3,105 matches
-
cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l lovești? Pentru că așa vreau eu! La auzul acestor cuvinte, Cuza își scoase pelerina și apăru în hainele cele domnești. Negustorul, dându-și seama cine îi vorbise, tremurând din toate încheieturile, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri: 55 Nu mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este un țăran care împreună cu frații lui muncesc cinstit din
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
specială, cam zece litri și împreună cu un pachet de chibrituri, le puse lângă zidul hanului, la intrare. Când veni noaptea, auzi mai întâi zgomotul unui vânt puternic, care prevestea o mare vijelie, sub al cărui efect casa scârțâia din toate încheieturile. Se uită pe fereastră. Petrolul și chibriturile dispăruseră. În depărtare văzu cartierul rău famat în flăcări. Nu spuse la nimeni nimic. A doua zi noaptea zgomotele erau insuportabile. Uși, ferestre, mobile trântite. I-se atrăgea atenția. Pe hol îl așteptau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
întinse lângă aparat. Fixă rapid electrozii: opt pe o parte și aproape douăzeci pe cealaltă, fiecare în dreptul unui centru nervos important. Fusese surprins de importanța pe care Trask o acorda unora din ei. Centrii erau: principalele articulații \ genunchii, șoldurile, gleznele, încheieturile mâinilor \ apoi baza gâtului, regiunea lombară, un punct situat în imediata vecinătate a inimii, părțile laterale ale capului și tâmplele. Un dispozitiv cibernetic permitea, după modul în care era fixat, fie reanimarea, fie reducerea la inconștiență a unuia din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
APUCAU, DUPĂ CARE SE CUFUNDĂ ÎNTR-UN SOMN ATÂT DE PROFUND ÎNCÂT SE ASEMĂNA PRIMEJDIOS CU INCONȘTIENȚA. CĂSCĂ ȘI DESCHISE OCHII. APOI ÎȘI AMINTI TOT CE SE PETRECUSE. STĂTEA ÎNTR-UN SCAUN AFLAT ÎNTR-O ÎNCĂPERE LARGĂ, MOBILATĂ CU GUST. ÎNCHEIETURILE MÂINILOR ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. AMORȚEALA DIN MEMBRELE INFERIOARE ÎL FĂCU SĂ ÎȘI DEA SEAMA CĂ ȘI GLEZNELE ÎI ERAU LEGATE DE BRAȚELE SCAUNULUI. CAPUL ÎI ERA LIBER, AȘA CĂ SE UITĂ ÎMPREJUR, CĂUTÂND UN INDICIU CARE SĂ ÎI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
se simțea altfel. Îl stăpânea o senzație de slăbiciune fizică. O slăbiciune care venea din stomac și îi afecta și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei Allen. De cât timp suntem aici? Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe mâna nemișcată a bărbatului ei. Era frig. Musca se înfiora la fiecare pală de nisip izbită de vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineții de iarnă, mașina înainta, se legăna, târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu care-i trecea de mânecile cămășii, acoperindu-i încheieturile, nu-și găseau astâmpăr. Strângeau cu atâta putere o valiză mică de pânză pe care o ținea între genunchi, încât păreau să nu simtă mersul șovăitor al muștei. Pe neașteptate, se auzi deslușit urletul vântului, și ceața minerală care învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se oprească. Cu o ultimă sforțare ajunse, nu se știe cum, pe terasă, lângă parapetul care-i apăsa acum pântecele. Răsufla greu și pe ochi i se pusese parcă o ceață. Fuga nu izbutise s-o încălzească, tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult și aerul rece pe care-l sorbea gâfâind începu să curgă lin în ea. Tremura încă, dar începea să simtă o ușoară căldură în trup. Ochii ei văzură, în sfârșit, întinderile întunecate. Nici o adiere, nici un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să se ridice. Daru însă i-o luă înainte, așeză paharul pe dușumea și îngenunche lângă arab. Acesta, fără un cuvânt, se uita, cu ochii lui înfrigurați, cum Daru îi desface legăturile. Când se văzu dezlegat, își frecă între ele încheieturile umflate, apucă paharul cu ceai și sorbi lichidul fierbinte cu înghițituri mici și dese. - Așa, spuse Daru. Și încotro, dacă nu-i cu supărare? Balducci își ridică mustața din paharul cu ceai: - Aici, fiule. - Ciudați elevi, n-am ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
luă o mare plasă, că toate locurile fuseseră rezervate. Mi-a trimis regrete sub formă de viruși parcă venise în casa mea, el, însuși, de-i simțeam (virușii) în nas și în gât; niște jucăuși! până au pătruns prin toate încheieturile că niciun medicament nu fu eficace parcă mai mult; se înmulțeau bacteriile, așa că, mi-am luat adio, de la toate atuurile! Venea revelionul, stăteam ca pe ace iar eu eram din ce în ce bolnăvioară; ratasem revelionul. oare, a câta oară
