2,188 matches
-
Alte motive de stres? Constantin Hușanu, scriitorul cu multe cărți personale, dar și cu mai multe tipărite pentru alții, din prietenie, un prieten și al nostru, Îmi spune adesea: „Sandu e un visător. Un visător care și-a pus În fața Închipuirile personale, uneori punând pe un loc secund familia”. Poate nu i-am Înțeles eu bine aprecierile, sensurile. De aceea nici nu i-am dat vreodată dreptate pe deplin, deoarece, Înainte de toate, mi se pare că cea mai mare realizare a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
situația de a fi asimilat în anii anteriori unele cunoștințe de gramatică, de fonetică, de vocabular etc. fără a-și putea explica la ce folosesc, fiindcă literatura nu se prezintă ca o artă a cuvîntului, ci ca o construcție a închipuirii, deseori scăpate de sub controlul rațiunii. Dacă activitatea criticilor ar fi într-adevăr eficientă și necesară, aceasta s-ar reflecta în mod deosebit într-o evaluare corectă a literaturii, astfel încît studiul ei în școală să fie formativ și să realizeze
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Roma strălucind,/ Cu-amicii tăi, Mecena, Virgiliu și Horațiu,/ Al căror geniu falnic străbat al lumei spațiu./ Stimați, iubiți de Cesar, v-am auzit ades/ Cetind a voastre imnuri și-n taină te-am ales/ Pe tine ca poetul închipuirei mele./ Ador a tale versuri (I 7). Inspirat de noua sa muză, precum odinioară de Corina (un nume... poetic), Ovidiu încredințează nopții taina sentimentelor sale pentru Iulia transpuse în compoziții poetice (Atunci cunvăpăiere eu le descriu pe toate,/ Sperând c-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în altă lume, între certitudinea sfârșitului său de muritor și nădejdea supraviețuirii veșnice prin creație : De-o parte/ O urnă ce așteaptă ca să înghiță-n ea/ O mână de cenușă răcită... A cui ? A mea/ De alta, o speranță ce naște închipuirea.../ Mormânt și nemurirea... mormânt și nemurirea... (V 7). Poetul latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
până și de cele mai apropiate persoane. Prietena ei Chrysis îi reproșează că percepe nefiresc lucrurile (Tu nu vezi ca toți oamenii), îi contestă capacitatea de a-și închipui ursitul, pe care o atribuie unei imaginații debordante (asta e o închipuire a ta. Nici nu știi cum îl cheamă), dar admite că de multe ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ori nu-i poate pătrunde sensul cuvintelor (vorbești întotdeauna prea frumos pentru mine - I 3). Chrysis se miră de spaima de moarte manifestată de o viitoare mireasă (ești bântuită de năluci... Nimeni nu știe ce e adevărat și ce este închipuire în vorbele tale) și crede că aceasta și-a pierdut rațiunea din pricina iubirii (Toate astea sunt visuri de fecioară îndrăgostită - I 3). Ea consideră că Ifigenia preferă plăsmuirile imaginației certitudinilor realității (visezi întruna îngeri și semizei, făpturi pe care le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o zărește și chiar fervoarea sentimentului său îl împiedică să înțeleagă setea de moarte a făpturii iubite. Ahile crede, ca toți ceilalți, că decizia fetei a fost luată sub stăpânirea unei halucinații nefaste (Hotărârea ta de acum e doar o închipuire a minții tale... Nu-ți ucide frumusețea pentru o nălucire) și, ca atare, o respinge cu toată energia (Ar putea oare un erou privi liniștit cum i se răpește în moarte logodnica ? ! - II 2). Atitudinea lui e explicabilă o dată ce, așa cum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să o înlăture. De când a asistat la un accident de mașină suspect, are impresia că cineva, neidentificat, o urmărește pas cu pas și vrea să o scoată din minți (I, p. 607). Cei din jur pun la îndoială realitatea acestor închipuiri, însă ea respinge sugestia că ar fi băut sau că ar avea nevoie de un medic. Declară că nu vrea să fie omorâtă, arătându-se obsedată de prăbușirea mașinii în râpă și de ideea că sângele veșnic al omorului... nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
