8,755 matches
-
ani. Nici nu și-l amintea. Bătrânul avea un apartament, cu mari datorii la bloc, și, după miros, l-au găsit vecinii, mort, cine știe de când. S-a reunit familia și au hotărât: să ia primăria apartamentul și să-l îngroape. Niciunul n-a vrut să-l vadă sau să se implice “în povestea asta”. Se gândeau că o vor ofensa pe mama. “Doamne, ce câini am crescut la sân! “ ... se tânguia femeia. “Era, totuși, tatăl lor...sunt carne din carnea
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
în mintea altora, de care nici moartea nu l-a salvat de la cruntă și bicisnică batjocură! Se zice c-ar fi o formă de protest și că arpacașul ne-ar duce cu gândul la colivă...Poate cu ocazia asta îl îngropăm și noi “creștinește” pe Lenin, definitiv și “irevocabil” și din mentalitate nu numai fizic ... Sic transit! ... Dacă pe cei mai mulți îi atrag luminile orașului cu unduirile lor năucitoare și fabuloase, suplețea și geometria nefirească a liniilor arhtecturii secolului următor, pe mulți
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în „Curierul Românesc”). În același an, la 18 septembrie, Vasile Cârlova a murit la Craiova în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu, iar, în numărul din 11 octombrie al Curierului ... , Heliade îi publică un necrolog în care-i deplânge dispariția: cu mare pagubă a patrii și a literaturi(i) rumânești. Sfârșitul lui Cârlova comportă mai multe variante
VASILE CÂRLOVA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366839_a_368168]
-
cu beția din Rusia, he, he! ... Se oprise să mai ia o gură de suc din paharul de plastic pe care și-l pusese alături, cumpărat la venire de la automatul din vecinătate. Pentru a nu se încălzi prea repede, îl îngropase pe jumătate în nisipul umed. Nu atât pentru navigație ar fi avut nevoie de mine, pe Dunăre un timonier bun, un pilot cu experiență îți fac toată treaba, iar tu, căpitan, n-ai decât să aștepți trecerea timpului cu pipa
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
a lehamite cu mâna, de data asta mai energic, încât îi trosniseră încheieturile palmei. Se aplecase să-și pipăie din nou, cu o grimasă pe obraz, glezna învinețită. Voise să mai ia o gură din paharul de plastic pe jumătate îngropat în nisip, dar pesemne gustul lichidului din el se alterase. Atunci își deșertase, cu un gest de nervozitate, restul conținutului peste încheietura bolnavă. Și cum îți zicem, continuase el oftând, după ce urmărise atent câteva clipe scurgerea lichidului plin de clăbuci
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
ani a fost cât pe-aici să mă înec. La 14 ani, sunt intervievată de Securitate. La 15 ani aud cuvintele „cancer” și „chimioterapie” cărora nu le dau atenție. La 16 ani văd Parisul. La 17 ani și jumătate, îmi îngrop mama. La 23 de ani mă mărit și iau licența în Litere. La 23 de ani plec din țară. La 30 de ani nasc (în ajun de Sfintele Paști, n.a.) și îl pierd pe tata (în ajun de Crăciun, n.a.
IMPRESII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366871_a_368200]
-
Jilava (unde au fost aduși apoi cei 14 morți), a declarat în 1940 că în momentul în care camionul a intrat pe poarta acesteia, pe la 9 dimineața, era însoțit de motocicliști și de doi comisari regali. Decedații ar fi fost îngropați în comun lângă o pădurice de salcâmi în afara zidurilor închisorii, peste care s-ar fi aruncat gunoaiele amplasamentului. După acest moment, unul dintre cei doi comisari ar fi sunat la un superior, căruia i-a spus că cei 14 au
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
care s-ar fi aruncat gunoaiele amplasamentului. După acest moment, unul dintre cei doi comisari ar fi sunat la un superior, căruia i-a spus că cei 14 au încercat să evadeze de sub escortă. Indiferent de modul cum au fost îngropați, este cert că în 1940, când s-a efectuat dezhumarea, s-a găsit într-adevăr o groapă comună, iar cadavrele prezentau plagă împușcată. În după-amiaza zilei de 30 noiembrie a fost dat publicității comunicatul oficial privind tentativa de evadare de sub
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
de Paște, cunună a moarte, se schimbă - ndoiala pe clipe și șoapte. Pe cine respectă ochii de zimbru, de cine mi-e teamă iubind neajuns? Mă cheamă atinsul balanței din hău, dormim râsul în plâns chiar dacă distanța din noi ne-ngroapă-n căderea clepsidrei cu vise. Mă-ngenunchezi privind de sus, apoi spui că nu doare ori că nu-s, că ai uitat, că am murit de trai lumesc. Cu fața palidă apun, tăceri regești. Din lumea unor jalnici răi, nu
