4,024 matches
-
în holul casei ei, în întunericul în care abia ne puteam desluși conturul fețelor, gesturile noastre de dragoste deveneau din ce în ce mai dezinhibate, mai îndrăznețe. Corpul mic și subțire al Ginei învăța să nu se mai crispeze la câte o mângâiere mai îndrăzneață. Eu învățam să strâng o femeie în brațe, învățam să-mi placă să mângâi, să mă amețească gura moale, gustul fad al buzelor și dinților și limbii ei, mirosul de șampon al părului ei, aroma genelor ei, învățam, pe sub bluză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o soarbă pe îndelete, ascultând pe Năstase citind fișa lui Pantelimon. Origine socială sănătoasă. Fiu de muncitori din Valea Jiului. Student eminent, deși lipsit de spirit politic. Înainte chiar de a-și lua doctoratul i s-a acceptat un proiect destul de îndrăzneț la secția C. După șase luni de cercetări, rezultatele s-au dovedit atât de neașteptate încît proiectul a fost trecut, cu prioritate, la secția A, iar Pantelimon promovat șef de laborator, cu grad de asistent universitar. Fără a se cunoaște
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privi surprins ceasul. Nu era încă 6. Probabil că au uitat să tragă transperantele. Târziu auzi deschizîndu-se ușa. - V-am adus hainele, spuse infirmiera apropiindu-se zâmbind de pat, cu brațele încărcate. Era Anetta, încă destul de tânără și cea mai îndrăzneață. (Cu câteva zile mai înainte îi spusese, privindu-l adânc în ochi: Cînd o să ieșiți de aici, poate mă luați într-o seară la cinematograf...") îl ajută să se îmbrace, deși n-ar fi avut nevoie de ajutor. Ghicea, din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur avea el și răcnea să vină cineva să-l scape. Și zice c-a fost unii mai îndrăzneți care ei știu cum s-au apropiat, de i-au luat și banii, și blana, și l-au lăsat pe el înăuntru să-l ardă... Ei, sfârșitu lumii, donșoară, asta a fost atunci ! Ăsta-i sfârșitu lumii, am zis atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
facă pieptănătura. Erai mult prea intimidat și lucrurile mergeau foarte greu, la plecare ai întrebat-o „mai vii și data viitoare ?“, fără a stabili însă nimic pozitiv, și chiar neîndrăznind să-ți faci visuri. Te siliseși să fii cât mai îndrăzneț pentru ca, dezinvoltă cum e, să nu te disprețuiască, la un moment dat îți pierduseși capul (interesant este că ți-ai dat seama totuși că îl pierzi, ai stat chiar în cumpănă un timp, apoi ai spus fie, măcar de data
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scăpat din încercuire, unii trecând munții Făgăraș, în marșuri istovitoare, târând cu ei și răniții, ceilalți, grosul armatei, cu armamentul greu, cai, aprovizionare, riscându-și fiece pas prin defileul Oltului, în care dușmanul tot mai ascunsese, din loc în loc, atacanți îndrăzneți. Despre această noapte fioroasă am avut astăzi povestirea unui martor ocular : neastâmpăratul Sandu Geblescu, flirt oficializat de-acum al lui Margot, trimis la Statul-Major cu stofa zdrențuită a drapelelor unor regimente descompletate și desființate pentru a primi descărcare și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o jumătate de oră. Ar fi fost poate sfârșitul, dar nu îl mai interesa nimic și ar fi dat totul pentru o clipă de somn. Totul ? ! i-a reproșat micuța cochetă și a urmat un intermezzo de marivaudage, în care - îndrăzneață generație a ultimilor tineri ! - s-au schimbat priviri tandre și surâsuri cu subînțeles, ce făceau perfect abstracție că mă aflam și eu de față. Și cum de n-ai adormit, deci ? l-am întrebat eu, cu tact. Ordonanța mea, devotatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bîlci, cu trei mîini și ochii pe aceeași parte a capului, cu un singur dinte, cu părul În dezordine și inegal. Ceea ce nu e adevărat, din fotografie mă privesc niște oameni chipeși, iar unii chiar zîmbesc, În timp ce alții afișează tunsori Îndrăznețe, interesante. De ce se produce această deformare? Nu e clar, poate pentru că nuanțele de mijloc se pierd cu timpul și pentru noi, azi, are mai mult sens să punem totul În măsuri absolute. Poate pentru că memoria se anchilozează, sondarea trecutului se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la vreuna din acele pături privilegiate născute În sînul societății comuniste, generic numită Nomenclatură. Fie, și mai rău, apartenența la Aparatul de Represiune, care avea În sînul lui și această unealtă ce crea diversiune și provocări, testînd populația cu glume Îndrăznețe. Deși Comunismul era, În cea mai mare parte a timpului, o noțiune abstractă, făcută din minciunile și exagerările cu care vă hrănea zilnic mintea Partidului-Stat, Îi resimțeați din plin aplicațiile: frica, lipsurile, uniformizarea, compromisurile, umilințele. Nu, umorul pe astfel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit și apoi foarte măgulit văzându-se preluat de această „jeunesse dorée“. Se zvonea că vechea versiune conținea o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
