4,474 matches
-
GÂNDITORUL SINGURATIC El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic nimic.20 Într-o scrisoare din 19 octombrie 1913 către Lucy Mary Donnely, Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare și a nu face practic nimic.20 Într-o scrisoare din 19 octombrie 1913 către Lucy Mary Donnely, Russell relatează eșecul încercării sale de a-l convinge pe Wittgenstein să renunțe la acest proiect. Iată care au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și nu recunoștea standarde în afara celor proprii. Venerația cu care îl întâmpinau mulți dintre cei care îl cunoșteau își avea originea în libertatea lui și era legată de asemenea de mijloacele de care se servea pentru a-și câștiga și înfăptui libertatea. Toate acele lucruri în care se puteau naște și puteau crește griji și complexe, el le abandona pur și simplu: familie, avere, apartenență la o comunitate, relații strânse cu patria. Renunța la încercarea de a se acomoda mai mult
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
237.) 23 Iată ce i spunea lui Pinsent: „Se putea crede că la Cambridge el ar fi putut în egală măsură să lucreze bine și să facă o treabă bună predând; jura însă că numai în exil va putea să înfăptuiască tot ceea ce îi stă în putere; și este mai bine să realizezi o cercetare de calitate și să nu predai decât să faci o cercetare mediocră și să predai.“ („Extracts from the Diaryă“, în op. cit., p. 228.) Pe admiratorul lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
înlăturarea acestor probleme nu s-a realizat mare lucru. Există însă elemente noi. Când vorbește aici de banalități, Wittgenstein are în vedere identificarea contextelor și practicilor care oferă sens expresiilor limbajului. Recunoașterea și prevenirea nonsensurilor filozofice este mai greu de înfăptuit prin considerarea acestor contexte și practici decât EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 201 prin examinarea formei logice a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolism. S-ar putea însă spune că este vorba de o schimbare a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Simplicissimus: „(Imagine: Doi profesori stau în fața unui pod în construcție.) Voce de sus: «Lasă-l jos - lasă-l jos, îți spun - o să-l aducem pe partea aialaltă.» - «Este de neconceput, domnule coleg, că o muncă atât de complicată poate fi înfăptuită în această limbă.»“22 Idealurile de puritate, de ordine ale tradiției metafizice și științifice sunt înfățișate de Wittgenstein drept „ochelari ai gândirii“, care ascund adesea vederii noastre tot ceea ce nu li se conformează. Încetăm să ne dăm seama că suntem
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
domeniului. Astăzi, la mai mult de o jumătate de secol de la dispariția autorului Cercetărilor, se poate spune că această bănuială a fost confirmată. Modul în care a văzut Wittgenstein obiectivele activității filozofice, precum și căile pe care a încercat să le înfăptuiască sunt tot atât de puțin apropiate de establishment-ul filozofic din zilele noastre ca și de cel din epoca sa. S-ar putea presupune că în filozofia academică s-a manifestat și se manifestă o opoziție față de anumite idei formulate de către Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
unui cercetător care a rămas în orizontul logicii clasice, care nu a citit sau nu a înțeles scrierile lui Frege și Russell. Progresul pe care îl reprezintă utilizarea noii logici matematice în filozofie este comparat cu cel care a fost înfăptuit prin trecerea de la astrologie la astronomie, sau de la alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ți o dă apartenența la o anumită confesiune.58 Dar credea că tocmai fiindcă religia se adresează sufletului, nu intelectului, ea își pierde o bună parte din substanță de îndată ce ceremoniile și ritualurile nu mai sunt privite cu seriozitate și sunt înfăptuite în mod mecanic. Fiecare religie este expresia formelor de viață specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric“ caracteristic personalității sale. Carnap își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul de vedere al Tractatus-ului, „clarificarea logică a gândurilor“ se va înfăptui cu instrumentele pe care le oferă un limbaj ideal, limbajul formalizat. El mărturisește că a fost în mod neplăcut surprins să afle că Wittgenstein a respins mai târziu, în mod explicit, acest punct de vedere.73 Chiar și mai recent
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt pozițiile lor filozofice. Unui profesor de filozofie, pe care l-a cunoscut cu ocazia vizitei sale în America, Wittgenstein îi spunea că se miră cum au evoluat oameni ca Russell. La începutul carierei sale, 360 GÂNDITORUL SINGURATIC acesta a înfăptuit o muncă grea. Apoi s-a relaxat însă, ca și cum și ar fi spus: „Am lucrat destul.“ S-a relaxat scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sistematice a ideilor Tractatus-ului, atrăgea atenția, într-un manuscris publicat postum, asupra speranței lui Frege că logica va ajuta filozofia să înlăture toate confuziile pe care le generează limbajul comun, 364 GÂNDITORUL SINGURATIC adăugând: „Ceea ce a prezis Frege a fost înfăptuit de Russell, Moore și Wittgenstein. Ei au utilizat metodele și ideile descoperite recent pentru a clarifica structura limbajului, iar prin opera lor a devenit evident cât de mult este ascunsă și denaturată structura logică a gândirii prin forma verbală în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se supun raportării la condițiile de adevărat și de fals -cum se întîmplă în cazul enunțurilor constatative−, ci se raportează la "condițiile de reușită", adică la acordul indivizilor în legătură cu funcționarea unei convenții și la sinceritatea cu care persoana care vorbește înfăptuiește actul enunțat. Deci, dacă cineva spune: Plec ! faptul dacă persoana respectivă pleacă într-adevăr nu ține de caracterul de adevăr sau de falsitate al enunțului, ci de sinceritatea cu care este făcută această declarație, dacă ea coincide sau nu cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizat anterior nu este reținut ca atare, ci, eventual, numai parțial, și atunci vorbitorul este constrîns să creeze. Cu totul în alt mod stau lucrurile în cazul creației artistice, căci aceasta, chiar atunci cînd se realizează la nivel popular, este înfăptuită ca ceva ce ar trebui să dureze, fiindcă este considerată de la început ca altceva decît produsele vor-birii obișnuite. Așadar, produsele artistice au o anumită stabilitate, deoarece ele sînt realizate tocmai pentru a fi artistice. Această disociere sub aspectul perenității este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru ca activitatea (enérgeia) să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului, libertate care îi permite să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
