3,183 matches
-
el - se consuma În plăcerea clipei. La parter, bodyguarzii i‑au croit drum lui Michael Jackson, desfăcându‑și brațele de parcă ar fi Înotat. Holul era Înțesat de oameni. Dar marea mulțime se Îmbulzea afară, dincolo de bariera polițiștilor. Și noi eram Înghesuiți și reținuți Îndărătul unor corzi Împletite, aurite. Starul a Înaintat delicat, făcând semne cu mâna sutelor de grupuri care urlau. Abe Ravelstein nu avea nimic Împotriva faptului că era Încătușat de corzi. Parisul de azi era Parisul așa cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mine mai venea un frate mijlociu. Și mai mare decât toți trei era sora noastră. Oricumă asta era lumeaă Nu o mai văzusem până atunci. Primul dar pe care mi l‑a făcut lumea a fost ea Însăși. Obiectele te Înghesuiau În ele și te țineau acolo printr‑un imperativ magnetic care, pur și simplu, exista. Era un privilegiu să ți se Îngăduie să vezi - să vezi, să pipăi, să auzi. Lucrul acesta Îi putea fi destăinuit lui Ravelstein. Dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne oferim un cadou... Rosamund mi‑a arătat prospectele de voiaj colorate, lucioase - plaje Însorite, coline Împădurite, palmieri, pescari băștinași. Îmi propunea o vacanță În Caraibe. O să ne despachetăm bagajele În Boston și o să descărcăm cutiile de carton În care Înghesuisem troacele. Pe urmă o să ne luăm zborul la Saint Martin, via San Juan. Acolo o să huzurim plutind pe mări calde, o să ne reîncărcăm bateriile. - De unde ți‑ai procurat splendorile astea de prospecte de călătorie, Rosamund? Saint Martin, da? Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-i lăsăm singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o idee. FETIȘCANA: Piesa trebuie oprită la Revoluția franceză. Am fi băut șampanie cu toții și am fi ieșit împreună cu publicul, ne-am fi înghesuit la vestiare.... Zău, ar fi fost amuzant. PRIMUL BĂRBAT: Ba nu! Închipuiți-vă ce-ar fi fost dacă Grubi ar fi apărut din groapă în timp ce noi ne uitam după el în sus. Ia încercați să vi-l imaginați-pe Grubi, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ȘEFUL GĂRII: Am știut eu că vine. IOANA: Ce bine! Mâine dimineață vom fi pe țărmul mării... Vom avea apă... Ne vom plimba prin apă... (Trepidații, zgomotul crește în intensitate.) HAMALUL: Vine! Vine! ȘEFUL GĂRII: Luați-vă geamantanele! Nu vă înghesuiți! Încet! HAMALUL (Către CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE.): Domnule, dumneavoastră nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu, eu nu port bagaje. ȘEFUL GĂRII: Stați mai departe de linie, mai departe... Vine cu viteză și... IOANA (Către CĂLĂTOR.): Cât avem de mers? Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Căscam gura. Terminasem Facultatea. Eram în București. Trăgeam să intru în Minister și umblam după fete. Și de-ale noastre și străine. Umpluse orașul cu fete. Gemea Bucureștiul. Nu prea te lipeai de ele, dar tot mai glumeai, o mai înghesuiai pe câte una. Așa am revăzut-o pe Katy. Gentimir scoase iar telefonul mobil. Formă un număr. Așteptă câteva secunde, apoi închise celularul. Îl arunca nervos dintr-o mână în alta. - Katy, contină Pancratz. Cu i grec, râse el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Părintele Băncilă ridică din umeri: - Și dacă băiatul avea dreptate? Că el judeca probabil nu talentul, care e de la Domnul, ci caracterul omului. Și-i știi și tu pe scriitori... Oricât de mari or fi, la caractere nu prea se-nghesuie... - Ce caracter părinte?! Mirosise Țonți că prinde chestia, că iese în față repede cu porcării de-astea. Nu-i vorbă, îl înjurau și pe el alții pentru mizeriile astea, n-aveau cum să-l lase așa de capul lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toate alea câte le mai avem de făcut are nevoie de ascultare și disciplină din frică de mister, în primul rând. P-ormă o mai dăm și pe puțină libertate, că asta tot nu duce nicăieri...