2,268 matches
-
bărbatului Încet: Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul stătea ghemuit În fața ei. Îi dezgoli brațul și prinse o bandă În jurul lui; apoi pompă Într-un balonul de cauciuc și se Încruntă În fața cadranului. Îi atinse coapsa și se uită, așa cum făcuse și băiatul, la prosopul de sub fundul ei. Trecuse de starea de jenă. — De cînd iese din tine În halul ăsta? Întrebă el. — Nu știu, spuse ea slab. Se gîndi: Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
adună isteria. Julia se dusese la bucătărie să se spele pe mîini și gură. CÎnd se Întoarse, Helen se puse În fața ei și spuse șovăielnic: — Uite În ce hal sînt, Julia! Cum dracu’ o să ascund asta de Kay? Julia se Încruntă. — Ce-i cu tine? Vorbește mai Încet! Cuvintele ei erau ca o palmă. Helen se așeză și-și luă capul În mîini. Ce naiba mi-ai făcut, Julia? spuse ea În cele din urmă, Încă tremurînd. Ce-ai făcut? Eu Însămi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pește, mișcîndu-l ca și cum ar fi Înotat prin apă, apoi Își deschise și strînse degetele: Cranț. Gesturile, Însă, nu erau agitate, și mai arunca o privire În stînga și-n dreapta; În cele din urmă, Își mușcă din nou unghia, se Încruntă și se dădu la o parte. Ea intră În baie, Închise ușa și o Încuie, aproape uitînd de el. Folosi toaleta - mai mult aplecată decît În șezut pe scaunul pătat din lemn, legănîndu-se În ritmul clătinat al trenului, simțind Încordarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În continuare din cauza luminii, și apoi se așeză pe marginea patului. M-am Înfuriat și vroiam să-ți spun! Am fost la Franklin după-amiază și te-am căutat, dar nu erai acolo. Unde-ai fost? — La Franklin’s? Duncan se Încruntă. La ce oră ai fost? — Nu știu, În jur de patru. Duceam niște pachete pentru domnul Manning. Nimeni nu mi-a spus c-ai trecut pe-acolo. — Nu am Întrebat pe nimeni, m-am uitat doar. Am intrat și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un gol În stomac la fel de mare. — Acțiunile acelea au fost recomandate călduros de tine, se răstește Abelhammer. Mi-l imaginez, un magnat Încruntat Într-un zgârie-nori din New York. Deci ce ai de gând să faci În legătură cu asta? Domnișoară Reddy, mă mai auzi? Trezite din reverie, câteva vaci Holstein au venit până la mine să-mi exploreze cu botul jacheta Barbour de Împrumut. Orice-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult mai puțin Îngrijorată pentru ea. —OK, ai Înțeles. Rod nu e băiat rău odată ce Înveți cum să te porți cu el. Dacă-l convingi că tot ceea ce vrei tu este ideea lui, e fericit ca un copil. Momo se Încruntă. —De câte ori vorbești de bărbații de la serviciu, Kate, o faci ca și cum noi am fi mamele lor. Suntem mamele lor. Am pe cineva care să se țină de fusta mea la serviciu, iar acasă mă așteaptă același lucru. Ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spus. Dar eu am zâmbit grațios pe tot parcursul vizitei, chiar și la ceai, cu copiii, când Barbara s-a Întors spre Donald și i-a spus: „Ce ciudat, Emily seamănă cu Richard când zâmbește și cu Kate când se Încruntă!“. Urma să mâncăm mâncare italiană În seara aceea la cină. Spălasem și uscasem o grămadă de crușățea, ardeii grași roșii fuseseră copți și apoi curățați cu aceeași grijă neprecupețită cu care Îmi rupeam coaja de la juliturile din genunchi În școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dar dacă ai fi fericită tot timpul, cum ai ști că ești fericită? Ea mi-a replicat: pentru că tot timpul aș fi fericită. Nu, i-am spus eu, trebuie să cunoști nefericirea ca să poți aprecia fericirea. La care Julie se încruntă și mă întreabă: Iar ai citit The New Yorker? Julie crede că The New Yorker și postul național de televiziune sunt cu desăvârșire periculoase și plictisitoare, convingerea ei fermă fiind aceea că toată lumea ar trebui să citească US Weekly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din Park Avenue se îmbracă pretențios pentru orice eveniment, chiar dacă comandă mâncarea acasă. Așa m-aș îmbrăca și eu dacă aș avea o mulțime de haine noi în fiecare săptămână. Julie se împăună cu furtul triumfal din magazin, dar se încruntă când am adus vorba despre petrecerea lui Mimi. — Vrei să-mi provoci un nou conflict interior? Iâh! Cum ai putut să-mi faci așa ceva? E prea de tot, țipă ea în pragul lacrimilor. —Să-ți fac ce? am întrebat turnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
eram jenată până peste poate. Totuși, când am coborât la bar, Charlie nici măcar n-a observat noua mea ținută de la Chloé, pe care mi-a cumpărat-o Julie ca să-mi scoată din cap ideea unei noi tentative de sinucidere. Era încruntat și serios. Te simți mai bine? mă întrebă. — De fapt, îngrozitor de singură, disperată și cu inima sfâșiată. Îmi comanzi o șampanie? Charlie făcu semn unui chelner. — O votcă pentru mie și un Perrier pentru domnișoara, vă rog. Dumnezeule, bărbații chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
