29,704 matches
-
lor curioase, păpușile indoneziene de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna i-a stăruit o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc, abia dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zilnic zeci de autocare înțesate de turiști, deopotrivă cu bolnavi sau nebolnavi răsfățați de bolile lor închipuite sau efemere sau pur și simplu atrași de lumina de aur arsă, ce conturează colinele din Ouro Prieto, de aerul irizat de pulberea închisă a aurului răspândit peste tot în atmosferă. Poți vizita grădina deliciilor ca pe un muzeu, în orele în care Jorge nu somnambulizează sau în zilele lui libere. E o adevărată grădină botanică cu arbuști exotici și pomi fructiferi. Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată de medium în care se materializează spiritele). Coada de așteptare pentru locul sfânt se face în spatele unei portițe de lemn cu cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva este sub cascadă, pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi vei fi distribuit în rolul tău pasiv în care vei sta cu orele în camerele de curenți cu ochii închiși, cu mâinile și picioarele despletite și vei mișca din buze rugăciuni. În cele din urmă, va trebui să participi la supa rituală, băile de cristale, vei face cel puțin o vizită la cascada sfântă, unde vei poza, desfătându-te gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ghem, bătaia lunii prin ferestre, adăugată celor ale inimii ei de îndrăgostită lulea, trilurile viscerale, din imaginea versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună, Apă de Lună, Iubire Care alungă amărăciunea. Roua stelelor Poate vindeca orice suferință. Un steag port în inimă; Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
victimă, iar victima, terminator și trasându-se astfel linia de demarcație dintre lumină și întuneric. Sublim, s-ar putea spune, Othello rămânea cu averea pierdută, căsnicia dacă era cazul și de cele mai multe ori era distrusă, iar Desdemona, revigorată în spatele ușilor închise, devenea, încet dar sigur, posesoarea victoriei materializate în câteva zero-uri adăugate în cont, bunuri și onoare neterfelită. Dacă el a vrut, eu ce puteam să fac!? Era nu numai o scuză, ci și o acuză adusă destinului ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi e școala și dincolo de școală o alta mai mare în care am să fiu eu și am să întreb, dar dincolo de oameni și oameni și mare, ce e, și dincolo de Dumnezeu și cine L-a făcut dacă El stă închis și privește din curtea cerului, de ce nu deschide poarta, de ce nu iese pe prag să vină încet la mine să mă ia de mână și să-mi spună vezi, copilă, acesta e dincolo al tău cât vezi cu ochii, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara se trezi singură, fără casă, ea însăși o apă cu formă umană, clătinându-se gata-gata să se scurgă pe podea. Teama de a fi sorbită o făcu să-și acopere fața lichidă cu mâinile lichide, peste ochii apoși, deja închiși. Tremura ființa ei din apă dreaptă, simțea inima cum se plimbă de la gât spre pântece, ficatul bâltâcâia prin burtă, ca o minge de tenis de câmp, capul se clătina pe gâtul-lujer lichid cu omulețul pe care nu-l putea stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mamă? Nu, tu ești un om invers, Mioara. Plouă de sus. Sunt un om invers, atipic și plouă din cerul solid al Pământului cu lacrimile cerului în care se duc lacrimile, atunci când plouă de sus, se întorc într-un circuit închis, cosmosul e un cub precum camera mea în care timpul e pătrat. Eu sunt un cerc sau un cub? Tu ești o sferă în altă sferă, Lumea. Eu sunt propriul meu Univers mă auzi Scriitorule? -, scrie o carte-mireasă! Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caută răspunsuri, Mama la rândul ei oferă întuneric și tăcere. Aici și acolo. Împreună și diferit. Mioara Alimentară era ca apa: lua forma vasului în care era turnată, mărturisesc Mitică, acesta e adevărul, însăși camera în care Mama mă ține închisă, nu știu de ce, probabil pentru că libertatea e un concept care nu are formă, un concept creat de fiecare în parte în funcție de caracterul său, Mama fiind sclava propriei ei libertăți. Doamne, câtă treabă are, nu se mai satură. Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zbătea dedesubtul. Probabil că va mai fi o furtună imaginară, iar Oceanul bărăganic va produce un val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în sine, eu de ce n-aș face la fel? Închisă ca tine, îmi privesc cavernele gândurilor. În gorgane oboseala curge pe străzi, voma veninului pe caldarâm, mizeria defecărilor mele peste oraș. Sunt în derâderea vremurilor! Așa cum vremurile sunt o derâdere! E prilejul de a ne vedea urâțenia. Mi-au murdărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o umbră de înger, ca o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o idee cu formă de iubire, un grăunte, ca germenii de nemurire, ca să văd ce poate ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a gestului în sine. Binele se face pentru că există și nu-și cere recunoaștere. Răul se laudă, binele niciodată. O cale de autodistrugere dată de Demiurg Iadului, recunoașterea răului ca scop. Cauza morții sale definitive și a Morții. Mioara, suflet închis, își strânse cojile acestor gânduri într-o cutie, pe care, așezând-o printre lucruri, o însemnă pentru drumul spre Paris. Cât aveau să-i fie de folositoare? Cât durata unei iubiri sau cât durata unui răspuns? Va vedea viitorul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
distributor pneumatic comandat manual cu revenire automată la dispariția comenzii, asigurată de un resort. El prezintă un racord de alimentare (A), un racord pentru consumator (C) și un racord de evacuare în atmosferă (E). În stare neacționată, racordul A este închis (obturat) iar racordul C este pus în legătură cu racordul E, consumatorul fiind aerisit. În stare acționată realizează legăturile A cu C, iar racordul E este închis. e) Avertizoarele acustice sunt aparate similare care în momentul alimentării cu aer comprimat produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caz de avarie a circuitului de producere și înmagazinare (defectarea compresorului, spargerea rezervorului principal sau a unei conducte etc.) ce are drept consecință scăderea presiunii în orificiul de intrare I subvaloarea reglată (5 bari) comunicarea dintre I și Es rămâne închisă păstrând în rezervorul auxiliar presiunea de 5 bari ce asigură frânarea drezinei. i) Robinetul mecanicului Oerlikon FDI este de fapt un regulator de presiune cu ajutorul căruia se poate regla după dorință valoarea presiunii în conducta generală, în funcție de poziția manetei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de comandă, pierderile de aer compensându-se automat. În poziția de mers maneta de comandă nu este acționată, situație în care robinetul realizează legăturile pneumatice între racordul de alimentare A și racordul consumatorului C, racordul de evacuare E fiind obturat (închis). La acționarea manetei de comandă (rotire spre dreapta) are loc obturarea racordului A și punerea în legătură (comunicarea) racordurilor C cu E, în acest fel având loc aerisirea consumatorului. Întreruperea aerisirii racordului C se realizează atunci când, pe membrana robinetului, forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră îmbufnate tălpășița jurând răzbunare, boarea dansa singură cu picioarele aduse la gură, mișcându-și doar brațele în unduiri vântoase și plete de răcoare, cu ochii închiși, dați peste cap de roțile cercurilor de lumină lunară care veneau cu bulgării fotonilor agresivi spre pământ. Îngrijorată că stropii de lumină i-ar fi putut pistruia trupul diafan spre izbânda odioaselor concurente, se acoperi în grabă cu roua protectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor auzi un vâjâit. Și chiar pe lângă el o altă lance cu încă zece trântori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe care, implicit, o gândise înaintea timpului, dedesubtul Pământului, Povestitorul: fiecare ceas e o undă a timpului, fiecare zi e și ea o altă undă. Timpul e rotund și viața e o curbă închisă. Și transmise o undă electrică macazului de la Barboși. Iar Mioara, în loc să o ia spre viitorul prezent, își schimbă cursul spre înapoi, fără să se abată cu un gând, pentru că în toate dimensiunile coordonatele geografice sunt aceleași. Era anul 1997 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care mă zoream să le decretez tipic suedeze, ca și cum cu o rândunică s-ar face primăvară, ca și cum personalitatea necunoscutei n-ar avea nimic de-a face cu asta. Cu siguranță că existau, în Suedia ca și oriunde, burghezi neîncrezători și închiși. Îmi reveniră în memorie filme de Bergman, cu neveste severe cu guler înalt. Predecesorul meu avea bun-gust. Ea avea aerul scandinavei visate, înaltă, zveltă, blondă cu ochi albaștri, trăsături asortate la delicatețea generală. Cel mai grozav era că, fără s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la somn. Să dormi în orice moment e chiar mai bine decât să mănânci între mese. Mi-am ținut ochii închiși încă multă vreme după ce m-am trezit, savurând cu tot trupul acest exces de odihnă. În spatele pleoapelor închise, ghicii că se făcuse noapte. Încetul cu încetul îmi dădui seama că cineva respira lângă mine. Deschisei ochii și o văzui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]