“ Replace all (II) Se înghesuiau la citit mai ales toți nevoiașii. Mulți dintre ei abia silabiseau. Erau încă mulți bătrânei care făcuseră cândva, prin anii ’50, cursurile de alfabetizare. Dar veneau și destui tineri de 17-18 ani, cu atât de firave cunoștințe în ale alfabetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suficient să scap o remarcă în legătură cu grăsanul, și se eliberează energii, se prăbușesc munți, patimile pâlpâie în roșu. În final, se întâmplă o prostie. Reușesc cu mare greutate să-mi țin râgâitul. Sunt ca un firicel în snopul de oameni înghesuiți în autobuz. Am mâncat carne picantă și am băut bere. Astăzi a fost ziua lui Cornel, un mare succes, șeful a lăsat-o mai moale și ne-am simțit cât de cât bine. Cornel mi-a spus: - Știi ce, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de adineaori rupsese una din tulpini, dezvelind astfel miezul, ca și cum ar fi înlăturat o coajă. Un text săpat, scris în caractere runice, ura „noroc viteazului Thull, căci Graalul strălucește în vârful muntelui”, după traducerea lui Adler. Imediat, ceilalți oaspeți se înghesuiră să vadă minunea. Mintzi nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut în timpul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Din spatele meu, se auzi un țipăt înăbușit. Ne-am răsucit cu toții dintr-odată, ceea ce nu era ușor în acel spațiu minuscul; Matthew se împiedică de una dintre greutăți și probabil că s-ar fi prăbușit dacă nu am fi fost înghesuiți ca niște sardele. Așa, s-a împiedicat și s-a proptit de Bez, care s-a înclinat ușor către Ben, care, din instinct a întins o mână spre perete, ca să se sprijine, trecând printre cabluri. Unul dintre lucrătorii din zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
respiră adânc, umplându-și plămânii cu acel aer dens și parfumat. Se gândi la cei o sută de mii de oameni ieșind de la lucru, vârâți în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta neliniște că, într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii și mii de bărbați, femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
arderii petrolului. În acest fel, lumea văzuse cum de la cei două sute de morți de cancer pulmonar din 1906, s-a trecut la douăzeci și șase de mii în 1964, dar chiar și așa, oamenii continuau să se încăpățâneze să se înghesuie în orașe, perseverând într-un spirit gregar exacerbat. „Poate că ea are dreptate, își spuse el. Poate că nu-mi place să muncesc, zâmbi el. Nu. Nu-mi place să muncesc într-o fabrică, nici într-un birou, nicăieri unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Întinse o mână lui Brunetti pentru a-l ajuta să urce pe mal. — Buno giorno, signor commissario. L-am scos din apă, dar, cum puteți vedea, ne-am ales deja cu musafiri. Gesticulă spre nouă sau zece oameni care se Înghesuiau În jurul unui lucru de pe caldarâm, corpurile lor ascunzându-l de ochii lui Brunetti. Ofițerul se Întoarse Înapoi spre mulțime, rostind În timp ce pășea: — Bine. Treceți În spate. Poliția. Abia la apropierea celor doi bărbați, și nu la auzul ordinului, mulțimea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și dureros Înnegrite de seceta verii. Se așeză În partea dreaptă a trenului pentru a evita soarele pieziș care Încă mai răzbătea arzător, chiar dacă era luna septembrie și agresivitatea verii trecuse. La Padova, a doua oprire, zeci de studenți se Înghesuiră În tren, purtând cu ei manualele cele noi de parcă ar fi fost talismane magice ce-i vor duce spre un viitor sigur, mai bun. Își aminti sentimentul acela, acea reînnoire anuală a optimismului ce obișnuia să-l pătrundă când urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
