2,466 matches
-
fiind și căldura toridă, am ațipit cel mult jumătate de oră, când, la 3, am fost anunțată că a venit grădinarul. Unde e tata să mă certe pentru cheltuiala asta enormă, care ar fi putut astupa multe găuri din buget? Încuiată în camera mea, cu ușile închise, numai cu geamul cel mare deschis, mor de cald, simt cum îmi curge sudoarea, ca un râuleț fierbinte, până la călcâie. Mă gândesc la tine, gingașa mea floare exotică, cuibărită într un pod! Cum ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o gură, că omul a fugit, nu i-a mai trebuit” <endnote id="(259, p. 394)"/>. În unele descântece populare Înregistrate În Maramureș, duhurile care au putere asupra bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid Încuie [= constipă], trei fete de jid descuie” <endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
autoritățile academice în domeniu a fost Mircea Eliade , care deși și-a scris majoritatea operei la Paris și la Chicago, o fi avut măcar un sâmbure de bagaj luat din România. Deși știu cum merge viața și nu am trăit încuiată într-un palat de cristal până acum, sunt șocată de grozăvia faptului că cineva ar fi în stare să plătească doar ca să distrugă o altă persoana cel mai des, culmea, pe cineva drag sau din familie! Mă întreb, oare cei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici nu s-au mișcat. Tresar speriată, arunc o întrebare mintală de „am vorbit prin telepatie???” la care primesc răspunsul calm că da, mai gândesc ce lucruri extraordinare poate face mintea umană, Chris aprobă și ne despărțim. Ajung în cameră, încui ușa cu grijă, închid oblonul și mă întind pe pat răsuflând ușurată. Am sentimentul că am trecut printr-un pericol iminent și respir adânc, recunoscătoare că am ajuns la capăt. Sfârșitul congresului Mă trezesc abia către prânz cu câteva raze
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de grupă de-al soțului ne-a invitat la el acasă, pentru câteva ore. Eu l-am rugat pe soțul meu să-mi permită să mă retrag la cameră, iar ei au mers la acel coleg. Ajunsă în cameră, am încuiat ușa și m-am rugat Domnului să-mi creeze posibilitatea de a da acele CD-uri și cărți, pe care le aveam cu mine. Nu știam cum sa procedez pentru a da fiecărui coleg prezent la întâlnire, pentru că soțul meu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
supravegherea permanentă și neîncrezătoare a revoluționarilor lui Nica Leon și a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat că avea nevoie de liniște, pentru a lucra. Cu toții s-au baricadat în camera 226 de la etajul ÎI, unde s-au încuiat, lasandu-l afară, în fața ușii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar în interior, pe același post, pe căpitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat în cameri decât persoanele agreate de Ion Iliescu. Afară, pe coridor, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o tehnică fără fisură. Olivier știa exact cum să cucerească publicul. La polul opus se află exemplul unei actrițe pe care am văzut-o la Teatrul Giulești unde, licean fiind, făceam figurație. Ea obișnuia să vină devreme În teatru, se Încuia În loja ei, nu vorbea cu nimeni, apoi stătea În culise așteptându-și intrarea, complet absorbită În rol. De cum intra În scenă, lacrimile Îi curgeau instantaneu, emoționată atât de suferința eroinei pe care o juca, cât și de iubirea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
au apărut diverse tipuri de puști cu aer, care Împroșcau alice de ceară sau mici sulițe cu ciucuri, având consecințe neletale, dar deseori foarte dureroase. În 1912, impresionantul revolver Îmbrăcat În sidef, cu care venise Iuri, a fost confiscat și Încuiat la loc sigur, cu mult calm, de preceptorul meu, Lenski, dar nu Înainte ca noi să fi spulberat un capac de cutie de pantofi (ca preludiu la adevărata țintă, un punct) pe care am țintit-o pe rând la o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vagoanele de dormit, a fost invadat de soldați mai mult sau mai puțin bolșevizați care se Întorceau acasă de pe front (li se spunea „dezertori“ sau „eroi roșii“, În funcție de vederile politice ale persoanei respective). Fratele meu și cu mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apoi aruncă o privire chiorâș, șăgalnic. Au poate... poate la vreun fapt de sară, Măria ta să fi rătăcit cărarea prin Coțofenii din Deal... Boierii își mușcă buzele, își dau coate și se uită spre Măria sa, bucuroși că l-a încuiat. Ștefan, ca să câștige timp, își freacă fruntea făcând chipurile un efort de aducere-aminte: Coțofenii din Deal, zici? Știu eu?... N-am ținut răboj. De era vorba de... de "cel din Vale", știam o socoteală. Da' "cel din Deal"?... Da' parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în cavitatea dulapului până ce dădea de borcanul cu pricina, așezat la locul lui, pe raft). De unde venea, de la cine o luaseră părinții mei? Cum de părinții ei, oricât de săraci, o lăsaseră să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o ceată de băieți îndrăciți a trecut pe lângă ea, în drum spre școală. Ideea le-a dat-o desigur lăcătoiul - cheia întregii răzbunări -, frumos încuiat și așezat la locul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o ceată de băieți îndrăciți a trecut pe lângă ea, în drum spre școală. Ideea le-a dat-o desigur lăcătoiul - cheia întregii răzbunări -, frumos încuiat și așezat la locul lui, pe care cel mai disponibil dintre ei în acel moment pentru această treabă (mare), orientat și dirijat cu precizie de ceilalți și-a depus conținutul consistent și abundent. Și cum era un ger de crăpau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