DE CINE MI-E TEAMĂ IUBIND NEAJUNS? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366903_a_368232]
-
are coana primăriță marfă bună? - Are, dacă ea n-o avea, atunci cine să mai aibă? E femeie de treabă. - Si cine zici că a putrezit aici, la fundul gropii? - Cum, măi, Ioane, n-ai priceput că aici a fost îngropat fostul ei bărbat? - Tu știi că nu mă interesează morții, eu fac treaba și iau mălaiul; dar acum dacă zici că rachiul e de la primăriță, voiam să știu cui zic bogdaproste. Ion era un tip la vreo 52-54 de ani
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
s-au mutat la Paris, acolo unde compozitorul și moare, la 5 mai 1955, Slăbit și pe jumătate paralizat el a rămas lucid până în ultima clipă. Maruca moare 13 ani mai târziu în Elveția (22 decembrie 1968), însă amândoi sunt îngropați în același cimitir din Paris. Regina Maria spune despre ea : „Era uneori ciudată și avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărășia ei te însuflețea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
de lume și de tine. Să mă-nalț ușor spre soare, Sufletul îmi este greu Și m-ajută, nu să zbor, Ci să cad de sus în hău. De-aș săpa cu gându-o groapă Și sub ea să mă îngrop Aș muri făr-a-mi aduce Sufletu-n același loc. Și de-ar fi să vreau să caut Sufletul sa mă-ntregesc, N-aș muri nicicând căci nu știu Unde pot să-l mai găsesc. Nici acasă, nici în lume, Nici în hăul infinit
SUFLET FĂRĂ NUME de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367516_a_368845]
-
nici în lume, Nici în hăul infinit, N-aș găsi, n-aș recunoaște Sufletu-mi de mult sfârșit. Și-aș rămâne trist-acolo Făr' să plâng căci n-am să pot Și-am s-aștept cu disperare Sufletul să mă îngrop. Nu cu lacrimi și suspine, Nu cu cruci și lumânări, Nici cu lume-n haine negre, Nici cu false disperări. Am să vreau să-mi fie dusul Umezit de lacrimi grele, Nu a celor din alai Ci a chinurilor mele
SUFLET FĂRĂ NUME de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367516_a_368845]
-
ascuns bucuria de a-l conduce cu căruța cu cal până la baza muntelui, la Vistișoara. Înainte de întoarcere înflăcăratul Vasile a stabilit programul de lucru: locurile de întâlnire în zona Tufelor Viștii; bilete cu informațiile necesare puse într-o cutie metalică îngropată la baza unui stâlp de telegraf. Prin informatorii infiltrați de securitate în rândul luptătorilor, li s-au promis partizanilor, pașapoarte de plecare în Grecia. Mărturii despre cele întâmplate atunci dă un alt mare erou al Rezistenței, Ion Gavrilă Ogoranu (am
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
se afla Laurean Hașiu. Amândoi se aflau într-o baie de sânge. Pe masă se afla un bilet: <> Olimpiu i-a dat primele îngrijiri celui rănit... Pe Remus (Brâncoveanu), Olimpiu, împreună cu tânărul Vasile Bucelea și cu Gheorghe Borzea, l-a îngropat în grădinița din curte, sub candele de viță, așa cum dorise. L-au așezat în cojoc, l-au sărutat, l-au acoperit cu flori și au sădit flori deasupra. I-au citit singuri rugăciunea de înmormântare.”(ibid. p. 177) Preotul Dascălu
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
Harthacnut, fiul Emmei și bye-bye. Harald moare la 24 de ani si, desi mort și îngropat, Harthacnut - frate vitreg - poruncește să fie dezgropat, decapitat și aruncat în Tamisa. Câțiva pescari se pare că i-au recuperat trupul și l-au îngropat creștinește. Doi ani domnește Harthacnut în Anglia, căci e otrăvit la o petrecere, cu vin... Si asa pier 3 băieți superbi, ai unui bărbat extraordinar - Cnut - dar care s-a încurcat cu 3 serii de copii. Ai lui, toți morți
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
Hai la șarpele ce zboară, O zi zboară, o zi nu, Azi nu zboară c-o să moară În partida de Kung Fu. Hai la măscăreli la tele, Poponețe, țâțe, popi... Popândăi și păcănele, Hai la plopii fără plopi... Să m-ngropi, musiu nea Iancu Pe parola mea, parol, Trece-un tanc ca într-un banc cu Ițici teocheși niet iavol... Nu vedeți, orbilor, că se Joacă alba-neagra-n dric, Că se ponta și se băse Oxiurul de limbric...? N-auziți, surzilor, țurca
PĂCĂCIOȘI ȘI PĂCĂLAȘI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367546_a_368875]
-
