2,269 matches
-
femeie, ținînd creionul între degete ca pe o țigară, mă privește fix din clipa cînd am intrat. I-am simțit mereu privirea, grea și răscolitoare, vrînd să mă facă s-o privesc. Are părul brumat, ca o coroană de măr înflorit. "Tamara, noaptea mea de Ajun", îmi zic, privind-o în treacăt. Sînt copt pentru a mă căsători cu Livia? iată întrebarea ei, la care am impresia că nu am reușit să răspund. Ceva scîrțîie și nu-mi pot da seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
A venit Dimitrie cu trei crisanteme ruginii superbe, cu frunze verzi grase ca de smalț; am reînnoit florile din fața fotografiei tale, iar pe cele galbene, în vasul Rosenthal cu reflexe roz-aurii, le-am așezat pe biuroul tău; odaia ta e înflorită ca și când te-ar aștepta. Am vorbit despre tine. Toată lumea de la Budești s’a interesat de tine și te socoate fericită că ești la Paris; nu uita să le scrii și lor și Marianei Zamf[irescu] cu salu tări pentru Coca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei și am să încerc să ți le trimit. După masă, am flecărit în atelie rul-re fec toriu. Lenuța seamănă bine cu Maria; e mândră ca ea, își poartă semeț capul și este, ca și ea, o dezamăgită. În cadrul acesta înflorit, printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și n-am putut să rezist! Scoate un pachet ambalat în hârtie aurie și i-l întinde lui Elinor. Foate bățoasă, Elinor desface hârtia... și scoate o agendă albastră cu copertă capitonată, cu cuvintele „Mama lui“ inscripționate cu un scris înflorit, argintiu. Se uită la ea de parcă tocmai ar fi primit cadou un șobolan mort. — Am și eu una la fel! zice mami, victorioasă. Bagă mâna în geantă și scoate agenda pereche de culoare roz, pe care scrie „Mama ei“. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a putut măcar să-mi treacă prin cap vreodată să mă mărit la New York. Nu știu de ce am lăsat-o pe Elinor să-mi arate hotelul ăla tâmpit. Vreau să mă mărit la mine acasă. Lângă mami și tati, lângă cireșul înflorit, lângă prietenii mei și lângă tot ce contează cu adevărat pentru mine. Gata, am ales. Mâine am să-i anunț pe toți. — Becky? Tresar speriată și mă întorc. În pragul ușii se află Luke, abia trăgându-și sufletul și ud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-am să mai fiu persoana aia specială, strălucitoare. Of, Doamne, ce s-a întâmplat cu mine? Azi-dimineață eram atât de pusă pe tranșat situația. Închid ochii hotărâtă și mă sforțez să mă gândesc la mami și la cireșul ei înflorit. Dar fără nici un rezultat. Poate e de vină șampania - dar, în loc să fiu copleșită de emoție și să mă gândesc „Trebuie neapărat să mă mărit la mine acasă“, mă trezesc gândind: „Poate băgăm și cireșul în pădurea fermecată“. — Ce faci, Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
subiectul odată? N-am de gând să zic nimic? Haide, Becky. Hotărăște-te. — Deci... vrei să vezi ce am în geantă? zice Robyn veselă. — Îhm... da, te rog. — Ta-na-na! Scoate o felicitare pe hârtie groasă, în relief, cu un scris înflorit și mi-o întinde. Doamna Elinor Sherman are deosebita onoare de a vă invita la căsătoria dintre Rebecca Bloomwood și fiul ei, Luke Brandon... Mă holbez la felicitare și inima îmi bate să-mi sară din piept. E real. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
privirea spre mine. Becky, ce crezi? Eu nu zic nimic. Mă uit doar pe fereastră. Îi văd pe Luke și pe Annabel plimbându-se în grădină, cu capetele apropiate, vorbind. Și pe mami vorbind cu Janice și arătând către cireșul înflorit. — Becky? spune Danny iar. — Nu te atingi de ea, zic, întorcându-mă. — Poftim? — Nu-i faci nimic, spun și-i zâmbesc lui Danny, care e de-a dreptul îngrozit. Las-o așa cum e. La ora trei fără zece sunt gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
odată cu buchetul. Singurul lucru cât de cât rafinat pe care îl am pe mine sunt pantofii mei Christian Louboutin, care nici măcar nu se văd. Dar nu-mi pasă. Arăt exact așa cum îmi doresc să arăt. Ne-am fotografiat lângă cireșul înflorit și mami a plâns tot timpul cât i s-a aplicat machiajul Eleganță Văratică și acesta a trebuit să-i fie complet refăcut. Iar acum toată lumea a pornit deja spre biserică. Nu am mai rămas decât eu și tati. — Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
desc=”[Vedere: Constanța - Pe faleză]”> Azi vorbesc despre Eminescu, la mina Altîn-Tepè , iar Vineri 1 Mai, trec spre Udești cu autorapidul! Nu mergi acasă? Eusebiu Camilar </citation> (18) <citation author=”” loc="București" data =”4. VII. [19]64” desc=”[Vedere: Ramuri înflorite]”> Trec spre Udești, Joi dimineața, cu autorapidul. Al Nataliței </citation> (19) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”8. IX. [1]964”> Dragă Căline, Îmi pare rău de toată încurcătura, și mai rău că ai pierdut hramul de la Chilișeni. Am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai ales de evrei. în târg Dumitru se întâlnea cu alți flăcăiandri cam de seama lui și bineînțeles că veneau și fete, să danseze și să glumească cu băieții de seama lor, ascultând adesea și poveștile, mai adevărate sau mai înflorite ale flăcăilor, care mulți dintre ei fuseseră plecați în refugiu, ca premilitari; Dumitru era înalt de statură și frumușel, părea că este mai mare ca ani, iar uniforma de elev marinar îi stătea foarte bine, scoțând mai mult în evidență
