3,465 matches
-
în fața paradoxului, pregătită doar săl respingă logic. Chiar în deschiderea unei secțiuni intitulate „Paradoxul absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
către această stradă, care se curmă în coifuri bruște până dispare între streșini și olane!... O întreagă lume sta adormită ca sub o vrajă, acolo; lumea pe care o descoperise de curând Oliveira, - Evul Mediu cu legendele, eroii, sfinții și îndrăgostiții lui; Evul Mediu portughez, care-și păstrase structura sa spirituală continentală, europeană, - nu căzuse încă sub fascinația Oceanului și obsesia descoperirilor de tărâmuri necunoscute. Vizeu este un oraș în care reflecția orbitoarei epoci a descoperirilor maritime se întîlnește foarte puțin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
celor care și-au început tinerețea în Coimbra, se îndrăgosteau de melancolia luncilor pe care le străbate râul de aur, Mondego, de lumina neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale?... Pe lângă toate aceste locuri care-ți fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1 mai? Dacă linia despărțitoare trecea pe la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai, atunci ziua de 1 mai ar trebui, poate, să poarte pecetea unei clarități deosebite, care să o marcheze la fel de precis ca pe primul sărut al unui îndrăgostit. Își aminti vag că fusese bolnav atunci. Memoria lui nu putea să fixeze acea primă zi a lunii mai. Probabil că-și luase micul dejun. Probabil că plecase la serviciu după un sărut de la revedere al Anrellei. Gândurile i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și utilă..., îl îngână Carol. Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
doar imagini și detalii formale. Forțe și energii malefice se ciocnesc de luciul ei, omorând pe loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil fiind, stătea ore în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea brusc și pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trecut. S-a făcut observația că multe din reflecțiile acestea anunță problematica romanului Adela, însă cazuistica lui Emil Codrescu și-o făcuse, evident pe o scară redusă, artisticește vorbind, Ibrăileanu singur în ultima parte a Amintirilor din copilărie și adolescență. Îndrăgostitul de fata necunoscută "subțire, înaltă, cu coada pe spate, cu părul galben și ochii negri" este un Emil Codrescu în embrion. S-a discutat dacă romanul are sau nu caracter biografic. Pasaje întregi, e adevărat, din Amintiri din copilărie și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gesturile lui juvenile, consumate însă în interior. Ca orice intelectual al vremii respective, are momente când vede iubirea și femeia din perspectiva misoginismului shopenhauerian. Iubirea înseamnă invazia naturii, a instinctelor, brutalizare. Bărbatul redevine pitecantrop. Iată de ce în ipostaza sa de îndrăgostit, pe Emil Codrescu îl încearcă sentimentul ridicolului. Chamfort, în Maximes et pensées, asocia statutul de îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme qui veut être plus aimable qu'il ne peut; et voilà pourquoi presque tous
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vede iubirea și femeia din perspectiva misoginismului shopenhauerian. Iubirea înseamnă invazia naturii, a instinctelor, brutalizare. Bărbatul redevine pitecantrop. Iată de ce în ipostaza sa de îndrăgostit, pe Emil Codrescu îl încearcă sentimentul ridicolului. Chamfort, în Maximes et pensées, asocia statutul de îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme qui veut être plus aimable qu'il ne peut; et voilà pourquoi presque tous les amoureux sont ridicules" (Op. cit., p. 68). Putem vorbi, cu nuanțările de rigoare, de complexul ridicolului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încercare de a urca în vârful pomului iubirii, dar anticiparea decepției, teama de femeie și de sine însuși îl dezarmează. Pentru ca încercarea să reia de nenumărate ori, mereu însă inventând alte amănunte ale perceperii voluptuoase a iubirii, ale complexului erotic. Îndrăgostitul nu suportă, la un moment dat, ideea dragostei împărțite cu alții. Într-un pasaj amintește de tortura geloziei, deși știe ca "nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate..." (p. 102). Când, în final, se năpustește
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îl terorizează ideea de a se "da în spectacol cu floare în piept". Volubilitatea femeii îl inhibă: " Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea." Altă dată se simte ridicol ca îndrăgostit suspinător, aceasta, nota bene, într-o discuție dezangajantă sentimental, într-un moment de ofensivă a rațiunii sale. Cum se vede, motivul ridicolului devine un alibi intim pentru apărarea sa. Deoarece Adela, conștientă acum de farmecul ei, îi vorbește de divorț
