7,005 matches
-
în care va fi luată decizia, pentru a dispune de armament nuclear. Evident, Iranul se va dota și el, sau va fi foarte aproape să realizeze acest lucru, în afara cazului în care vreo confruntare, despre care vom vorbi ceva mai încolo, îl va împiedica s-o facă. Și alte țări vor proceda la fel ca Iranul: mai întâi Egiptul și Turcia, apoi, fără îndoială, Indonezia, Australia, Brazilia și Arabia Saudită. în total, în mai puțin de treizeci de ani, mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nu doar spectatorii, dar nici candidați care să se înscrie la vreo două ture. Într-adevăr, părea că cea mai mare parte a locuitorilor capitalei erau hotărâți să-și schimbe viața, gusturile și stilul. Marea lor greșeală, așa cum, de acum încolo, va începe să se vadă mai bine, a fost faptul că au votat în alb. Dacă tot doriseră curățenie, aveau s-o aibă. Aceasta era dispoziția fermă a guvernului și, în particular, a ministerului de interne. Alegerea agenților, unii veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prevedea că infiltrarea masivă de agenți în sânul maselor urma să fie prin excelență mijlocul care avea să ducă la descifrarea misterului, a enigmei, a șaradei, a ghicitorii sau cum vreți s-o numiți, a votului în alb. De acum încolo agenții aveau să lucreze împărțiți în două grupuri inegale din punct de vedere numeric, cel mai mic pentru munca de teren, de la care, ca să spunem adevărul, nu se mai sperau cine știe ce rezultate, cel mai mare pentru a continua cu interogatoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dimineață trimiteau un tată sau un fiu la fabrica amplasată în oricare din poligoanele industriale care înconjurau orașul și care în fiecare seară îi așteptau să se întoarcă, acestea se întrebau cum și din ce aveau să trăiască de acum încolo, dacă nu era permis să se iasă și nici să se intre nu se putea. Poate că vor elibera permise de liberă trecere pentru cei care lucrează în afara periferiei, spuse un bătrân pensionat de atâția ani, că încă folosea limbajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intrarea în capitală obișnuiții soli cu steagul alb înălțat, cel al capitulării necondiționate, nu cel al revoltei, că și unul și celălalt au aceeași culoare e o coincidență realmente remarcabilă, asupra căreia, deocamdată, nu ne vom opri să reflectăm, mai încolo se va vedea dacă vor exista motive suficiente ca să ne întoarcem la ea. După reuniunea plenară a guvernului, la care presupunem că ne-am referit suficient în ultima pagină a capitolului anterior, cabinetul ministerial restrâns, cel de criză, a discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am separat de popor. Este adevărat că ne-am retras în zorii acestei zile spre alt oraș, care, de acum încolo, va fi capitala țării, este adevărat că am decretat pentru această capitală, care a fost și a încetat să mai fie, o riguroasă stare de asediu care, prin însăși forța lucrurilor, va îngreuna serios funcționarea echilibrată a unei aglomerări urbane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cea de care în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de care în acest moment nu sunteți demni. Până atunci, adio, și domnul să vă apere. Imaginea gravă și mâhnită a șefului statului dispăru și în locul ei apăru din nou drapelul înălțat pe catarg. Vântul îl agita încoace și încolo, încolo și încoace, ca un prost, în timp ce imnul repeta acordurile războinice și accentele marțiale care fuseseră compuse în vremurile trecute de nestăvilită exaltare patriotică, dar care acum păreau să sune a doagă. Da, domnule, omul a vorbit bine, rezumă cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Capitala Orfană, ironice precum Castana a Explodat în Gura Provocatorilor sau Votul Alb le-a Ieșit Negru, pedagogice precum Statul Dă o Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A Sosit Ceasul Reglării Conturilor, profetice precum Totul Va Fi Diferit de Acum Încolo sau De Acum Încolo Nimic Nu Va Mai Fi La Fel, alarmiste precum Anarhia la Pândă sau Mișcări Suspecte la Graniță, retorice precum Un Discurs Istoric pentru Un Moment Istoric, lingușitoare precum Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Castana a Explodat în Gura Provocatorilor sau Votul Alb le-a Ieșit Negru, pedagogice precum Statul Dă o Lecție Capitalei Insurgente, răzbunătoare precum A Sosit Ceasul Reglării Conturilor, profetice precum Totul Va Fi Diferit de Acum Încolo sau De Acum Încolo Nimic Nu Va Mai Fi La Fel, alarmiste precum Anarhia la Pândă sau Mișcări Suspecte la Graniță, retorice precum Un Discurs Istoric pentru Un Moment Istoric, lingușitoare precum Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata Asediază Capitala, obiective precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