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la una ca asta. Ce naiba mai scorniseră ? Suna sfârșitul lumii, el nu nimerea, în întuneric, receptorul. Șuiera, desfăcând, parcă, pereții din încheieturi. În sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse. Vocea lui veni, însă, mult mai târziu. Dusese, desigur, cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primea să n-o poată uita ușor. Și o uitase, totuși, ca să vezi !... Cuvinte, cuvinte, gemete mici, platitudini secătuite, mâlul lor cald. ...Călătoria nenăscutului în cavitatea umedă, urmele lipicioase din care cresc degete, muchia unui os încă lichid, nodul unei încheieturi. Vecinătăți fluide, urme gelatinoase, spută și sânge în marea mucoasei până ce membrana se sparge, îngăduind lumina. În frigul luminos al zilei, învelișul sleiește, îngheață și cade, eliberând mecanica unui corp de oase rigide, răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un trup plat, lat, neutru ; mâini încă fine, îngrijite, care merită privite, cu încheietura delicată, rotind un cadran mic, fosforescent. Săgețile aurii merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ales, de pledoaria pe care acolo, în intimitatea noastră, o făcusem în favoarea școlii. Nimic nu mi se părea mai înspăimậntător și mai sinistru ca despărțirea de școală. Cu mirosul ei de motorină din podelile negricioase, cu scậrțậitul acela sinistru din încheieturile bătrậnelor uși greoaie, școala era pentru mine un adevărat Paradis. Mă îndreptam către ea cu bucuria de a-mi umple sufletul de lumină și taină și reveneam cu plenitudinea întậlnirii cu minunata mea Frență. Lecțiile mi le făceam acolo în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Și-n tot locul mă păzește și de apă mă ferește!!! Scaunul pe care stă așezat Gore troznește din toate Încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi și se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez și eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem În crama de la Cotroceni. Nu mai faceți ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
neavînd învelitoare, 20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22. atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme! 23. Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui. 24. Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: "Tu ești nădejdea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32. Mai marii carălor, văzînd că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33. Atunci, un om a tras cu arcul la întîmplare, și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mîna carul: Întoarce, și scoate-mă din cîmpul de bătaie, căci sunt rănit." 34. Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața Sirienilor, pînă seara, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
a trecut pîrîul, și a trecut tot ce avea. 24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor. 25. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. 26. Omul acela a zis: "Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: "Nu Te voi lăsa să pleci pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ce avea. 24. Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el pînă în revărsatul zorilor. 25. Văzînd că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. 26. Omul acela a zis: "Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: "Nu Te voi lăsa să pleci pînă nu mă vei binecuvînta." 27. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață." 31. Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32. Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliții nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă. $33 1. Iacov a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela, și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
am scăpat cu viață." 31. Răsărea soarele cînd a trecut pe lîngă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32. Iată de ce, pînă în ziua de azi, Israeliții nu mănîncă vîna de la încheietura coapsei; căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vînă. $33 1. Iacov a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împărțit copiii între Lea, Rahela, și cele două roabe. 2. A pus în frunte roabele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Am folosit pentru prima oară stiloul când eram elev la Școala Normală dar care nu s-a dovedit superior tradiționalului condei. Ori lăsa prea multă cerneală, ori se înfunda, nu mai scria și trebuia scuturat. În plus, pierdea cerneală pe la încheieturi, din care cauză umblam veșnic cu degetele pătate. Scrierea caligrafică, atribut onorant al învățătorilor de odinioară, am învățat-o folosind tocul cu peniță. Multe alte imagini din trecutul îndepărtat se ordonează și se înșiră ca într-un film al copilăriei
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
proză, a fost o ironie a soartei că am publicat mai întîi poezie -: câteva persoane, câteva trasee prin București... Enigmele nu vroiau să apară. Subterane nu existau. Oamenii erau buni, iar orașul plat ca un ceas de mână, legat de încheietură cu Dâmbovița în chip de curelușă. Unde era splendidul, splendidul amurg petersburghez, cu un student aplecat visător pe un pod, peste apele Nevei? Unde tunelele de cărămidă pe sub Buenos Aires din "Abbaddon", în care, în cea mai adâncă adâncime, o Oarbă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mâna după ea. - Câte degete am ridicat? - Două! - Ba nu, n-ai ghicit! Am ridicat numai unul! Și râzând foarte mulțumit, copilul își înălță ușor degetul, lăsîndu-l să alunece în sus pe sfera netedă. I se văzu întîi unghia. Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să repete jocul, dar se opri deodată speriat. Omul negru nu mai râdea ca adineauri și se uita la mânuța de pe bila de piatră cu niște ochi holbați care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]