puși, dar de aur. Cum se făcuse târziu, i-a cerut voie mamei să doarmă la noi în bucătărie, pe jos. A doua zi dimineață a plecat. Trezindu-se într-o noapte, mama a constatat că ușa de la bucătărie e încuiată pe dinăuntru. Se încuia pentru că îi era frică, i-a explicat ea mamei a doua zi. Nu era deloc logic. Bucătăria avea o singură fereastră, care dădea în balconul lung, de zeci de metri, avându-și aici unul din capete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Cum se făcuse târziu, i-a cerut voie mamei să doarmă la noi în bucătărie, pe jos. A doua zi dimineață a plecat. Trezindu-se într-o noapte, mama a constatat că ușa de la bucătărie e încuiată pe dinăuntru. Se încuia pentru că îi era frică, i-a explicat ea mamei a doua zi. Nu era deloc logic. Bucătăria avea o singură fereastră, care dădea în balconul lung, de zeci de metri, avându-și aici unul din capete. Eventualul hoț numai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se cerea lenjerie multă. În două săptămâni, la mașina de cusut, mămica a lucrat zi și noapte și a confecționat tot ce se cerea. Cu câtă bucurie sfântă mi le-a așezat pe toate într-un „cufăr”, mi-le-a încuiat cu lacăt, și cu lacrimi în ochi m-a sărutat pe frunte și pe obraz, la plecare. Mămica se bucura când, în vacanțe, în sărbători, cântam la strana bisericii împreună cu cântărețul; se buncura când, în vacanța mare organizam serbări culturale
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că dacă încerc să-l scol pentru a continua paza, aș face zgomot, s- ar trezi unii dintre colegi și s-ar afla că Mircea a dormit în timpul plantonului. Am luat arma binișor, am dus-o în „cancelarie”, am încuiat cancelaria și am stat de planton până a sunat deșteptarea. Eram echipat și cu ochii ațintiți asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
găzduire în propria-mi locuință. Mi-a răspuns soacră- mea. „Pentru Titi am loc, pentru tine n-am”. Era aproape miezul nopții. Am plecat în oraș cu gândul că voi găsi adăpost la Mănăstirea Sfântul Ioan, dar porțile mănăstirii erau încuiate fără paznic. M-am întors. N-am vrut să fac scandal. M-am culcat pe gunoliul din grajd. N-am putut să dorm, dar nici să stau în picioare nu mai puteam. Am deschis ușa la grajd și am privit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de construcție, m-au scos și m-au urcat la etajul clădirii pe niște scări largi monumentale, m-au tras pe un coridor în partea dreaptă și m-au introdus într-o cameră de pe partea stângă a coridorului și au încuiat ușa. A venit un subofițer care m-a percheziționat, m-a deposedat de tot ce aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat cureaua de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot ce aveam, acte, bani, scrisori, mi-a luat cureaua de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor, a făcut inventar, mi-a cerut să-l semnez, lucrurile confiscate le-a încuiat în dulapul de fier din cameră, și a plecat încuind ușa în urma lui. Nu știu cât timp a trecut, poate era amiază, poate că era spre seară, când a venit un ofițer tânăr, frumos la chip și frumos îmbrăcat în uniformă nouă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de la pantaloni și șireturile de la bocanci precum și un ac de siguranță care se întâmplase în buzunarele hainelor, a făcut inventar, mi-a cerut să-l semnez, lucrurile confiscate le-a încuiat în dulapul de fier din cameră, și a plecat încuind ușa în urma lui. Nu știu cât timp a trecut, poate era amiază, poate că era spre seară, când a venit un ofițer tânăr, frumos la chip și frumos îmbrăcat în uniformă nouă și mi-a spus că ”azi nu sunteți programat pentru
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Țăranii nu erau bucuroși și uneori nu ne primeau în casă. Alteori refuzau să le încheie, iar aceia care, totuși, le semnau refuzau categoric să crească un porc pentru contract. Imediat ce aflau că am sosit în sat, cei mai mulți dintre săteni încuiau porțile sau dădeau drumul câinilor în drum. Aceștia ne înconjurau lătrând, astfel încât eram nevoiți să plecăm repede, de frica lor. Mergeam de cinci-șase ori la aceeași gospodărie, la cele mai nepotrivite ore, pentru a-i găsi acasă sau a-i
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
despre Ardealul de unde venise, mutat disciplinar. Făcuse fiului său nuntă cu dare și îi cununase la biserică cu mai mulți preoți. Tovarășa Țâru, mi-a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care a încuiat-o apoi în fișetul de lângă biroul mare din lemn de stejar, ce faci dacă o să cadă comunismul? Nu știu, am răspuns uimită de întrebare. Nu mă gândisem niciodată la asta. Dar dumneavoastră ce faceți?, întreb la rându-mi, știind că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
afle primii rezultatele alegerilor, se aflau deja în curtea primăriei. În birou la mine era lumina aprinsă, dar nu era nimeni. Îl strig pe nenea Turuianu și îl întreb mirată: Nea Turuianu, unde au dispărut toți? Tovarășul secretar Țăpoi este încuiat de mai bine de o oră pe dinăuntru cu secretarul primăriei. Mi-am făcut o cafea și am așteptat, întrebându-mă ce or fi făcând atâta timp cei doi în biroul încuiat. Din când în când suna telefonul de la Biroul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
guard: Anunță șoferul că în cinci minute plecăm! Să trăiți, am înțeles! Mapa și haina secretarului de la județ erau în biroul primarului unde stăteam, așteptând rezultatul alegerilor. Eram 137 foarte curioasă să aflu de ce stătuseră o oră și mai bine încuiați în birou cei doi. Să știi, tovarășa Țâru, că nu ai avut suficiente voturi pentru a câștiga alegerile! Cum adică? Nu am ieșit primar?, am întrebat uimită peste măsură. Nu, nu ai ieșit. A ieșit cel de pe poziția a doua
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]