Pe jar străin sufletul ni se arde, Orice scânteie ni se pare stea Și-orice hârtie se botează carte! Viteza ”sfântă” ne-a cuprins pe toți, Bărbatul înșelat nu vrea dueluri. Acum ne merge sufletul pe roți Și cinstea se îngroapă prin hoteluri. Vulgarii cerșetori mereu cerșesc. Ei ne cunosc. O, suflete blazate, O mână de întind, ne cuceresc! Le dam și bani și țel și demnitate. Ne râde moartea-n față după plac, Judecătorii n-au nicio sentința. Te văd
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]
-
fără să pozezi, fără să te lamentezi, fără să filozofezi. Este greu, dar nu imposibil. O probă, între numeroase altele: 72 totul e în paragină chiar și aceste poeme neterminate, rămân defuncte și fără glas într-un maldăr de hârtii îngropate de gunoaiele timpului sub felinarele încremenite în stele, fără timp fără spațiu și sub pașii pustiului. *Stejărel Ionescu, Poemul meu neterminat din jilțul poeziei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2016. Timișoara, noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu, Despre realismul liric* / Eugen Dorcescu
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
dragoste și îndelungă răbdare pe toți oamenii la pocăință, mărturisire, botez și mântuire a fost proclamat de frații păstori Florin și Mihai Cociubei, alături de diaconii Bisericii și de păstorul senior Ioan Marișcaș. „Prin Botezul în moartea Domnului Isus Hristos am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui Ceresc, tot așa și noi să trăim o viață nouă. Aceste cinci suflete au primit astăzi o viață nouă în lucrarea divină pe care o face Dumnezeu în dreptul
LACRIMI DE BUCURIE, ÎN POCĂINȚĂ, LA BISERICA BETEL DIN SALONTA de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367635_a_368964]
-
de furnici defilau,bântuind pământul cu o dexteritate demnă de invidiat,parcă certând lutul pentru întreaga amorțire. Fiecare fir de iarbă își scutura visul pe sub o frunză părăsită de viață,cu plecăciunea-i cuvenită fiecărui tribut dat morții.Povești fuseseră îngropate în eternitatea care le dădea viață iar acum,fiecare trup născut le gusta pe buze,sevele-amare. Jucăuș,vântul le așeza pe umeri mantia lui caldă,primele petale ce le îmbrățișa ființa,aripile boțite în stoluri de vise sau praful de
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
noaptea cât o eternitate ca să... Uf, ce va mai fi mâine? Același ger, aceeași zi searbădă... Bineînțeles că am fost trezit din somn! Din cel mai dulce, când ziua se întinde peste sat ca o apă intrată pe sub ușă! Eram îngropat adânc sub plapumă când cineva m-a înghiontit, rostind șoptit dar cu o voce groasă, profundă: - Dormi, nepoate? Era nenea Ionel, unchiul, mai exact, venit în vizită din satul vecin, Frățilești! - Nenea Ionele, ce-i cu matale, bre? Mă trezești
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
durut Încerc să zbor spre necunoscut Simt dorul că m-apasă De voi prieteni de-altădată De timpul petrecut în parcuri Scări de bloc și câte locuri la un loc Mi-e dor de cei care mai ieri I-am îngropat și-n grabă m-au lăsat Dor de cheia purtată la gât Fugeam dac-un străin s-ar fi uitat urât! Nostalgic privesc cum ceasul bate Ecoul inimii răzbate prin camere Ce-s puse într-un loc Ritmul vieții-i
TIC-TAC de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367721_a_369050]
-
el pe gârlă: n-a avut altă treabă, a făcut ce-a făcut și s-a înecat în mare. L-au găsit după câteva zile și l-au trimis acasă în sicriu sigilat. I-au făcut slujbă creștinească, l-au îngropat și... ăsta a fost Mișu lui Potârnichie. După treaba asta, lumea suspicioasă a satului a lansat zvonul că Marghioala e blestemată și de atunci nu s-a mai băgat nimeni s-o ia de nevastă. Nici cu bani, nici degeaba
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
încredințați de el (și ne simțim îndreptățiți să credem) că fiecare titlu propus atenției publicului cititor este al cărții epocale, ca realizare tehnică, și al cărții neînchipuit de frumoase, ca realizare artistică - ceva absolut și splendid, așa cum numai un ținut îngropat în nămeți veșnici poate fi. Dar, în textele lui Octavian Curpaș, e chiar mai mult decât în „Crăiasa Zăpezii”, pentru ca aceste povești ale lui despre cărți nemaiîntâlnite se termină totdeauna înainte ca Gretchen să-l readucă pe Karl în decorul
RECENZIA UNUI VOLUM NEEDITAT (INCA) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366977_a_368306]