când cugeți asupra ceea ce citești.” Malebranche 137. „Oamenii inteligenți nu îngrămădesc cunoștințe la întâmplare, ci le aleg.” Doamna de Lambert 138. „Cu cărțile e ca și cu oamenii. Oamenii serioși, de caracter, sunt cei mai prețuiți. Cel care-și stăpânește închipuirea este superior celui care-și dă frâu liber. E mai ușor să pictezi căpcăuni și uriași decât eroi; precum e mai ușor să depășești natura decât să-i urmezi ei.” Voltaire 139. „Cu cărțile se întâmplă ca și cu focul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de literatură cea dintâi carte citită odinioară în copilărie se așează în rafturile amintirii alături de întâia dragoste și de întâia deznădejde. Ba chiar, amintirea primei cărți citite trece de multe ori înaintea celorlalte. Ea înfățișează cea dintâi mare bucurie a închipuirii, prima noastră aventură intelectuală, cea dintâi călătorie dincolo de realitate și, fără îndoială, cel dintâi prilej de-a ne adânci în noi înșine. Oricare ar fi fost cartea pe care am citit-o la început, proastă sau bună grea sau ușoară
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de la început spre sfârșit. Tot urmând mersul obscur al memoriei care restituie dezordonat bucăți de trecut, înecate în ceață, bolnavul nu pierde din vedere scopul, dimpotrivă, se înverșunează în voința lui de sens, convins că frânturile de trecut, luminate de închipuirea amintirii, ascund un înțeles, tot așa cum fasciculul luminos al unui far îi arată marinarului rătăcit drumul. Cu fruntea scăldată în sudoarea viselor, surâdea, sunt sigură. Spectacolul tocmai se terminase și Isidora, toată paiete și pene, mulțumea publicului, trimițând bezele din
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
focul sacru, apar și dispar ca-ntr-un fascinant mit cosmologic, în urma lor epifania de grup al desăvârșirii, senzația multiplicării operelor de artă, arta vie a trăsăturilor anatomice. Natura umană e mereu vitală, ca vălul din firele de aur ale închipuirii țesut de poeți. Urcă vestalele spre Universitate, trecând și visând precum zeițele printre reperele estetice ale Olimpului. Sau poate sunt muze, nimfe, preotese ori naiade, amazoane, bacante, zâne? Cine mai știe. În întreaga urbe întâlnim templele artei la braț cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trupul revigorat înlesnește minții polisemantismul cuvintelor adunate din frunzele zariștei. Ieșenii își găsesc, din când în când, răgazul și singurătatea odihnitoare, evadând dintre zidurile orașului supraîncălzit și dintre osaturile amorfe ale cotidianului banal. Ei descoperă și văd ceea ce numai în închipuire văd. Pădurea e poezia sufletului deschis la umbra înaltă de sub cheile bolții albastre, este și dimensiunea picturală într-o dinamică lirică la întrecere cu zborul păsări și cu plutirea sincopată a fluturilor pastelați. Întorși acasă din brâul verde ideal al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
calmă, care nu mai prinde fantomele nopții, marele condor să se întoarcă din văzduhul infinit pentru a căuta, cu agerimea ascuțită a privirilor lui, ispititoarele, grațioasele mirese ale orașului de pe coline, cu grădinile lui nesuspendate și fără personaje sosite din închipuirile și esențele mitologiei lumii. DESPRINS DIN SPIRITUL CETĂȚII De cele mai multe ori, nu putem explica clar ideile. Și câte idei nu ne trec prin cap? Cu atât mai mult ideile-întrebări. De pildă: singurătatea exorcizează? Dincolo de emoții se ascunde și ceva inuman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mă înseninez în schimb când își arată chiar și fața ascunsă unuia ca mine, de parcă aș putea-o citi descifrându-i toate trăsăturile. De la înălțime, urcat pe una dintre cele șapte coline, orașul meu pare mai spectaculos decât în orice închipuire și liniștit ca valurile calme ale unei mări în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului de nou mileniu. Cobori apoi, orașul te absoarbe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o nemișcare voită de parcă ar încerca o eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic. Mizez totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a timpului să se evapore ca negura fugărită de lumină, iar sufletul să se roage nestingherit pentru frumusețea momentului înălțător. Îmi vine în sprijin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Instrucțiunii, Dimitrie Sturdza, a hotărât ca 5 eleve să fie eliminate din Institut și trimise la mânăstirea Văratecul. [marile fraude militare] O gravă cestiune care turbură adânc conștiința publică este aceea a fraudelor cu furniturile militare. De astă dată câmpul închipuirii este încă și mai nețărmurit.Cu câteva luni mai înainte, un prieten, doctorul Olkowsky - cel care a clădit sanatoriul din Calea Călărași - m-a pus în contact cu doi maiori din geniu. Amândoi doreau să-mi facă o destăinuire de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