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați de turiști. Serile la Punta del Este sunt o încântare, cu muzici răzbătând de peste tot, cu aleile de uriași palmieri imperiali ce te invită la plimbare, cu parfumul sutelor de leandri înfloriți sau cu spectacolul fascinat al grădinilor cu tufe de hortensii înalte cât casa și cu flori de dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe de mare și pește poate fi servit oriunde la Punta del Este, dar merită să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-a urmărit mai mult de un kilometru. 4 Când, după ce scăpam de toți urmăritorii, porneam pe drumul roșiatic desfundat ce ducea de la casa noastră din Vira spre câmp și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am Împăcat cu primul descoperitor al fluturelui meu de noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În varianta lor cea mai proastă, puteau fi asemănate cu acele cântece În stil apaș, compuse de modești oameni de litere și interpretate de doamne planturoase În barurile de noapte pariziene. Mediul lor natural era populat de privighetori Înlăcrimate, lilieci Înfloriți și alei mărginite de copaci foșnitori ce Înnobilau parcurile nobilimii de țară. Acele privighetori scoteau triluri și, Într-un crâng de pini, soarele ce apunea scălda la diverse nivele trunchiurile de copaci cu un roșu de foc. O tamburină Încă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
replicilor - aproape perfecte, aproape nevălurite - din apă, trei frumoase ovaluri. Apa arunca, la rândul ei, o pată de lumină dantelată pe piatra intradosurilor pe sub care luneca ambarcațiunea. Din când În când, o petală cobora, cobora, cobora, lepădată de un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe-i acolo în Cetatea Sfântului Teodor... Acolo, pământul se bucură ca nicăieri altunde de darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor înflorite se ridică havuzuri de marmură și... Intră Alexandru celălalt Alexandru Mușatin. Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceva mai presus de sine, își adună toate puterile vieții pentru a realiza această chemare. Acest om, cu setea desăvârșirii în inima sa, acest om cu dumnezeiască iubire în sufletul său, ai fost tu mămica mea! Dacă unui crin frumos înflorit și frumos mirositor, îi stă bine într-un salon elegant, pe o masă artistic lucrată, într-un vas de cristal, și dacă soarele trecându-și razele sale mirifice prin fereastră îl mângâie tainic, el nu-i decât un crin asemeni
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
munte. Poate o expresie a Echinoxului de iarnă, când ceva se schimbă în viața plantelor, care influențează secret viața și visele oamenilor neștiutori de proiectele din stele. A nins mult, și drumurile, dis-de-dimineață, au lucire de perle. Am visat busuioc înflorit, cu flori mici, albe. Îmi înfundam capul în frunze și flori, aspirând parfumul din tufele vii. Ce melancolie! Deși știu că viața nu e lucrul cel mai îngrozitor care există. Mă neliniștesc mereu pentru ce trebuie făcut. Pentru iubirea care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de martie priveam pe geam. Era una din acele zile când primărița era plecată la București, la Academia „Ștefan Gheorghiu”. Treceau spre școală copiii cei mici, de la clasele unu-patru, unde era învățătoare Rucsanda. Unii aveau în mână o mușcată înflorită, învelită într-o bucată de ziar, alții o sacoșă mai mare sau mai mică. Mă întrebam de ce toți acești copii au bagaje când ar trebui să aibă doar ghiozdanele cu cărți. La un moment dat, văd un copil, care se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mari de caș uscat și cu miei, când mă amenințau cu bătaia sau cu judecătoria. După câteva astfel de acțiuni, nici un cioban nu mai îndrăznea să intre cu oile în tarlalele îmbietoare cu grâu verde și fraged sau în fânețele înflorite. Cei mai mulți dintre ciobani erau însă oameni harnici, care munceau ziua și noaptea, își achitau datoriile la stat, aveau grijă să avem și noi brânză și carne și restul duceau în piață și câștigau bani frumoși. Lâna era achiziționată și dusă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tristă, acum exprimau un sentiment de bucurie reținută. La mânăstiri, întâlnire reală cu Dumnezeu. Au ascultat, aceste bătrâne prăbușite de vitregii, cuvintele unor călugări, s-au închinat, în ordine, la icoanele făcătoare sau nu de minuni, au mângâiat florile, abia înflorite, au făcut mici donații, cu mândria de a fi și ele donatori; dezlegau din batiste cu noduri multe, zece bănuți, zâmbind fericiți că "dau" și ele ceva. S-au creat mici cupluri de prieteni, băieții tineri i-au ajutat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]