36,508 matches
-
cine știe, poate că pentru o femeie ocrotirea propriei frumuseți e o sursă supremă de durere... Dante continua să privească În jur. Nimic din ceea ce Îi spunea Teofilo nu i se părea de bun simț. Antilia se Îndreptase spre prăvălie Îndată după ce ascultase predica lui Bruno. — Deunăzi mi-ai spus că leacul dumitale e compus din cinci elemente. Chiar nu le cunoști? Spițerul avu o tresărire imperceptibilă. Ochii Îi fugiră instinctiv spre casa de fier, ca și când ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acesta e mai mare decât cel al leacului? De la cine ai primit inelul? Și cine păzește secretul metamorfozei? Cineva din Cerul al Treilea? Vorbește! Îl presă Dante. Era cât pe ce să repete gestul de recunoaștere, dar se abținu de Îndată, ascunzându-și mâna. Nu vreau să răspunzi sub jurământul Artei, ci dinaintea autorității Florenței. — Nu știu, ți-o jur! Ambrogio mi l-a dat, cu puțin Înainte să fie asasinat. Dar nu mi-a spus nimic despre originea lui. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puternici. Dacă dăm greș, ne-am putea pomeni implicați Într-un proces public. Iar dacă totul ar fi adevărat, iar dânsa ar vorbi... Glasul Înaltului prelat se frânsese acum de mânie. — Cum a fost posibil să scape de sub supraveghere, de Îndată de a debarcat În Italia? Nimeni să nu Îi fi urmărit mișcările, nimeni să nu o fi Împiedicat să treacă granița? Cum a putut străbate teritoriile Bisericii ca să ajungă până aici? Noffo ridică din umeri. — Nu știm. A apărut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Florența ca prin farmec. Se crede că a călătorit cu o corabie. Probabil la bordul unei nave genoveze... Pentru bani, pirații aceia sunt gata de orice. Se află În oraș și sienezul acela milog, Cecco Angiolieri. S-a alăturat de Îndată companiei. Ei Îl așteptau, evident. — I-am citit chestiile, zise cardinalul cu un zâmbet disprețuitor. E taman omul potrivit pentru dânșii. — Poate că e omul potrivit și pentru noi. Cu câțiva florini, o să-l avem În mână. — Știu de planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit nevoie mare, și dispăru după colțul coridorului, după ce Îi aruncase o privire. Lui Dante i se păru că voia să se asigure că era văzută. După o clipă de șovăială, se hotărî să o urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
polițai cu lancea pusă de-a curmezișul, pentru a-i ține la distanță pe curioșii ce Începuseră să se Înghesuie În preajmă. Omul se grăbi să se dea la o parte pentru a-l lăsa să treacă pe prior, de Îndată Îl recunoscu. Trupul se afla dinaintea cuptorului de cărămidă, cu gâtul atârnat de unul din lanțurile lampadarului. Poate că era, Într-adevăr, Teofilo. Hainele erau ale lui, iar inelul ce Îi Împodobea degetul arătător părea și el să aparțină spițerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a Antiliei, chiar din acea prăvălie. Cine a descoperit crima? Îl Întrebă pe Bargello. — Au fost oamenii mei, răspunse celălalt cu un accent prostesc de mândrie În glas. Patrulau pe dinaintea porții și au auzit o vânzoleală suspectă Înăuntru. Au intrat Îndată... — Vânzoleală? Așadar, l-au prins pe vinovat asupra faptului? Unde e? Dante aproape că strigase. — Nu era nimeni Înăuntru. Dar asasinul trebuie că fugise de puțin timp, fiindcă trupul victimei Încă se zvârcolea În spasmele agoniei, mi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de oaspeți de la San Marco dădeau către o străduță laterală față de piața din fața bisericii. De jur Împrejur, Îmbulzeala celor lipsiți de orice ocupație părea să sporească, Într-o gălăgie confuză care Îl asurzea. Ar fi vrut să se Întoarcă de Îndată la Palatul Prioriei ca să afle vești despre executarea exilului, dar reușea să Înainteze foarte Încet, Împiedicat de mulțimea care se deplasa, compact, În sens contrar. A nu se știe câtelea ghiont Îl smulse