2,049 matches
-
Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire eșuată, care i-a dat viața peste cap pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apropiați, încît el [care abia descinsese în casa ei - n. m.] o plimbă de talie pînă la patul din fundul camerei”7). Comportamentul sentimental al poetului a fost, cred, definitiv marcat de experiența „cabinetelor particulare” frecventate în adolescență. Așteptarea îl „înfiorează”, anticipînd plăcerea simțurilor: „Ca de plăceri să tremuri...”8) Simțurile sînt cele care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cea din relatarea de călătorie a lui A. Russo), plopii din textele celor citați mai sus fac parte, nu încape îndoială, fie din specia nigra, fie din specia pyramidalis, care ating înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din anul IV, ultimul pentru seria lor. Peste două săptămîni vor da licența. Le propun o discuție despre titlurile latinești ale poemelor lui Bacovia. - Să începem - zic - cu „Gaudeamus”. Ce înseamnă? Nici o reacție. Tac împreună, într-o solidaritate care mă înfioară. Nu pot să cred că nu știu, așa că insist: - în fiecare an, la deschiderea cursurilor, ați cîntat ,,Gaudeamus igitur”. Recent, ați făcut-o și la festivitatea de după terminarea cursurilor. Nu bănuiți, măcar? Nu bănuiau. Cîntase - au recunoscut - magnetofonul, nu ei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privilegia paleta întunecată, instanța auctorială reușește să o atenueze prin utilizarea unor tonuri mai luminoase în descrierea celor câtorva personaje asociate, într-un fel sau altul, revelațiilor primordiale, firește mântuitoare: dansatoarea "cu pasul și încheietura dulce", al cărui șold "se-nfiora/ de cântec pe-ntinderi limpezi" la porțile cetății (Răsuflarea femeii), pescarul ce "ridică spre păsările apei păgânul năvod/ învins de speranță se întoarce și se roagă,/ mai sărac decât străbunii săi,/ mai sărac decât umbra din zare,/ bătrân și cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sîngele care se împrăștie trebuie să fie "pur, neamestecat cu ceva rău"; astfel, adaugă el, "oricare ar fi vîrsta copiilor sacrificați, ei să cadă sub cuțitul rabinului înainte ca furtuna patimilor să le fi zdruncinat inimile și să le fi înfiorat trupul". Înainte de a fi golită de sînge, victima va fi flagelată (abatele arată urmele biciului de pe carnea "fragedă și roz") și dacă e vorba de un băiat, el va fi castrat în mod odios. "O altă atrocitate, ne spune tot
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încerc să-mi regăsesc identitatea în prisma unui pahar. Se pare că timpul,dorind să-și păstreze ceva din veșnicie s a grăbit să-și îndese secundele.Dar asta nu împiedică razele Soarelui să-i sărute marginile. Atingandu-l mă înfior.De unde atâta freamăt în sufletul meu? Mi-e frică să-i beau conținutul. Poate acesta îmi va ucide clocotul gândurilor, îmi va îngheța simțurile și mă voi trezi având aceiași ignoranța caracteristică altora.Mă voi trezi o imitație a unei
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
triumfă în mine:MINCIUNĂ sau ADEVĂRUL? Îmi dau seama că spiritul meu ți-a șoptit deja răspunsul. Însă taci,lăsându-mă să-mi cuceresc singură dreptul la cunoaștere.Acum tu ești cel ce tremură sub atingerea mea.Cel care se înfioară privindu-mă.Mi-am eliberat sulfetul de întuneric și am lăsat lumina cunoașterii să-mi invadeze ungherele.Buzele mele vibrează sub strigătul biruinței: ’Sunt liberă.’ Acum,paharule,eu sunt cea care te înțelege.Ești apăsat sub greutatea conținutului. ÎNSĂ NU
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rudaru Elena –Iuliana, Bota Claudia () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2010]
-
p. 68 Remarcăm, de asemenea, că romanticii (Bernardin de Saint-Pierre, Rousseau, Senancour...) dau dovadă de o "sensibilitate auditivă" deosebită 15. (48) La gura acestei căldări, de unde ți se desfășoară o priveliște largă, ecourile muntelui repetă neîncetat freamătul pădurilor din preajmă, înfiorate de vînt și vuietul valurilor ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste, isi presimțise sfârșitul în niște versuri simple, înfiorate de spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de poezie populară aromână, însoțind-o de o pertinentă prefață, în care subliniază unitatea indestructibilă a aromânilor cu dacoromânii. I. este o creatoare de reală înzestrare când compune în aromână. Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete și doruri pentru graiul „de-acasă”, vorbit, cum spune poeta, de „părințâli” ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumusețea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură și-o dă însă în lirica erotică: „Steaua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