singurul lift de acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În schimb, toți trei se Înghesuită În cușca minusculă a liftului și-și oferiră reciproc zâmbete afabile În vreme ce acesta Își croi drum Încet spre ultimul etaj al clădirii. Liftul se opri brusc, directorul adjunct deschise ușile duble și le ținu cât timp Brunetti și Paola coborâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
felul în care arăta bucătăria în urma eforturilor ei: ca o explozie într-o fabrică de supă. În chiuvetă se adunau mormane întărite de mâncare, iar pe podea și pe masă se întindeau tot felul de alte pete. Pe aragaz se înghesuiau o mulțime de tigăi cu bucățele lipite de dovlecei și morcovi. Era un chin. Trebuiau să existe modalități mai simple prin care Rosa să-și primească vitaminele și mineralele. — Sigur că există, a spus imediat Jake. Nu ai nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se înghesuie, dar nu există spoturi publicitare și, la naiba, aveți MAGICIANUL care joacă un rol formidabil, el este capul de afiș, vedeta show-ului morbid, iar SCRIITORUL distribuit în rolul secundar își merită toți banii pe care nu-i primește niciodată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ochelari cu ramă neagră, apoi răsfoi câteva secunde hârtiile din fața sa... Dragă domnule, majoritatea dorește Speranța și Trădarea. Iubirea nu se mai poartă, de Dezamăgire sunt cu toții sătui, iar Ipocrizia... Ehe, poate că marketingul nu este bun, nu se înghesuie nimeni. Păi dacă sunt cu toții ipocriți, de ce să mai meargă pe tărâmul Ipocriziei, s-ar plictisi?, își spuse zâmbind. Dar un bilet către Normalitate nu aveți? Întreb și eu așa, ca omu’, pură curiozitate... Firma asta dumneavoastră ar fi trebuit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așa de tare, să meargă la magazinul sătesc să mai cumpere câteva mărunțișuri de care avea nevoie în casă și să ridice și rația de ulei, zahăr, orez. Înăuntru era aglomerație, se stătea la coadă. Ca de obicei, lumea se înghesuia în prima zi. S-a așezat cuminte, la coadă. La un moment dat simți o mână grea pe umărul stâng. Tresări. Când se întoarse, îl văzu pe Petre, zâmbindu-i: - Ce mai faci, Frusino? Nu te-am mai văzut de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
primul nostru drum cu duba. Atașată la anumite trenuri, duba nu seamănă deloc cu obișnuitele vagoane pentru călători. Vagonul-dubă era Împărțit În Încăperi mai mari sau mai mici, adevărate celule de Închisoare puse pe roți. Celula, În care am fost Înghesuite Împreună cu deținute de drept comun, era lungă și Îngustă. Avea doar o banchetă de lemn așezată pe latura lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, Însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care Încerca să-și Înghesuie desagii pe raftul de sus, fărĂ ca nici măcar să o văd. Nu Îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla undeva dincolo de femeie, dincolo de compartiment, dincolo de tren, dincolo chiar de mine Însămi. Era un punct care mă atrăgea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dus Într-o zi, speriată de niște palpitații și de nodul În gât pe care Îl simțeam de ceva vreme. În mod cert nu aveam un stomac suficient de tare pentru a digera ceea ce se Întâmpla În jurul meu. Dacă te Înghesui zilnic În tramvaiul 16, mirosind transpirația oamenilor care se Întorc de la serviciu ca să-și petreacă restul serii anesteziați În fața televizorului, nu-ți mai arde să-l iei la pieptănat pe Vasilescu cu furculița În fața englezilor și să te lași pieptănat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care încerca să-și înghesuie desagii pe raftul de sus, fără ca nici măcar să o văd. Nu îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla undeva dincolo de femeie, dincolo de compartiment, dincolo de tren, dincolo chiar de mine însămi. Era un punct care mă atrăgea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]