din gândurile lui. Se răsuci ca să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apăru un bărbat călare. Era un ins corpolent, cu capul masiv Încadrat de o barbă albă și deasă. Fața poetului se crispă Într-o grimasă, dinaintea acelei priveliști. Chiar și de la distanță și În lumina vagă a făcliilor, Înțelesese de Îndată cine era. — Blestematul, șuieră glasul lui Bargello, care se adăpostise lângă el. Corso Donati, căpetenia acelor tâlhari. În loc să facă pace, e aici ca să Îi asmută Împotriva autorității Comunei. Ar trebui să i se aplice pedeapsa de la Pisa... — Ce fac cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipa aceea, zări o umbră În spatele său. Se răsuci dintr-o dată, gata să lovească. În beznă, recunoscu chipul lui Cecco Angiolieri. Cum era posibil? Cu puțin timp În urmă, omul acela se afla cu el, În tavernă: trebuie că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a fi prielnică. Nimeni nu avea să reușească să treacă de blocul de luptători de pe Ponte Vecchio, iar pentru a trece peste Ponte alla Carraia ar fi fost nevoie de prea multă vreme. Știa Încotro să se Îndrepte. Recunoscu de Îndată turnul cel alb, după descrierea făcută În raportul asupra membrilor Studium-ului. Nu era nimeni pe strada mărginită de ziduri oarbe, pe care se deschideau doar arcele ferestrelor zidite pe vremea ultimelor revolte. Peretele turnului era Întrerupt În partea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lume, numai să tacă. Era nebun. De sub veșminte, scoase dintr-o dată o spadă scurtă și o lipi de pieptul poetului. Dante simți vârful rece de oțel cum Îi urca primejdios spre gât și făcu un pas Înapoi din instinct, urmat Îndată și de lamă. Celălalt parcă voia să păstreze neschimbată apăsarea mortală, fără să ușureze ori să Îngreuneze amenințarea. Buzele i se contractară la colțuri, ca și când masca de fiară pe care Dante o cunoștea i-ar fi șters instantaneu de pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am renunțat instantaneu la intenția de a mă plimba puțin după ce aveam să mă cazez la hotelul unde știam că mi se făcuse rezervarea: rue Carbonnaire no.8, camera 302. Știam adresa pe de rost, o repetasem În gând acasă, Îndată după primirea e-mailului din partea organizatorilor și, În plus, i-o comunicasem de curând camaradei de zbor, o doamnă cu care făcusem conversație pe toată durata călătoriei. O persoană incitantă doamna, de ce să nu recunosc, cel puțin fizicamente vorbind, era peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dosarele Secrete vorbesc - este considerat un fals grosolan, o mânărie intelectuală deplorabilă, confecționată prin o mie nouă sute șaizeci și ceva și introdusă fraudulos În rafturile Bibliotecii Naționale a Franței. Ce legătură au toate astea cu abatele Saunière? O să-ți spun Îndată, nu Înainte de a remarca găselnița onomastică Îndrăzneață a domnului Dan Brown, care nu se sfiește să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de Înțelegere a muritorilor? Ar fi, Încalte, o consolare. Dar dacă darul inițial al divinității - paradisul cu promisa viață veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reprezintă obiective urmărite de el cu perseverență, după cum există un mare număr de elemente constitutive ale unei viziuni integraționiste și În plan politic, social, religios, militar, demografic. Voi menționa câteva dintre ele, pentru ca, astfel, concluzia - pe care o voi formula Îndată - să se sprijine pe argumente solide. Nu spun incontestabile sau definitive. Istoria nu operează cu așa ceva, aici totul este temporar și revizuibil, Într-o suită nesfârșită de adevăruri mai degrabă subiective. - Ce spuneți dumneavoastră sună mai mult a lirică decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei ideea de ostilitate la adresa Centrului - asta dacă nu cumva escaladam eu aiurea Înțelesul propoziției cu pricina. - Unde mergem? - În subteranele subteranei, pardon de jocul de cuvinte facil. Vreau să-mi verific o bănuială, o deducție, mai precis. Vei vedea Îndată despre ce e vorba. Sper să nu mă-nșel... Am ajuns În fața unui lift pe care nu-l observasem până atunci. Eveline și-a spus cu glas tare numele și ușile s-au deschis fără zgomot. - E o parolă? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ea Însăși, contondentă și autoironică; era de bine. - Faptul că Îl am Încă pe umeri - despre cap vorbesc - nu-mi folosește prea mult ca să pricep ce ai vrut cu această promenadă romantică prin subteranele subteranei, Încheiat citatul. - O să te ajut Îndată, cu toate că nu-mi este foarte clar dacă meriți. Cum Însă generozitatea este a treia mea calitate fundamentală, după delicatețe și modestie... Adam, hai să lăsăm joaca, nu e momentul, crede-mă. Nu te-am adus aici să schimbăm amabilități, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
după bunul său plac, și nu pentru a mă amesteca În opțiunile dumneavoastră mă aflu eu aici, acum. - Îmi dau seama că aveți și lucruri mai importante de făcut. Aștept cu interes să cunosc adevăratul motiv. - O să vi-l spun Îndată, deși mi se pare că n-am nimerit momentul cel mai potrivit. V-am deranjat, nu-i așa? - A, nu neapărat... Încercam să umplu cu ceva așteptarea la care mă obligă condiția mea de outsider. Ceea ce nu Înseamnă Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează nimeni. - E nebun. Sau exaltat - În cazul de față, e același lucru, a spus Eveline, iar Roger Howard a Încuviințat, mișcându-și Îngândurat capul. Așa cum anticipase Zoran, Îndată după plecarea lui, m-am dus Întins la biroul fizicianului, am chemat-o pe Eva și le-am relatat Întreaga conversație. - Din păcate, nu e singurul, a continuat ea. A reușit să mai convingă destui să i se alăture, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nou, uitându-mă prostește În podea și mușcându-mi buzele ca un adolescent În pragul primei declarații de dragoste din viață. - Ești sigură că totul e OK? Că n-am omis și n-am greșit nimic? Iartă-mă, o să plec Îndată, dar... Poate ar fi bine să mai verificăm totul o dată pentru ultima oară, nu crezi? - Adam, nu mai e timp, mâine după-amiază se Întrunește Consiliul Centrului și vreau neapărat să fiu aici. Trebuie să fiu aici, Înțelegi? Nu-i deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spre mine decât spre mai în puterele meu tânăr frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi mai tare sub apăsarea lor, va părea ceva natural, eu gârbovindu-mă oricum prin forța vârstei, pe când încârcându-l pe el, lucrul se va vedea îndată și în asemenea poziții încovoiate un suflet tânăr, ispitit de Satană, începe să se-ntrebe cu ce drept îl ții așa aplecat și ce-ar fi să încerce să-și îndrepte coloana. — Ba nu, cuvioșia ta! - șopti emoționat Iovănuț. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în celălalt cu doi tubercoli, pe care îi plantă de îndată în pământ și din care, la scurtă vreme, scoase alți vreo douăzeci, foarte buni la gust și înmulțindu-se ca iepurii. Hâtri cum sunt, țăranii, gândindu-se și Ia chipul celui ce-o adusese, porecliră noua legumă barabulă. Spre acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
caracter permanent și, dacă se poate, să le transformăm într-o rezistență puternică, serioasă, îndelungată, inedită în felul ei pentru că turcii nu trebuie să-și dea seama de ea. — De ce să nu-și dea seama? - întrebă papa. — Vă voi explica îndată - răspunse Metodiu - nu înainte de a vă spune că avem nevoie de sprijinul sanctității voastre și că aducem în această privință rugămintea Domnului nostru din Moldova, Sima-Vodă. — Sima-Vodă? - zise Grigorie al XV-lea. Dar nu era domn acolo Barzovie-Vodă? — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]