în acel moment cineva face aprecieri negative la adresa ta, că "te vorbește de rău". La fel, tresărirea și fiorul nejustificate sunt interpretate de unii subiecți ai cercetării noastre ca fiind semnul unei prezențe divine. "Mama mea spunea că atunci când te înfiori trece un înger pe lângă tine" (A.S., Suceava, 68 ani). Informațiile obținute de noi pe teren au surprins faptul că multe dintre aceste semne s-au păstrat, fiind cunoscute acum ca simple superstiții. 3.1.1.5. Extispicina sau hieroscopia Este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care ne apropiem de Elohim.” iar la 7,22: ,,Și, du-pă Lege, aproape totul este curățit cu sînge; și fără vărsare de sînge nu este ierta- re.” Caracterul satanist al mozaismului este arătat pe deplin de această zicere care te înfioară prin cruzime și sălbăticie. În manuscrisul descoperit la Qumran intitulat Cartea imnurilor la ll,2-l9 scriu ivriții oploșiți în acest centru despre ,,calea cea rea” și ,,calea dreaptă” pentru că îi bîntuia rău teozofia iar la 4,ll,31-36 găsim planul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
De mi‐ ai scuturat atâtea Flori, în păru‐ mi cărunțit Sau în toamne reci, cu brumă, Părul mi l‐ ai brumuit, Nu‐s pe tine supărat, Măi, vântule zvăpăiat! Nici că‐ alungi printre cosițe 180 Și săruți atâtea flori, Sau înfiorezi obrajii La fecioare și feciori, Nu‐ s pe tine supărat Măi, vântule zvăpăiat! În perioada 1950 - iulie 1954, Steagul roșu apare în format mic (32‐45 cm.), săptămânal până în 1952 și bisăptămânal ulterior, iar cu numărul 336 din 8 iulie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de posibile și de imposibile. Cine nu s-a simțit, fie și numai preț de o secundă, că este mai mulți? Cine n-a simțit că e dezbinat, fizic, de posibile și imposibile care se înfruntă? Cine nu s-a înfiorat la gîndul că ar fi putut la fel de bine să spună altceva, să facă alt gest, să tacă din gură? Iar acest alt cuvînt, gest sau tăcere i-ar fi schimbat viața, i-ar fi transformat lumea. Poetul vorbește exact despre
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cel al lui Paolo Borsellino 32. Doar ideea că Palermo e Palermo și amintirea altui temerar, comisarul Corado Cattani, care smulsese nenumărate oftaturi războindu-se cu la piovra 33 și, câteodată, cu câte o inimă sensibilă, te fac să te înfiori un pic. Și poate poliția de pe străzi sau faptul că le zărești armele lăsate intenționat cât mai la vedere. În rest, Palermo e pașnic, așa cum e Etna în majoritatea zilelor lui, deși știi că, și pentru unul și pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ni le făceau prietenii și, culmea, una dintre cele mai reușite fotografii ale noastre e de atunci, rămânând pentru totdeauna prinsă într-o imagine, femeia năucă, îndrăgostită prostește, zâmbind dragostei sale sau ideii de dragoste. În timpul zilei, Taormina ori te înfiora, când străzile coteau în ultima clipă peste pantele muntelui Tauro, nu tocmai prietenoase, și era clar de ce toate mașinile în zonă erau șifonate binișor, sau te amețea, când funicularul care te ducea către mare trecea prea repede și prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu în prefața la volumul Lira și păianjenul, poezia se confundă în cel mai înalt grad cu viața poetei, iar viața devine poezie. L. are o sensibilitate de seismograf la schimbările meteosociale, lăsându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își împânzește-n ape chipul, / De vraja ei tresare unda / Și-nfiorează-se nisipul. S-aștern bobițele de rouă / Pe-ntinsul luncii patrafir: / Din mâna ceriului, părinte, / Se cerne preacuratul mir..." (Octavian Goga, Pe înserate) (f) "Crainicul (de pe trepte, face semn trâmbițașilor să înceteze) Trâmbițași! Cinstită curte, oaspeți mari din țări străine
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interesant prin eleganța cu care își transcrie himerele. În teatru, adaptând Pâinea păcatului a provensalului Théodore Aubadel, ce-și avea izvorul într-o superstiție, și nuvela fantastică Sărmanul Dionis a lui Eminescu, O. reface aceeași scenerie în jurul unei taine ce înfioară: puterea blestemului în prima, „mistice sisteme”, metempsihoza în a doua. Frazarea este curată, aici ca și în traduceri, dar autorul este copleșit de model. SCRIERI: Pâinea păcatului, București, 1905; Sărmanul Dionis (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
e Ștefan cel Bătrîn: Acolo dormi și tu, arhanghel bătrân, Tu Ștefane sfânt Voievoade, Ce-ai scris strălucirea norodului tău Cu sânge dușman de noroade. De sfânta ta dreaptă, de spada ta sfântă, Spun toate poveștile slovei, - Să nu se înfioare de numele tăuNu-i frunză în codrii Moldovei... Țara din Noi are un vădit aer ermetic, fiind un fel de Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere ocultă, cu sentimentul unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
grație și chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serei Ca niște fluturi chinuiți, Din țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
pe care trebuie să-l umple. Poetul trebuie să Înființeze oriunde „raiul”, să Întoarcă, adică, omul și lucrurile sărace, sterpe, la plenitudinea lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te-nfiorează, Spune ce e poetul În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. CÎnd cîntă el, s-aude, veacurile răsună; CÎnd se Închină, cerul el Îl coboară jos; Dragostea lui e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]