2,099 matches
-
maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că sunt absolut „competenți
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
confidențialitatea datelor și a calificativelor acordate? - Ce riscuri de abatere de la deontologie pot apărea? etc. (Knowles, 1998) În educația adulților evaluarea specifică, văzută ca preocupare generală, are însă o acoperire și mai cuprinzătoare, precum și „ținte” noi, adaptate, în comparație cu evaluarea practicată îndeobște în educația de tip școlar propriu-zisă. Astfel, sunt incluse în evaluare ca demers maximal-acoperitor, pe lângă evaluarea procesului efectiv de predare-învățare-formare prin programele aferente, o serie de evaluări prealabile, precantive, diagnostico-prognostice și orientative ale (Rogers, 2002): - nevoilor de învățare-formare ale cursanților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului curent formativ al cursanților, renunțându-se, îndeobște, la evaluarea de tip normativ, practicată încă pe scară largă/majoritară în educația de nivel școlar propriu-zis. Prin natura nivelului educativ aferent, evaluarea cursanților adulți renunță, practic, la standardele pur statistice calculate și stabilite ca praguri de suficiență performanțială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sau reductive și, mai ales, de o perpetuă vigilență și precauție, în raport cu avantajele comunicative aparente ale educabililor adulți care nu se dovedesc întotdeauna reale și pe deplin funcționale, în sensul de plenar profitabile. Într-adevăr, nu de puține ori, ceea ce îndeobște se presupune (inclusiv de către formatori/instructori etc.) a fi o abilitate, o caracteristică, o specificitate comunicațională pozitivă asiguratoare pentru un educabil adult, neevaluate corect în prealabil și nevalorificate potrivit cu împrejurările, pot derapa în mod periculos spre zona negativului, a disfuncțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de „tehnică” specifică, însă a te manifesta efectiv, dar eficient și rezonabil, în mod reflexiv și critic este o abilitate factual realizată, propulsată de o atitudine în consecință (nevoia imperioasă de a reflecta/de a lua o poziție critică). În timp ce îndeobște adulții stăpânesc tehnica reflecției și a criticismului, mai puțini dintre ei sunt asortimentați și atitudinal sub acest aspect, la un nivel pertinent, „trebuința interioară de a reflecta și a critica” oscilând cu ușurință spre extreme neavenite (diminuare până la absență sau
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
maximă forță evocatoare mesajului și un impact al său la recepție (Adler și Rodman, 1991). Evident că la copii și chiar la tineri, până la un punct, nu se poate vorbi de o competență lingvistică autentică , deși în aparență ei formulează, îndeobște, corect mesajele emise, dar chiar și în rândul adulților acest nivel suprem nu le este accesibil tuturor, cu toate că încrederea în sine și stima de sine accentuată le pot da impresia și celor carențiali sub acest aspect că sunt absolut „competenți
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
confidențialitatea datelor și a calificativelor acordate? - Ce riscuri de abatere de la deontologie pot apărea? etc. (Knowles, 1998) În educația adulților evaluarea specifică, văzută ca preocupare generală, are însă o acoperire și mai cuprinzătoare, precum și „ținte” noi, adaptate, în comparație cu evaluarea practicată îndeobște în educația de tip școlar propriu-zisă. Astfel, sunt incluse în evaluare ca demers maximal-acoperitor, pe lângă evaluarea procesului efectiv de predare-învățare-formare prin programele aferente, o serie de evaluări prealabile, precantive, diagnostico-prognostice și orientative ale (Rogers, 2002): - nevoilor de învățare-formare ale cursanților
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
împărtășire acțională, învățare interactivă și colaborativă, lipsa de importanță a oricărei clasificări, ierarhizări performanțiale intragrup, constituirea unor afinități elective de rang superior între colegi etc.); • deplasarea radicală spre un caracter criterial al evaluării procesului curent formativ al cursanților, renunțându-se, îndeobște, la evaluarea de tip normativ, practicată încă pe scară largă/majoritară în educația de nivel școlar propriu-zis. Prin natura nivelului educativ aferent, evaluarea cursanților adulți renunță, practic, la standardele pur statistice calculate și stabilite ca praguri de suficiență performanțială pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
