4,243 matches
-
Tyron Guthrie Center de la Annaghmakerrig, unde urma să stăm două săptămâni. Drumul a fost neașteptat de lung pentru o țară atât de mică. Am ajuns la castel la miezul nopții, după încă un popas în care am băut bere Guinness, înghețată și apoasă, din halbe uriașe. Când șoferul a oprit motorul, după ce-n faruri se ivise un zid orb, foarte înalt, s-a făcut deodată o liniște totală și atât de reconfortantă după huruitul continuu al Roverului, încât ți-era milă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
zidului, cerul dădea pe dinafară de stele. Era copleșitor, erau mai multe spoturi de lumină decât întunericul dintre ele, erau presărate difuz, îngrămădite-ntr-un loc, mai rare în altul, concentrate în mari bucăți de lumină sau dizolvate în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în multe feluri și-n multe părți, până când contesa a miorlăit de plăcere în inima patului din inima dormitorului din inima castelului din inima Irlandei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt acolo unde soarele mi-a mângâiat prima oară fața bucălată de copil, acolo unde fiacare lucru și fiecare om îmi spune ceva. Dar mulți dintre cei care mi-au presărat copilăria, tinerețea și adolescența s au dus pe drumul înghețat al neființei. Cu fiecare din cei plecați, s-a mai rupt o rădăcină. Fratele meu, când ne vedem, ori când avem ocazia să comunicăm în vreun fel, se amuză copios, pentru că primul lucru care i-l cer este să-mi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-Trebuie s-o iubească și pe ea cineva, mi- am zis: -De ce nu? Dar de ce neapărat eu? De ce, de ce întotdeauna numai eu? Altminteri nu mă va ierta, nu va privi niciodată în viitor, va rămâne pururi în acest prezent înghețat. Cu siguranță nu mă mai urmărea nimeni acum, decât poate DESTINUL.
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum, panglica râului, un festin de grâne pustiite care le vor da putere acestor cârduri să zboare spre nord, până dincolo de Cercul Arctic. Când se ivește prima geană de lumină, fosilele revin la viață, încercându-și picioarele, gustând din aerul înghețat, săltând libere, cu ciocul spre cer și gâtlejul deschis. Apoi, de parcă noaptea nu i-ar fi tulburat cu nimic, uitând totul în afară de această clipă, cocorii din zori încep să danseze. Să danseze așa cum o fac de când râul nici măcar nu apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice numai să-i convingă pe oameni că merita încă să fie iubit. Căldura era închisă. Doar obiceiul fratelui ei de a nu închide niciodată un robinet cum trebuie salvase țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
țevile să nu crape. Scoase conul de rahat în curtea înghețată. Câinele se târî după ea, dornic să se împrietenească, dar vrând să știe mai întâi pe unde umbla Mark. Karin coborî pe verandă și își lipi fața de balustrada înghețată. Intră înapoi în casă, tremurând. Măcar putea să pună casa la punct pentru el - de săptămâni întregi nu mai fusese făcută curățenie. În ceea ce fratele ei numea „camera familiei“, îndreptă teancurile de reviste cu mașini personalizate și femei goale. Adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai mult ura tubul gastric prin care era hrănit. Când brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter, cele patru versuri conțineau chiar esența fiorului înghețat al copilăriei. Văd luna, începu Karin, pe același ton cu mama ei, de pe vremea când poezioarele lui Joan Schluter nu erau încă exorcizări de diavoli. Iar luna... Ochii lui Mark se măriră, într-un val de înțelegere. Buzele sale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își imagină scena: luminile mașinilor de poliție clipind peste câmpurile înghețate, flăcările încercuind mașina, care zăcea răsturnată în șanțul de pe marginea drumului. Oameni în uniformă, scoțând aburi pe gură, mișcându-se de colo-colo într-o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de schimbare de climat, vântul care i se întorsese împotrivă, scoțând la iveală evidența, toate semnele pe care numai el nu le observase. Și timp de o clipă, chiar înainte de a-și recăpăta cunoștința, își aminti că simțise aceeași groază înghețată și în nopțile trecute. Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâlnit până acum? Un spectacol al ororilor, desfășurându-se în direct în fața a milioane de oameni aflați la micul dejun. Exact cum fusese acuzat în recenzii. Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Vru s-o roage s-o ia de la capăt. Secundele treceau, mari, albe și înghețate ca Groenlanda. Deschise gura ca să răspundă și descoperi că limba i se lipise de partea din spate a dinților. Nu putea saliva sau umezi golul înghețat și uscat din gâtlej. Orice australian de pe lumea asta și-ar fi închipuit că mestecă fier. Cuvintele ieșiră afară, dar pe bucăți, de parcă tocmai ar fi suferit un atac cerebral. Mormăi ceva despre cărțile sale care combăteau ideea „suferinței“. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate câmpurile culese. Dar lui îi e un frig îngrozitor, îi e frig pe dinăuntru, atât de frig că la fel de bine putea să zacă acolo, țintuit într-un șanț, în februarie, cu fața lipită de parbrizul spart, într-o mocirlă înghețată. Încă o iarnă în prerie, lucrul de care Karin Schluter se ferise toată viața ei de adult. Crescuse cu povești despre fiara din ’36, cu luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luna ei de ghețuri neîntrerupte, sau cu cea din ’49, cu căderile ei de zăpadă de doisprezece metri sau despre Viscolul Școlarilor din 1888, cu răcirea lui de 26 grade într-o singură zi, care a spuzit peisajul cu statui înghețate. Asta de acum era o nimica toată. Și totuși se temea pentru viața ei. Se înstăpâniră cafeniurile de carton și griurile metalizate. Ultimii dovlecei și bostani se uscară pe lujeri și toate ființele întregi la cap dispărură spre sud sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
curtea întunecoasă. Îmi sună cunoscut. Iarna în Long Island. De ce insistau să rămână aici? Cu siguranță nu pentru cele câteva momente de carte poștală care-ți tăiau răsuflarea: moara de apă acoperită cu o pojghiță de gheață, iazul cu rațe înghețat bocnă, Conscience Bay golit tot, în afară de taciturnele lebede invadatoare și de un singur bâtlan derutat care mai rezistaseră aici înainte ca zăpada să se transforme în mocirlă și ca adevăratul motiv de amorțire să-și facă apariția. Cu siguranță, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
manifestări dezgustătoare de devotament heteroburghez, așa cum numai în America Roșie poți să găsești. Cele trei femei se uniră imediat într-un trio compact, care mergea la degustări de vinuri în North Folk sau pe Fire Island, la plimbări pe plaja înghețată, lăsându-l singur cu „meditațiile lui încărcate de testosteron“. Când fetele plecară, Sylvie se afundă într-o depresie postsărbători, de tip cuibul-rămas-gol. Doar multele ore petrecute la Wayfinders cu cazurile sociale păreau s-o ajute. Fantază cum și-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
specii și înghesuite în cântecul tot mai amplu. Folosindu-și aceleași regiuni cerebrale ca pentru văzul real, Weber privea, în spatele pleoapelor, un băiețel pe care nu-l recunoștea - putea fi Mark sau cineva care-i semăna mult - pe un câmp înghețat, privind niște păsări mai mari decât el. Și, văzându-le pe ele cum se arcuiau, săreau, își răsuceau gâturile și băteau din aripi, băiatul bătu și el din aripile lui. Să fii treaz și să știi asta - deja era groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
handicapaților ăstora cel mult o săptămână. Până de Ziua Steagului, Rupp „Dintr-o Lovitură“ o să fie iar prezent aici, la tranșat. Să te scoată la pescuit de ziua ta. Din casă îi răspunse tăcerea. Rupp bătu în retragere, în furtuna înghețată. —Vorbește cu Duane. O să-ți explice el ce s-a întâmplat. Ce vrei să-ți iau din Irak, Gus? O căciuliță din aia mică și albă? Niște mătănii? Un puț de petrol în miniatură? Ce să-ți aduc? Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
constituția măruntă a lui Mark așa cum îl luase și pe Daniel. Dar și mai ciudată era fața lui, condusă de un pilot pe care comenzile îl derutau. Gânduri străine mișcau acum mușchii aceia. Fața se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit. Îl târî pe Daniel înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându-l. Pe la colțurile ochilor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e? Ăsta-i spectacolul mitic? Ea surâde și clatină din cap în fața îndoielii lui. Îl atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc. Pământul înghețat îl amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cercetează, inversând rolurile între ei - ea doctor, el pacient. —Vi s-a întâmplat ceva. Da, spune el. Vede acel ceva, în mii de exemplare, răscolind câmpurile, la o șoaptă distanță de ei. Ea închide ochii și se întinde pe pământul înghețat. El se lasă pe spate lângă ea, pe o parte, cu capul pe brațul îndoit. Se uită la ea, la câmpul deschis care este ea, în timp ce ultimele pete chihlimbarii de lumină pier, căutând-o pe femeia din urmă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]