neam își caută deschiderea în cultură, se stabilește uneori mai precis că, prin "om", Noica înțelege o comunitate umană care vorbește o anumită limbă. Soluția nu are însă valabilitate generală, fiindcă deseori se relevă faptul că "rostirea de sine" se înfăptuiește într-adevăr numai în anumite cazuri particulare, iar nu în uzul general. Ca atare, se manifestă regretul că neamul românesc nu se îndreaptă "spre cele mai adînci învățături" cu însăși limba sa, așa cum proceda Dimitrie Cantemir, ci folosește cuvinte "gata
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
costurilor de producție comparative și a avantajelor relative din comerțul internațional. Ca o reacție la teoria lui Ricardo a apărut ulterior teoria protecționismului în comerțul internațional. Protecționismul are la bază două argumente esențiale: posibilitatea pentru o națiune de a-și înfăptui autonomia economică și necesitatea de a rezerva piața internă firmelor producătoare autohtone. În Germania, Friedrich List5 (1789-1846) a criticat teoria liberalismului clasic pentru că a fost ignorat rolul pozitiv al statului în economie și funcția esențială a protecționismului în ceea ce privește dezvoltarea forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
se configurează un vitalism naturant cu suprapuneri de zâmbet și candoare; prezidează o simbolistică a speranței și bucuriei. "Casă coroană de cireș" capul poartă peste zi "mărunte fructe, visele din zori..." Iubirea e benedicțiune, mântuire, eshaton primăvară perenă; plenitudinea se înfăptuiește la "lumina erotică a stânjeneilor". Trăiești în bucurie atâta timp cât repeți cuvinte consacrate: "Cuvinte vechi auzi "iubit", "iubito"! / Ce morți vom fi, când n-o să le mai știm" (Nu crezi). Semnale paradisiace, stări de infraconștiență, o religie jubilantă, fără dogme, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se dividă în două țări surori Vandana de Nord și Vandana de Sud9. (Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana de tristă amintire a întărit prin urale prelungi.) A fost începutul, când în fiecare dintre cele două republici surori s-au înfăptuit o mulțime de reforme benefice, printre care și reformele învățământului. Manualele au fost îmbunătățite radical, aruncându-se peste bord balastul și minciunile propagate de programele regatului abolit. Și, astfel, s-a rescris istoria: din cea veche s-au născut două
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, A Opta Minune a Lumii Moderne reprezintă un simbol istoric, el trebuie să fie restaurat ca la inaugurarea sa. Ceea ce s-a și înfăptuit 40. Hotarele istorice nu pot fi desființate! Măcar să respectăm marile tradiții strămoșești! Măcar atât! 92. Dacă Robert nu există, atunci nici Rudolph nu există De când s-au despărțit din trunchiul comun, Regatul Vandana (de tristă amintire), cele două republici surori
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ale șefilor celor două state frățești au fost deja redactate, discursurile prin care fiecare Președinte spune că este de datoria oricărui cetățean să apere la nevoie cu sacrificiul suprem patria, trecutul glorios și viitorul de aur pe cale de a se înfăptui 53. Pe urmă, brusc, se sting luminile în toată localitatea, în toată regiunea, în toată țara. La fel și de partea cealaltă a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ne putem da seama cum va munci mai târziu, în viață, la locul de muncă. FAMILIA ȘI ATITUDINEA ELEVILOR FAȚĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ Cine sădește un pom și-l îngrijește, va fi răsplătit de roadele acestuia. Cine crește și formează un OM, înfăptuiește o operă de înalt umanism, iar răsplata vine rareori sau niciodată. Este important ca școala să dea elevilor cunoștințe pentru că ele îi vor ajuta să se orienteze și să facă față problemelor complexe pe care le pune viața, practica. Dar
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
loc privilegiat din care decurg toate posibilitățile, aici e rădăcina, temeiul esenței noastre. Veți spune că asta e metafizică și atît, dar vă spun că știința nu poate avansa fără o "angajare în Nimic", fără de care transcenderea nu se poate înfăptui. Acesta este temeiul ultim al științei, dar și cel care o face cu putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este acea terra promisa despre
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se dividă în două țări surori Vandana de Nord și Vandana de Sud9. (Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana de tristă amintire a întărit prin urale prelungi.) A fost începutul, când în fiecare dintre cele două republici surori s-au înfăptuit o mulțime de reforme benefice, printre care și reformele învățământului. Manualele au fost îmbunătățite radical, aruncându-se peste bord balastul și minciunile propagate de programele regatului abolit. Și, astfel, s-a rescris istoria: din cea veche s-au născut două
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
dintr-o țară în cealaltă un punct de frontieră la fix o sută douăzeci și nouă kilometri -, A Opta Minune a Lumii Moderne reprezintă un simbol istoric, el trebuie să fie restaurat ca la inaugurarea sa. Ceea ce s-a și înfăptuit 40. Hotarele istorice nu pot fi desființate! Măcar să respectăm marile tradiții strămoșești! Măcar atât! 92. Dacă Robert nu există, atunci nici Rudolph nu există De când s-au despărțit din trunchiul comun, Regatul Vandan (de tristă amintire), cele două republici surori
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]