din film care au beneficiat și beneficiază de magia prelegerilor sale. Pentru că am reperat, cred eu, "paradoxul" lui Alexa Visarion nu mă tem să ilustrez un alt aspect cu alură identică ce îl caracterizează. Am observat că numele său este îndeobște rostit sau scris în ordinea alfabetică de la A la V. De asemenea, conform buneleor maniere, numele său ar trebui rostit invers de la V la A. In acest caz, nu îmi rămâne decât să constat că un alfabet întreg trăiește între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui Woyzeck, într-un amplu inventar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teatru fără contacte vitale, și în care actorii de multe ori rămân simpli executanți. Executanți cu sarcini minime. Interesant e faptul că actorii buni, actorii mari, nu reacționeaza organic, la această joacă: rezultatele așa-zise "spectaculoase" sunt obținute cu intepreți îndeobște mediocrii, mai mult sau mai puțin profesioniști. Știu că iubești actorii. Am auzit că ești în stare să călătorești sute de kilometri, până la celălalt capăt al țării, ca să vezi un anumit actor jucând. E parte din meseria mea. Teatrul înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
la nivelul Uniunii Europene, În acest fel, spectrul raportului de țară fiind Înlocuit cu spectrul conformării la directivele impuse de Uniunea Europeană. Existența sau inexistența unei „voințe politice” pentru continuarea reformei va fi măsurată În funcție de conformarea sau neconformarea acesteia la ceea ce Îndeobște numim deja „standarde europene”. Această transformare a stimulentelor pentru reformă poate fi plauzibilă din două puncte de vedere. Pe de-o parte, ea s-a dovedit utilă până acum prin succesul dobândirii statutului de membru și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
spital să fie făcute plăți informale. În acest punct, putem oferi o scurtă descriere a tipului de finanțare propusă, ca alternativă la plățile informale. În majoritatea țărilor europene, statul finanțează, prin intermediul asigurărilor obligatorii, o parte a serviciilor de sănătate. Este Îndeobște admis că, din asigurările obligatorii, nu poate fi furnizat Întregul pachet de servicii pentru toată populația. Din acest motiv, există diferite metode și cuantumuri de coplată a serviciilor de către pacienți. O variantă este plata directă a unui tarif afișat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
contractus, ci categorii de raporturi cu elemente de extraneitate pentru care lex causae se determină de principiu după alte reguli conflictuale decât cele puse de Convenție, așa încât ele sunt întrutotul firești. Astfel, chestiunile privind capacitatea părților și efectul incapacității țin îndeobște de statutul personal/organic, lex causae fiind pentru ele, după caz, lex personalis sau lex societatis, chiar dacă determinată după criterii diferite în diverse sisteme de drept internațional privat cetățenie/domiciliu, respectiv sediu social real/locul înregistrării sau incorporării. O excepție
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
strategiile identitare de la o generație la alta, iar a studia chestiunea în această perspectivă implică un tip special de abordare și, neîndoilenic, o nouă metodologie. Evaluarea teoriilor despre identitate readuce în prim plan chestiunea clasificării teoriilor. Horațiu Rusu părăsește clasificarea îndeobște utilizată, care împarte teoriile în invenționiste și primordialiste, după accentul pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și dialectica sunt "instituții" ale dictaturii judicativului Ce proveniență are "gândirea" care își promovează propriile forme, devenind "autonomă" și ce este ea, ca atare? Pe ce se sprijină funcția gândirii (într-un sens "logic"; "conștiință", într-un sens "fenomenologic"), socotită îndeobște "subiectivă", constând în preluarea și prelucrarea "obiectului" pentru a-l construi epistemic (cunoaște) sau a-l reconstrui filosofic (recunoaște) sau chiar pentru a-l utiliza după fel de fel de scopuri? Iată întrebări (re)puse de unii filosofi contemporani, urmând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au pornit interogațiile formulate mai sus, nu are de-a face, preeminent, cu însăși cunoașterea; desigur, nu vizează, în primul rând, nici condițiile de posibilitate ale acesteia; ea se îndreaptă mai cu seamă către recunoașterea filosofică, sau către ceea ce numim îndeobște reconstrucție filosofică, înțeleasă ca unitate a demersului filosofic, așa cum teoria este unitate a demersului științific, opera de artă a celui artistic, doctrina a celui ideologic etc. Dacă ceea ce va ieși la iveală prin demersul pe care acum îl pun la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de o parte, analitica și dialectica se află în "mijlocul" acestui fenomen de multiplicare, având în primul rând rol constitutiv pentru orice tip de discurs ulterior, fie acesta logic, filosofic, științific sau ideologic. Pe de altă parte, ele sunt socotite, îndeobște, discipline logice, din unele motive arătate în subcapitole anterioare, dar și fiindcă sunt prezente în structura logicii clasice de tip aristotelic sau în cea a logicii transcendentale de origine kantiană. Din această ultimă perspectivă, trebuie să admitem că logica are
