2,404 matches
-
folosit ca anestezic în timpul intervențiilor chirurgicale, din Antichitate până dincolo de Evul Mediu (33). Dar mătrăguna era folosită și ca analgezic, ca afrodiziac („Mătră- gună,/ Doamnă bună,/ Mărită-mă-n astă lună,/ Nu te iau de bolunzit,/ Ci te iau de îndrăgit”), ca remediu împotriva insomniei și - cum scrie Eliade - împotriva „melancoliei cronice cu tendințe de sinucidere”. În secolul al XII-lea, de pildă, Sf. Hildegard de Bingen (Physica, 1, 56) recomanda rădăcina antropomorfă a mandra- gorei ca remediu împotriva melancoliei (34
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
terminarea studiilor, fiind cel mai mare dintre orfani și deci susținător de familie, a fost dispensat de serviciul militar. Capitolul II Început de drum. Activitatea la catedră După terminarea studiilor, tânărul învățător este nevoit săși croiască singur drumul în viață. Îndrăgind viața la țară, natura în mijlocul căreia a crescut simțind nevoia de ajutor și un sfat la nevoie, se apropie de locurile natale. Tânărul dascăl își începe cariera la 1 septembrie 1928 la Școala primară din satul Hălmăcioaia, comuna Racova, județul
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Nichita Stănescu. Da, poate fi o parafrază. Când ai citit prima oară pe Eminescu? L-am citit devreme, dar nu l-am priceput devreme... Dar pe Creangă? Și cu Creangă lucrurile au stat un pic altfel... Pe Creangă l-am îndrăgit un pic mai târziu, cum e și firesc, dar se pare că e o dragoste definitivă. Întâi mi-am luat licența cu Creangă cu "Lumea ca spectacol în opera lui Creangă", după care am avut o tentativă de doctorat. Mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
restructurat" (eu fiind între ultimii angajați ai muzeului) și astfel voi rămâne fără slujbă (încă nu eram membru de partid, tergiversam cât puteam solicitările repetate de a mă înscrie). Până la urmă, importantă în toată prietenia noastră cu Aurel (l-am îndrăgit și pentru faptul că fratele meu mai mic se numește... Aurel, la fel de delicat, discret și de caracter ca și poetul nemțean), importantă este opera pe care tu te străduiești, în posteritatea lui, să o oferi contemporanilor. Spunea Nichita Stănescu, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și să se întoarcă de unde a plecat, “îngerașul bunicii”, acolo unde bunica și frații o așteptau cu ochii înlăcrimați. Comparația, metafora, epitetul, toate aceste figuri de stil folosite cu har, contribuie la redarea atmosferei copilăriei acestui personaj pe care-l îndrăgești chiar din prima clipă, fie și pentru numele scurt, parcă de alint, pe care-l poartă fetița și care-i oglindește ochii de mură coaptă, spălați de roua lacrimilor și înseninați dimineața de soarele cel blând al vârstei. O însoțim
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
împreună cu unii supuși tributului și acolo a intrat în slujbă la curtea lui Pilat, pe atunci guvernator. și fiindcă cele asemănătoare se potrivesc, Pilat și-a dat seama că Iuda e pe măsura apucăturilor sale și a început să-l îndrăgească foarte tare. Iuda ajunge căpetenie peste toată curtea lui Pilat și toate se împlinesc la porunca (nutum) sa. Într-o zi, uitându-se Pilat din palatul său într-o curte cu livadă (pomerium), a fost cuprins de o asemenea poftă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”. și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze și toată casa lui Israel o îndrăgi. Coborârea lui Isus în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că iubitorii de film încărcați de alune își vor putea croi drum prin cinematograf neagresați, dar, evident, problema maimuțelor își schimbase doar locația. Grija tulbură fericirea devotaților. Se părea că, aproape peste noapte, se confruntau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
celor care piveau raidul maimuțelor prin geanta ei de poștă, împrăștiind într-o frenezie a dezamăgirii scrisorile, când nu descoperiră nici o sticlă în posesia ei. — Da, fu de acord un domn. De fapt, chiar năzbâtiile lor te făceau să le îndrăgești, și, deși mersese prea departe, toată lumea fu de acord fiindcă, în mare, exista o doză de adevăr în cele spuse. 14 Într-o după-amiază, la scurt timp după ce frecvența acestor evenimente nefericite crescuse, domnul Chawla stătea și se gândea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Iza, pentru că ea urma la catalog după Szabi. Înainte de asta, nu vorbisem niciodată cu Iza, ajunsese în clasa noastră abia într-a patra, devenind imediat cea mai bună la învățătură, dar din cauză că nu lua parte la jocurile noastre, nu era îndrăgită de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales fiindcă profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, o crescuse unchiul ei, despre care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
80 și ’90, o bijuterie tehnică aproape nelipsită din casele americane și europene. Aparatele Polaroid erau produse simpatice prin definiție - astfel se explică faptul că au fost singurele produse pentru care Sir Lawrence Olivier a făcut vreodată reclamă. Broscuța Kermit, îndrăgită de copii, șița pus și ea amprenta pe imaginea Polaroid. În 1998, când industria fotografică simțea deja amenințarea rece a fotografiei digitale, Polaroid sța folosit de cele mai celebre vedete ale momentului pentru ațși revitaliza vânzările: împreună cu cele cinci Spice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