momentul în care nu mai putem nega sau denega, totodată, forța coezivă / agregativă a practicilor și a ideilor heterodoxe; ciudată și îngrijorătoare, dar nu mai puțin prezentă în viața obișnuită. Tocmai această (re)emergență a paradoxului trimite la o heterodoxie îndrăzneață. Nesupunerea gândirii în acord cu o trăire nesupusă, vita ipse, viața însăși, sursă a tuturor generozităților reînnoite care, oricât de ciudate sau de îngrijorătoare ar fi, sunt acolo ca tot atâtea "etici imorale", asigurând fundamentul unei ființe-împreună în gestație. "Buna
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
presupune o bună parte de moarte. În ciuda celor care dau lecții și a altor notari ai cunoașterii, este ceva nietzschean în excese, ca și în ritualitatea banalității cotidiene: "eu, animal misterios, eu, monstru luminos, eu, risipitor al înțelepciunii". Spunând aceasta, îndrăznețul gânditor se considera un "teribilist al spiritului". Dar tocmai o astfel de îndrăzneală, mai degrabă trăită decât gândită sau spusă, regăsim în mimetismul tribal și în circulația intensă a informațiilor specifică rețelelor informatice. Contactele pe care le induc sunt periculoase
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
acela al unei pretențioase "muște la arat". Pe scurt, ceea ce este pus sub semnul între-bării este structura verticală, aceea falică rezultată din tatăl atotputernic. Ironia scrâșnitoare a emisiunilor umoristice de genul Les Guignols de l'info sau Le Vrai Journal, îndrăzneața dezinvoltură a revistelor de genul Technikart dovedesc, printre altele, că asumarea absolutului monovalent, proprie tradiției occidentale, nu mai este în vigoare. Ne aducem aminte de judicioasele și profeticele analize ale lui Alexander Mitscherlich asupra "societății fără tată" (Auf dem Weg
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de spirit non-ofensivă, o sensibilitate plurală. Celălalt este cool, o situație poate fi cool, precum și o ambianță, postura corporală sau vestimentația. Și am putea ad infinitum să trecem în revistă expresiile care utilizează acest termen. Într-un mod hazardat, poate îndrăzneț, dar este vorba de a ridica o problemă, putem apropia acest cool de vestimentația monastică: rasa. Fie veșmânt larg pentru cor pe care călugării îl îmbrăcau pentru a cânta rugăciunile, fie scapular purtat pe deasupra tunicii. În paranteză, acesta permitea împreunarea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
trăiește, se face. Și preocupați de creativitatea lor, diverșii protagoniști nu sunt atrași de teoretizarea ei sau chiar de verbalizarea ei. Chiar excesul acestei schimbări invalidează metodele noastre obișnuite de anchetă. Dar, dacă știm să dăm dovadă de o luciditate îndrăzneață, știm din înțelepciunea antică, reluând cuvintele lui Platon, că "tot ce este mare se înalță în furtună" (Republica, 497d, 9). Și dacă știm să vedem ceea ce este, este simplu apoi să reperăm, în câmpul magnetic al atracțiilor și respingerilor sociale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
reprezintă viața de toate zilele în varietatea și diversitatea ei. De aceea, ca observatori ai vieții sociale nu avem să ne preocupăm de codurile, concordanțele și datoriile pe care societatea le ridică la rangul de reguli. Desigur, a descrie practici îndrăznețe, anomice poate fi îngrijorător. Și foarte des gânditorul simte, așa cum remarcă Platon, că suspendarea judecății îi dă amețeli. "Uite-l cum se bâlbâie acum, într-atât se simte dezrădăcinat" (Theaitetos, 175d). Și totuși, este important să realizăm o astfel de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la Hegel. "Adevăratul este vertijul bahic în care nici un singur membru nu este treaz... Și pentru că fiecare membru, detașându-se, se dizolvă imediat, acest vertij este de asemenea odihna transparentă și simplă"71. Adevăratul este în vertijul bahic! Iată ceva îndrăzneț! Dar arată bine că nu existăm decât în relație cu celălalt. Că există, pentru a relua o expresie a