următoarea lor vacanță la Capri și cât de minunat a fost Crăciunul trecut la St. Barths. Fetele astea arătau de parcă n-aveau nici o problemă. De fapt, arătau de parcă nici măcar nu știau ce-i aia o problemă. Nici vorbă să fie încruntate sau cătrănite. În mod clar, eram cea mai nefericită și prost îmbrăcată persoană de acolo. Evident, dr. Fensler era un geniu. De-abia așteptam să-l întâlnesc. Eram sigură că la el nu ține cu asigurarea medicală. La vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceea ce, recunosc de bunăvoie, era evenimentul săptămânii mele. Julie a hotărât să vină însoțită de Todd, care, în mod clar, reapăruse pe lista ei lărgită de prieteni-de-ultimă-oră, iar Charlie era în LA. (Slavă Domnului. Gândul că s-ar fi putut încrunta la mine într-o cameră plină de sosii de-ale lui Robert și Ali nu era prea atrăgător.) Aerin are alergie la economii. Și-a transformat toată casa într-o replică a faimoasei locuințe a lui Robert Evans din Beverly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ceaiul meu! Slavă Domnului! — Camera 607? mă întrebă. —Mda. Dar nu pot să intru. Poți să-mi deschizi, te rog? —Desigur. Și-a scos propria cheie, a trecut-o prin fantă și a apăsat pe clanță. Nici o mișcare. S-a încruntat, și mi-a spus: — Îmi pare rău. Nu pot s-o deschid. Trebuie să chem pe cineva de la pază. Mă întorc în cinci minute. A lăsat tava pe o măsuță de pe hol și a plecat. M-am uitat la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
legătură. Gata, am spus-o. Ce prostesc părea acum totul. — Asta a fost? zise Charlie mirat și oarecum ușurat. — Da. Putem să lăsăm la o parte scaunele astea? A fost o neînțelegere ridicolă, interveni mama. Apoi, pentru orice eventualitate, se încruntă la contesă și adăugă: Mama ta a transformat totul în scandal. A fost pur și simplu îngrozitor pentru mine. Asta nu-i în totalitate adevărat, dar n-are nici o importanță, de vreme ce nu mai avem nimic a ne spune, replică contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
parcării Își ținea socotelile pe timpul zilei și seara. M-am aplecat peste tejghea și am pocnit de sus În jos Întrerupătorul principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și i-au scos de-acolo micuța pasăre măiastră. I-au rupt aripile, au Închis la loc colivia și le-au spus tuturor: „Bibi e fericită“. Am rămas tăcut pînă a terminat de tras din țigară, privindu-l cum se Încrunta În sinea lui pe măsură ce-și depășea emoțiile. Probabil că-i urai pe soții Hollinger. Suficient cît să-i omori? Domnule Prentice, dacă aș vrea să-i omor pe soții Hollinger, n-ar fi din cauză că i-aș urî. — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
permisele de muncă, nu? Stafful nostru provine exclusiv din Comunitatea Europeană. Cabrera se ridică puțin din scaun, Încercînd să depisteze În geometria lui vreun indiciu referitor la activitățile mele. Zgomotul monoton produs de mașina de tenis Îl făcu să se Încrunte. Nimeni n-are niciodată vreo certitudine cînd vine vorba de domnul Crawford - un antrenor de tenis cu o mașină care să facă treaba În locul lui. Măcar dumneavoastră stați locului de regulă. — Slujba mea se desfășoară aici, domnule inspector. De dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Are dreptate Eduard, constat cu mirare: plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito, se pune doar o ceapă! murmură el dojenitor. îmi duc mâinile la urechi, să nu-i mai aud
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Bobo. Are aproape șaisprezece ani. Te avertizez că-i un băiat foarte sensibil. Și e bâlbâit. Să nu care cum va să râzi de el că se bâlbâie! Nu permit nimănui să râdă de el! Se uită la mine aproape încruntat în timp ce-mi vorbește de spre fratele lui. Apoi tace, continuând să mă fixeze scrutător cu ochii lui de un cenușiu înnorat, așteptându-mi reacția. — Firește că n-am să râd de el! Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cartea are filele nescrise. Cuvintele, acțiunea se for mează din mintea ei și așa îl formează și pe el. Numai că mintea mea, pe care tu o consideri foarte clară și ascuțită, e, deocamdată, confuză și blocată. Eduard s-a încruntat, gânditor. — Chestia asta cu acțiunea care îl formează pe Edo mă cam dă peste cap, drept să-ți spun. Ce s-ar putea întâmpla care să fie atât de zguduitor în vremurile astea în care nu se întâmplă nimic? — Nimic
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu era o iluzie. Văzu niște brațe subțiri, pole ite de lumina încă palidă a lunii, care înotau fără temere, din ce în ce mai hotărâte, de parcă brațele ar fi avut ochi și și-ar fi dat seama că au fost observate. Edo se încruntă, îngrijorat, și începu să strige. Zări atunci un cap de fată întorcându-se spre el, cu o privire mirată. — Ești prea departe! îi strigă el. Ești prea departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
exact la gândurile care-mi trec prin minte. — Ba da, te-am văzut, îi spun, rece, dar am întârziat la ore, nici n-am scris azi-noapte, nici n-am dormit. Ziua de ieri m-a dat complet peste cap... își încruntă sprâncenele negre și-mi dă drumul la braț. Sper că nu din vina mea, spune într un târziu, dând din umeri și zâmbindu-mi iar. Eu venisem să-ți spun că luni o să plec într-o expediție cu colegii și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]