așteptă. Eu mi-adug foloase mie, zise grasul deodată furios și agresiv. Restul nu mă interesează." "Păi așa zice și șobolanul", strigă Vintilă cu un fel de entuziasm pentru sine, pentru inteligența sa. "Îl
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă auzi, fiindcă văzusem că chiar nu se ținea: "Silvia, apucă-te cu mâna de trăsură!"' Mi se părea că nu se mai termină și că goana calului se întețește, îi auzeam clopoțeii de la gât clinchetind și sforăitul lui de încîntare, căci era bine hrănit, gras, deși cam bătrân, însă mișcarea îi plăcea și lui. Uneori se prefăcea că vrea să-i muște pe copii și își pleca lungul lui cap într-o parte, prins în inima lui de cal de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iar în ceea ce privește repetarea gestului cu floarea... hm! observam doar când nu mai era, când se veștejea în vază și o aruncam pe geam cu apă cu tot... și stătea goală câteva zile până să reapară, proaspătă și strălucind parcă de încîntare în culorile ei, fără să mă incinte însă și pe mine... dar, după cum îi spusesem, fără să-mi displacă... Ar fi fost într-adevăr greu de conceput... Dar cui îi displace o reacție de supunere? Avusese, vorbind la telefon, aceeași
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sug cu paiul ei! "Ce, zise surâzând deodată cu un farmec neașteptat, ca și când ar fi fost surprinsă sau jignită de ceva, nu e bună?" "E foarte bună, mulțumesc!" Și îi retrimisei paharul pe care îl luă în stăpânire cu o încîntare de fetiță pe care niște părinți săraci, dar generoși, o scoseseră la cofetărie. "Pe urmă, zise, ne plimbăm și noi puțin?" Era ceva cu plimbatul ăsta! Pesemne că vroia să-mi arate noi case?! Chiar așa se și întîmplă, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sânt sigur că nu era, cum zici, un mutălău." "Ba era, ba era, se împotrivi. Să nu crezi că nu cunoaștem și valoarea tăcerii. Am și tăcut, dar n-a folosit la nimic, și râse iar, ai fi zis cu încîntare. Dacă ași fi tăcut mereu, reluă, ar fi zis el despre mine că nu știu să leg două vorbe." " Da, convenii, chestiune insolubilă la vârsta aceea, când dialogul e încă un secret apăsător." " Totuși mi-ai creat două complexe, spuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se uita la mine într-un fel care se vroia elocvent, asemeni unui copil care s-ar fi lăudat altuia că iată ce mănâncă el și celălalt n-are. "La urmă de tot, îmi explică, se simte gustul micului!" Și încîntarea ei puerilă mă convinse că era ferm încredințată. Oricum, culorile îi reveniră și îmi spuse în treacăt, după ce bău pe nerăsuflate un pahar întreg de vin roșu, că a făcut o întrerupere de sarcină, care la ea e totdeauna atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când îi mai rămăseseră de citit doar câteva file). Făcu un semn liniștitor din degete. Întoarse ultima filă, puse manuscrisul deoparte și apoi se destinse, se răsuci în pat de câteva ori, în prada, ași fi zis, a unei pline încîntări. Își întinse brațele și iar se răsuci și izbucni iar în râs. "Iubitul meu, zise, ai scris o carte pasionantă, ai găsit ceva care o salvează; înjuri omenirea cu un humor furios... da, așa este, oamenii sînt..." Și aici se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
urce spre el cu viteză, trimițând înainte coloane parcă înnebunite de nori albi, o masă neagră, înfricoșătoare. Ai fi zis că era chiar muntele împins din adâncuri spre cer de o enormă erupție. "O! făcu Suzy cu ochii holbați de încîntare, așa ceva n-am mai văzut..." Palele albicioase acoperiră soarele și cerul deveni mat. Apoi undeva sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată ziua muntele. "E sus de tot, zise Suzy contemplând bivolul geologic care ne uluise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]