orbilor, Și el, ce făcea el în timp ce femeia descria toate acestea, Mă privea pur și simplu de-a dreptul, în față, cu singurul său ochi, ca și cum m-ar fi văzut pe dinăuntru, Iluzie a dumneavoastră, Nu, domnule comisar, de acum încolo știu că un ochi vede mai bine decât doi, pentru că, neavându-l pe celălalt ca să-l ajute, trebuie să facă toată treaba, Poate de aceea se spune că în țara orbilor chiorul e împărat, Poate, domnule comisar, Continuați, mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l însoțesc, și dupa ce l-am lăsat la intrarea clădirii am plecat pe jos ușurat. Străzile Parisului mi-au adus din nou bucuria în suflet și am început să privesc cu ochi zâmbitori oamenii care se grăbeau încoace și încolo. Ziua era frumoasă și însorită și simțeam în inimă o bucurie mai profundă de a trăi. Nu mă puteam stăpâni. Mi l-am scos din minte pe Stroeve cu necazurile lui cu tot. Voiam să mă bucur din plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui era necruțător. Există oameni a căror dorință de adevăr e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să zdruncine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arate și mai dizgrațios. Bargello alunecă, În tentativa de a-l ajunge din urmă. - Acela e turnul de la Santa Croce... ăsta ar trebui să fie locul gâfâi șeful gărzilor, arătând spre o clădire din depărtare. Priorul se oprise ceva mai Încolo, la jumătatea urcușului, Încercând să Își desprindă Încălțările din apă și noroi. Cu o grimasă de dezgust, Își smulse de pe pulpă o lipitoare, azvârlind-o cât colo. În locul unde ventuza mușcase din carne, un pârâiaș de sânge Îi pătase pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spălă rana cu un strop de apă, apoi fixă nerăbdător mișcările neîndemânatice ale lui bargello, care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
latină Înfășurată frumos pe catarg. Simți cum un fior Îi străbate șira spinării. Era de neînchipuit ca râul Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde provenea, dar nu exista decât un steag negru, care atârna de vergă. - Să ne apropiem. Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
interzis. Dar celălalt alunecase deja Înainte, Împins de mulțime, și Îi făcea semne să Îl urmeze. - Vino, vino și domnia ta! Îl mai auzi cum Îi striga În timp ce dispărea absorbit În Îmbulzeală. Abația Maddalena se ridica În spatele vechiului For, ceva mai Încolo de Santa Maria in Campidoglio. O construcție masivă, clădită pe fundamentul unei străvechi insula romane, de la care preluase perimetrul dreptunghiular. În față se ridica biserica abației, cu fațada ei simplă din cărămidă, urmată, dincolo de absidă, de un al doilea corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp, poetul continua să reflecteze, căutând cu Încăpăținare o explicație rațională la ceea ce tocmai văzuse. Dar nu izbutea să o găsească. Doar o slabă intuiție, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
roată octogonală, Înconjurată la vârfuri de tot atâtea octogoane mai mici. Ora stingerii Dante Înfipse din nou compasul, trasând a noua circumferință. - Așadar, Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Primul Mobil. Care imprimă mișcarea mașinăriei cerești, murmură În sinea lui. Cum spune și grecul. Iar mai Încolo... Ridică desenul, apropiindu-l de ochi. Schema cerurilor, admirabila construcție a lui Ptolemeu, se evidenția În toată perfecțiunea ei geometrică. - Iar mai Încolo... repetă el, mușcându-și buza inferioară. Simțea cum gândurile i se Învolburează, ca și când oboseala de peste zi s-ar fi prăvălit peste el dintr-o dată. Își Încordă mușchii gâtului și se frecă la ochi cu putere, Încercând să Își Învingă somnolența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
buzunare! Și apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea asta vei dormi la Stinche. Sienezul păli. Dar numai pentru o clipă, după care Își reluă de Îndată atitudinea dezinvoltă. - Hai, Dante, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căutat nimeni, i-am răspuns că nu, iar el s-a așezat, cerând de băut. Dar se vedea că așteaptă pe cineva. Se tot ridica și mergea până la ușă, ca să se uite afară. Apoi, ultima oară, a făcut un semn Încolo și dus a fost. Dar n-am văzut cu cine. Dante Încuviință, apoi se Îndreptă spre cămăruța de la primul etaj. Ușa nu era Închisă, ca și când Bernardo nu s-ar fi temut pentru bunurile sale. Poate credea că nici un hoț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o veche datorie. Însă, dacă se angajase În Înfăptuirea unei lucrări atât de ambițioase, de ce Își pusese capăt zilelor Înainte ca aceasta să se isprăvească? Această slăbiciune contrasta cu imaginea omului, așa cum Dante Îl cunoscuse. Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o Închide din afară. Scutură din cap, respingând ipoteza spre care Înclinase pentru o clipă. Arrigo trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate de-a lungul anilor, doisprezece jurați cântăreau greutatea capului unui om. Era în gesturile lui, în acea zi, un anumit dispreț amestecat cu oroare. Iar eu înțelesesem niște lucruri. Destinat ura murdăria, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai devreme, când intra la mătușa ei. Ea era, poți să mă crezi. Și ce făcea pe malul râului? — Ce făceam și eu, bineînțeles! Încerca să-i evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]