nutrise față de vreun bărbat. Jina era o femeie cu destul defecte ca să fie plăcută și cu destule calități și carismă ca să fie demnă de admirație. Era o ființă rarisimă: o femeie la fel ca ea, o femeie pe care o îndrăgea cu-adevărat. Stai liniștită, i-a spus Irene. Dacă pune piciorul în barcă, piciorul ăla o să fie plin de sânge. Hei, a strigat Drew. Eu credeam că sunteți prietene. Prietene ! a exclamat Irene. Ha ! Femeia aia e o scârbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
văzut niciodată. De-atâtea ori (de-o mie de oriă, beat sau mahmur, am străbătut Moscova de la nord la sud, de la vest la est, de la un capăt la altul și la nimereală - și niciodată n-am văzut Kremlinul.“ Cei care îndrăgesc romanul lui Erofeev vor recunoaște, chiar la începutul filmului, acest pasaj - ca și multe altele ce vor urma - redat cuvânt cu cuvânt, de însuși Erofeev. Camera ne va arăta necruțătoare că vocea curge de pe o casetă veche. Degetul apasă pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
coborît prin Iași la București, la Brîncoveanu, pe urmă la sultan, iar de la Constanti nopol, la Versailles, la bătrînul Ludovic al XIV-lea. Unul dintre căpitanii lui de husari, Miklós Bercsényi, a ajuns atît de fai mos ori atît de Îndrăgit de bucureșteni, că mahalaua Berceni Îi poartă pînă astăzi numele. Iar cronicarul principelui, por nit alături de stăpînul său pe cărările exilului, a Înfățișat cu atîta Încîntare priveliștile Moldovei și ale Valahiei, că afli În paginile lui numai flori, mai cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înrămată, a soră-mii, făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la propriul ei copil. Credea că o va obține, dar, pînă la urmă, mama i-a făcut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un grad mai mare.“ (Teodor Sărăcuț-Comănescu) Adevărații autori de literatură pentru copii, de la Andersen la Saint-Exupéry, se exprimă clar și nuanțat, nu se chinuiesc să adopte acest stil caraghios-peltic, prin care atâția veleitari de la noi își închipuie că se fac îndrăgiți de cei mici. Există o butadă: literatura pentru copii seamănă cu literatura pentru maturi, doar că este mai bună. Oricum, în paginile care urmează nu va fi vorba de literatură, ci de ceva care doar seamănă cu literatura. Acest surogat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care astăzi Îl atrăgea În inima lucrurilor: Unul dintre foștii lui cititori, tânărul Lionel Feffer, Îl rugase să țină un seminar la Columbia University despre scena britanică În anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toate planurile, unchiule? Referitor la sine, Sammler observase o dată: „Sunt mai prost apropo de niște lucruri decât apropo de altele; nu egal de prost În toate direcțiile. Nu sunt o persoană Împlinită pe toate planurile“. Sau altfel, un citat recent Îndrăgit de Wallace: „Masa de biliard, unchiule. Masa de biliard”. Asta era În legătură cu călătoria Angelei În Mexic. Ea și Horricker merseseră Într-o călătorie nefericită În Mexic. În ianuarie ea se săturase de New York și de iarnă. Voise să meargă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
confirmare, spuse Sammler. Ai fost foarte silitoare. Am fost impresionat că studiai ebraica. — Doar o fațadă, unchiule. Eram o scârbă mică și-a dracului, serios. — Oare. În retrospectivă lumea exagerează atât de mult. — Nici tata, nici eu nu l-am Îndrăgit vreodată pe Wallace. L-am Împins spre mama și asta a fost ca și cum l-am condamnat pe viață. Apoi, au venit toate una după alta, faza cu obezitatea, faza de alcoolism. Ei, acum ai auzit-o pe ultima? Crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fără urmă și se vestea că ar fi fost ucis. Unii spuneau că Onofrei se stinsese de bătrânețe, căci abia Îl mai duceau picioarele prin Împrejurimile casei. Alții spuneau că se stinsese de inimă rea, când aflase nenorocirea. Sătenii Îl Îndrăgiseră pe vajnicul moșneag și veneau adeseori, fără să fie chemați, să-i dea o mână de ajutor În gospodărie. Într-un fel, gospodăria aceea devenise un loc prețuit de toată lumea, fiindcă el aparținea unuia din cei mai vestiți căpitani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
numele pe care Îl are și azi. Asta ar explica de ce În oraș sunt trei negustori care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată ca toți ceilalți indonezieni. Povestirile despre istoria legendară a insulei Perdo erau cele mai Îndrăgite de Adam. Se agăța de ele cu pasiune, temător să nu-l părăsească. Nu se Îndoia o clipă că liniștea sufletească resim țită la amintirea lor venea din faptul că Îi dezvăluiau cauza deosebirilor dintre el și ceilalți. Poate că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei îi plăcea să mă vadă „stând cu nasul în cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutie goală de țigări, în jur de cincizeci de piuneze lucind argintii, ale căror capete erau împodobite cu reproducerea fidelă a unor buncăre cocoșate. Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr, am fost prezent înainte și după începutul războiului nu numai ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]