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența mea..." (p. 106); - "Cu sufletul dezechilibrat încă de atingerea mâinii Adelei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câțiva pași În aceeași direcție - care se terminase, În cele din urmă, cu o Întâlnire pentru a doua zi. Carla, În linii generale, era o fată deosebit de curată și o bună gospodină. În primele momente chiar, avu-se senzația unui Îndrăgostit... Pe măsură Însă, ce zilele se derulau, gradul de prietenie se contura odată cu trecerea timpului. Suficient de inteligentă fata, observând acest amănunt, Îl trecu cu vederea, având Încredere În soarta fiecăruia ce În final va decide...! Tony Pavone, era prin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoștință; S-au luat toate măsurile necesare!! Citise și răscitise acest răspuns dar, din moment ce era sănătos, ce rost avea să mai desgroape morții...?!” De regulă, la sfârșit de săptămână birourile șantierului Își Închidea ușile imediat după ora prânzului. Cei doi Îndrăgostiți, aproape Întodeauna, mâncau ceva prin apropiere după care, căscau gura prin Împrejurimi ori uneori când rula o premieră cinematografică se grăbeau s’o vadă printre primii. De data aceasta Însă, Tony Pavone Îi făcu o plăcută surpriză prietenii sale, cumpărând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Iar beneficiarul satisfăcut, Îi făcu semn lui Tony Pavone să-i mai de-a o sută lei, pe care i-o oferi fetei În schimbul unui sărut pe care picolița Îl acceptă fără a opune rezistență. Mai mult, la insistențele marelui Îndrăgostit fata promise În ziua imediat următoare o vizită la șantier, promisiune desigur repede uitată. Tony Pavone privi discret la ceasul de la mână, Însă discret e puțin zis. Șeful Șantierului vigilent, opservând manevra. „Te grăbești...? „A, nu Șefule...Am privit ceasul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luată. Observând-o pe Directoare În mijlocul unor Îngrămădiri de oameni, Își potrivi vocea să fie cât mai sonoră, monologând,cu vocea Încordată la maximum. „Tatiana, Tatiana...! Jur, te iubesc și... doresc, să fii amanta mea...!!” Rostind aceste jignitoare cuvinte, marele Îndrăgostit avu o secundă de luciditate. Vocea lui de bariton, izbuti să stopeze activitatea din curtea depozitului de vinuri iar toți ce-i prezenți să holbeze ochii la el, Într’o liniște stânjenitoare. Realizând grosolonia debitată, le Întoarse spatele pierzându-se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe gât și obraji, căutându-i cu lăcomie buzele. “Cât de frumoasă ești Atena...!! Te iubesc și voi face totul pentru tine...!” Luată prin surprindere, fata nu opuse rezistență. După câteva clipe Însă se dezmetici, se zmulse din brațele marelui Îndrăgostit care se Împiedecă așezându-se din nou pe scaun. De rușine, Atena tremura toată. Era destul de mânioasă. Desigur, o confundase cu o prostituată și fu la un pas de-ai plezni o palmă...! Fulgerător Însă Își stăpâni nervii, În niciun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat oasele parfumate inima roasă la colțuri ca o carte veche îndrăgostiții au frunze lipite pe ochi toamna e o rană deschisă în trupul pământului. furtună pe Marte te caut printre rămășitele verii și nu știu cât timp va trece până descopăr vreo urmă de tine cel puțin un os pe care să-l
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi refugiați cu prăbușiri de-apoi îndrăgostiții veșnici și postumi, în țara cerșetorilor de ploi. nu vreau să fii frumoasă, doar că-mi placi cu umbra ta de in curat, subțire, păstrează-mi sfântă vinerea. de maci, sărutul meu doar nu-și mai vine-n fire... voi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
noi pseudo-stigmata îmi trebuie un trepied să rămână doar războiul surd cu timpul kiai-ul ar dărâma pereții tuturor inimilor pojghița lui ar rezista doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă pe titanic lumea încă dansează suntem doi îndrăgostiți dansând în tâmpla lui cehov spălându-ne de oameni cojile de semințe ne rămân pe tălpi aș vrea să-ți cumpăr flori dintr-un sex-shop undeva în hawaii există unul plin de fructe ciudate și ghirlande în care te pot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de brâul lui Dumnezeu și se topesc zăpezile în cântecul mamei uneori mai răsfoiesc hărți doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e doar o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu un zâmbet de copil nu știu nimic din nimic asta nu înseamnă că sunt prost doar că nu mă abțin să trăiesc nu pot aduce nicio dovadă sunt un martor incredibil numai bun de pus în cămașa de forță îndrăgostitul etern un copil răsfățat gânguresc cu luna mă hrănesc cu stele din când în când mă joc cu pletele timpului desfrunzesc universul adun flori din inimi construiesc castele din nisipul trăirii mă dăruiesc oceanului cu disperarea delfinului eșuat sunt înecatul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
chiar ele inițiativa. Petruș se lăsase prins la început în jocul lor de o seară (cum îi plăcea lui să spună) dar nu era ceea ce-și dorea de la o relație și începu să se teamă de când o pereche de îndrăgostiți fu exmatriculată fără drept de apel. Timișorencele îți săreau în ochi prin eleganța ținutelor pe care le etalau cu mândrie. Poziționarea geografică a orașului lor le ajutaseră să-și formeze o părere, cât de cât, de cum ar trebui să se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să fi făcut în comunism? Printre serviciu, cozi și muncă patriotică, bașca înghețat pe traseu la stâlpul 11 unde ședeam cu elevii să vină Cârmaciul în vizită la IMUAB, aveam clar sentimentul că acea lume nu era de îndurat decât îndrăgostit, beat sau înfundat în cărți până în gât. Cum îndrăgosteala ținea și ea cât o gripă mai lungă (trei luni cu bătaie), țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]