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principii" (a însuși temeiului). În spațiul mai larg al filosofiei aristotelice, însă diferența spre care trimite conceptul adevărului corespondență, în mod esențial, nu este aceasta dintre ceea-ce-este și ceea-ce-ființează, ci, măcar într-o primă instanță, diferența dintre lucru și ceea-ce-nu-este; îndeobște, acesta din urmă este înțeles ca nimic. Totuși, datorită felului în care gândirea operează și datorită ordinii în care întâlnește ea aceste două "obiecte", într-o primă instanță tocmai ceea-ce-nu-este reprezintă "faptul", "obiectul", "realul", în vreme ce ființa (cu toate ipostazele sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt posibile decât printr-o susținere "naturală", în afara celei formale, judicative, pe baza unor "facultăți" pe care le deține ființarea conștientă, însăși conștiința. Augustin argumenta ideea despre prezentul necesar oricând gândim, la propriu, asupra celor trei dimensiuni ale timpului admise îndeobște, recurgând la astfel de facultăți, veritabile capacități sufletești structurale ființei omului. Cum am putea avea trecutul altfel decât datorită amintirii? Cum ar fi posibil, pentru noi, viitorul, fără așteptare? Dar cum am putea avea prezentul însuși, acela temporal, fără vedere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o viziune structuralistă avant la lettre, bazată pe identificarea unor reguli raționale de creație. Discutând poetica lui G. Călinescu din Curs de poezie, M.C. face o distincție salutară între sensul pe care criticul îl atribuie poeziei și ceea ce se desemnează îndeobște prin înțeles. Argumentele sunt convingătoare, autoarea aducând în sprijinul demonstrației sale concepte înrudite, din T. S. Eliot, I. A. Richards sau Hugo Friedrich. Sextil Pușcariu este privit, de asemenea, dintr-o perspectivă nouă, insistându-se, printre altele, asupra calităților sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
reprezentat-o pentru România creditarea în euro la niveluri de rate relativ înalte ale dobânzilor și povara în continuă creștere a datoriei externe pe termen mediu și lung, atât în sectorul privat, cât și în cel public al economiei. Este îndeobște cunoscut faptul că plata datoriei externe pe termen scurt, mediu și lung, fie ea publică, fie privată, reduce sensibil capacitatea de economisire și investire pentru dezvoltarea economică durabilă în perspectivă. În ceea ce privește cursul de schimb, constatăm un proces de creștere a
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
iadul gol” - contaminație sămănătoristă -, unde valorile autentice se alterează, se părăduiesc. Articolele, mizând pe stratagemele persuasiunii, vădesc indiscutabile aptitudini de psiholog. Încă student, P. emite, la un congres, avizate Considerațiuni psihologice din viața țăranului român (intervenție tipărită în 1893). Și, îndeobște, scrierile de orientare sociologică și le concepe ca pe niște „studii asupra sufletului și vieții țărănești”. O manieră de abordare de sorginte poporanistă, de pe urma căreia și literatura lui are de câștigat. Relevând o plăcere, ca de șezătoare, a istorisirii, suita
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
fi aplicată în practică: "Încredințez publicației această lucrare, nu ca să fie obiect de dezbatere abstractă sau numai de încărcare la activul meu, ceea ce i-ar reduce aproape cu totul însemnătatea, cât ca să capete o aplicare practică, pentru că ceea ce ne lipsește îndeobște nu-s concepțiunile și cunoștințele în abstract ci concretizarea lor"108. Vom conveni însă că aplicabilitatea practică a ideilor la care se oprea Zosin era o idee excesivă. Înseși concepțiile sale, chiar în partea lor teoretică, se dovedesc lipsite de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mintale, se leagă între ele, își dau sprijin, se combină în mod cât mai variat, așa fel că în realitate e cu totul de excepție faptul că o boală anumită să fie pricinuită numai printr-un factor unic. Se observă, îndeobște, o înlănțuire de factori diverși. De aceea e greu de a spune în multe cazuri dacă alienația provine mai lesne dintr-o cauză morală decât dintr-o cauză fizică"121. Convins de caracterul științific al psihiatriei, pe care o vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]