francmasoneriei, de care Hegel nu era străin, un "egregor", adică o uniune invizibilă, un fel de concatenare mistică grație căreia fiecare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rural care reprezintă o mărturie a unei anumite comunități, a evoluției și a evenimentelor sociale specifice acesteia, "comunitate care nu trebuie să distrugă pentru a crea, care e întru totul capabilă să includă în planurile ei de viitor, oricît de îndrăznețe, respectul moștenirii trecutului"11. Monumentele sînt repere ale colectivității, ale unei memorii colective, prin investiția spirituală pe care o acordăm acestora. Aprofundînd interferențele ce se stabilesc între formele patrimoniului și dezvoltarea economică, sugestiv din acest punct de vedere este un
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție la margine de timp, populat de fecioare fremătând și copaci cu ale căror trunchiuri se unesc acestea, de șerpi îndrăzneți, într-un spațiu în care perechea care traversează cartea se propune drept doi stâlpi de piatră printre care treceau îndrăgostiții către moarte, fiindcă Eros și Thanatos cutreieră, aproape îngemănați acest univers erotomorf, unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
curajos va învinge întotdeauna aceste greutăți, fie dându-le oamenilor speranța că răul nu va fi de lungă durată, fie făcându-i să se teamă de cruzimea dușmanului său asigurându-se cu abilitate de aceia care i se par mai îndrăzneți. În plus, este firesc ca dușmanul să ardă și să devasteze țara în primul moment al atacului, atunci când oamenii sunt încă plini de curaj și hotărâți să se apere; de aceea, după câteva zile, principele trebuie să se teamă mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
În zadar, însă. Am grăbit pasul și, înainte de a apăsa pe clanța ușii, am așteptat câteva clipe, doar-doar oi auzi vreun semn de viață din interior. Cea mai desăvârșită liniște! Atunci, cu pornire disperată, am deschis ușa... Nici cele mai îndrăznețe vise ale mele nu mi-ar fi putut crea imaginea pe care am descoperit-o în acea clipă... Zâna - care sunt sigur că m-a văzut pe geam venind - ședea în locul unde lumina lămpii curgea ca printr-un “Corn al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
din cartea: “Pagini din istoria neamului românesc”, unde profesorul Ioan Vlăducă se ridică împotriva acelora care au făcut secularizarea, faptă de căpătâi în devenirea neamului românesc! ― Sunt sigur, sfințite, că știi gândurile mele privind închinarea mănăstirilor către locurile sfinte. Acea îndrăzneață faptă a lui Alexandru Ioan Cuza de readucere în patrimoniul românesc a unor averi incomensurabile, înstrăinate pe calea închinării mănăstirilor și a dăruirii unor latifundii de către domnitori și marii boieri locurilor sfinte, este o faptă de căpătâi pentru neamul nostru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ar trebui introdusă heraldica națională, din aceleași rațiuni de liniștire a spiritelor. - Bine, rămâi după ceremonie să le discutăm pe rând, zise sultanul, voi avea lupte grele cu agasanți și pisălogi ai Țarului. Înclin să-ți satisfac doleanțeele tale foarte îndrăznețe, ori cât voi avea de pierdut. Fenomenul observat de tine. Prințe Ghica, mi se pare pertinent și prompt sesizat. Gândești profund și-n perspectivă; asta însă o să te coste. La cei 2000 de piaștri pentru firman mai scoți 1000. Sper
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să atârne soarta mea. (Și câtă dreptate aveam!) Mă simțeam altul, cu alte gânduri, cu alte însușiri. Eram mai sprinten, mai încrezător, mai îndrăzneț, mai mândru. Parcă ieșisem din existența mea și intrasem într-alta nouă. Și odată cu mine, toată lumea avea altă înfățișare. Întreținusem multe legături cu femei. În toate avusesem numai obiectul, fără corespondență cu dragostea. Poate de aceea încercam după mistuirea actului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soră-sii că are cursuri la facultate. Mă punea să astup ferestrele cu hârtie până se făcea beznă în odaie. Când era lumină, nu mă lăsa nici s-o sărut măcar. Avea stângăcii, era jenată, paralizată. Dar în întuneric devenea îndrăzneață, nebunatică, chiar nerușinată. Erau în ea două ființe care coexistau armonios: pe lumină arăta o fată inocentă, uneori puțin stângace din cauza timidității, dar cu rafinamente de cochetă consumată. În discuții câștiga repede întîietatea descoperind fără ostentație o cultură care-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]