revenit după incident, interpretînd acest fapt ca o dovadă de slăbiciune. Are o atitudine pesimistă față de viitor și afirmă că se simte vinovat de modul în care se comportă cu familia. Nu există semne de tulburări ale gîndurilor, halucinații sau închipuiri. Odată ce a luat decizia să urmeze un tratament, pare foarte motivat să-și rezolve problemele. Concluzii Cu siguranță, dl D. întrunește criteriile pentru diagnosticul de SSPT cronic: existența unei experiențe traumatizante, mai multe simptome de retrăire a traumei, evitare extinsă
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
lumii... A străbate până la Golful Persic, a restatornici, dacă se poate, comerțul cel din vechime al Orientului și a se întinde până în India care este magazia lumii... A căuta și a câștiga alianța Austriei... a o sprijini în zadarnicele ei închipuiri de a stăpâni Germania... iar prin taină a întărâta dușmănia Prinților Germaniei împotriva ei... A face de a se interesa curtea Austriei ca să izgonească pe Turci din Europa și a nimici pretențiile ei când vom subjuga Constantinopole... A face pe
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
Cine știe dacă mai trăiește. și cred că mai bine i-ar fi să moară decât...“ Ușa era masivă, bătută În cuie mari de fier. De aici nici o nădejde. „Numai un Înger mă poate salva“, Își spuse prizoniera, și În Închipuirea ei Îngerul avea ochii violeți și buclele negre ale lui Bodo. „Bodo va afla fără doar și poate că am dispărut și mă va căuta. Așa cum Îl știu eu, n-o să se lase până nu mă eliberează. și mai e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Plecasem de acasă fără intenția de a ajunge undeva anume. Voiam să văd ce era dincolo de dealul din Ion Creangă. Pedalam agale spre celălalt deal, paralel cu cel care închide orizontul orașului spre sud. Treptat, pădurile se transformau dintr-o închipuire albastră, cum le vedeam zilnic din oraș, într-o realitate cu copaci deși, luminișuri rare și pământ dezgolit pe care nu creștea nimic. Am avut satisfacția să văd de cealaltă parte a crestei, copacii răzleți spre care tindeau gândurile mele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît e sus, pe scenă,/ Iar dup-aceea n-o mai știe nimeni." Iată cum asasinul are o revelație a nimicniciei. A.B.Cărțile dumneavoastră se citesc ușor, nu lași o carte din mână atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe cap. Înainte de aceasta, Murărescu mi-a spus să-l bărbieresc pe cap, lucru pe care eu l-am făcut. Virgil Maxim crede că Drohobeczky, cu care a stat în camera 99 în vara lui 1951, a fost arestat pentru închipuiri și fantezii, și tot de aceea a fost torturat așa de aspru, fiindcă nu putea da numele spionilor cu care lucrase, deși spusese multe povești, inclusiv la Gherla, unde era tras de limbă. Maxim adaugă că Drohobeczky avea tată polonez
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
raționale, demne de oameni de știință, așa cum vă autointitulați? De ce v-ați pretat la josnicii, folosind metode barbare, de constrângere și siluire a conștiințelor? [ ] Nu vei realiza și n-ai realizat nimic! Tot ce crezi că ai realizat este o închipuire a minții tale bolnave! Reacția sa l-a provocat pe Țurcanu, care l-a călcat în picioare lăsându-se cu toată greutatea, evacuând tot aerul din el și spunându-i: 'Așa ai să mori! Încet! Încet, încet! Picătură cu picătură
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de cunoaștere și, spontan, s-a întâmplat și pentru tine minunea! - Adică... - Adică ți-ai primit Realizarea Sinelui! - Asta-i tot?! - Da! Asta-i tot! - Așa o fi, cum spui tu! Dar de unde știu eu că nu sunt decât niște închipuiri de-ale tale? Tu dai din mâini pe lângă mine și eu... Ce trebuie să simt eu? Ce se întâmplă cu ființa mea? - Bune întrebări! Întrebări de om deștept! Îți voi da imediat această dovadă, dar tu va trebui să fii
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]