2,464 matches
-
îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. 15. Alergătorii au plecat în graba mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită și în capitala Susa și pe cînd împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită. $4 1. Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, și-a sfîșiat hainele, s-a îmbrăcat cu un sac și s-a presărat cu cenușă. Apoi s-a dus în mijlocul cetății, scoțînd cu putere strigăte amare. 2. Și a mers pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
decît să mă Întorc cu toată gravitatea de care sînt capabil spre ceea ce mă face să-mi simt inima bătînd cu putere. Mi-i Închipui cu compasiune și teamă pe lotofagi care, mestecîndu-și plantele de lotus, nu pricep de ce se Îngrozesc brusc și pleacă grăbiți cei mai mulți dintre corăbierii coborîți pe țărmul lor; pe buzele Înverzite de sucul de lotus atîrnă un zîmbet blînd și absent, iar ochii ațintiți spre larg sînt arizi și sticloși, străini de orice suferință și bucurie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
A trebuit să văd multe ca să-mi dau seama ce se Întîmplă. În ochii celor pietrificați e o spaimă pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate stîrni. Pentru că nu șerpii din părul meu, știu sigur, nu șerpii Îi Îngrozesc, ci ochii mei În care se cască o singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele și Îi Împietrește. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o În cale pe Atena... Zeii nu-și dau seama cînd ucid. De aceea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
inventați azi, nici ieri. Nu mai fuma. Intensitatea o calma, paradoxal. Nu era o intensitate a relatării, nicidecum. Spaima ascunsă, acută, enorma și permanenta spaimă, parcă se calma prin chiar materia faptelor relatate. Ca și cum necunoscutul, care înfricoșase dintotdeauna și încă îngrozește și acum, vulnerabilitatea ei mereu la pândă, devin suportabile prin concretețe. Ca și cum realitatea, oricât s-ar dovedi de teribilă, este mult mai ambiguă, mai solubilă decât grozăviile pe care le imaginezi sau le aștepți. Li se împărțeau, acolo, în lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cușa, adică. Eu sunt... Își rostise numele, dar aerul îl spulberă, instantaneu. Tolea nu-l prinse. Aha... știți, aș fi vrut, de fapt, să-l văd pe Octavian. Pe Tavi Cușa. Tolea obținu un sfert de pas înăuntru. Mătușica se îngrozi, dar n-avu putere să se opună. Da, necunoscutul se afla deja în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era și un bețiv... Bine că e cald, mormăia bețivul. Că știți cum e, coniță, de câțiva ani numai când auzim de iarnă și ne îngrozim. Trăim ca în peșteră, coniță, luni grele de iarnă fără încălzire, fără apă caldă, un coșmar, doar știți. Avea dreptate bețivul, bine că eram înăuntru, acolo, la cofetăria Corfu, doar o știți. Eram înăuntru și era cald, nu simțeam iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care coboară deliberat temperatura emoțională pentru a potența cerebralitatea. El excelează în a revela profunzimea, păstrându-se la suprafață, scrutând surâsurile pe care nu te poți bizui în viață. Orice scriitor ar putea învăța meșteșugul de la el și să se îngrozească de perfecțiunea pe care și-a însușit-o. Dar făcându-ne să simțim curenții de adâncime ai lumii moderne, în loc să ne lăsăm învinși sau omorâți, dezvăluindu-ne parabole secrete ale angoasei contemporane și făcându-le eroice, accesibile și imaginabile, Manea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pieptul mamei tale dacă poți Să‐ mi dai tu inima‐al meu vei fi! Voiesc un talisman! De voi iubi, Să fiu iubită! Vreau să știu cum ești, Eu cer un singur semn, că mă iubești! » și el s‐ a îngrozit de‐acest cuvânt! Ea‐ și bate joc de ce -avea el mai sfânt, și ca de‐un demon, el s‐ a rupt de ea , Dar o iubea nebun, el o iubea Mai mult acum - fără‐nțeles Vorbea cu sine, și gemea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la urmă, de spectatorii cu vocație : cînd comedienii se prefac că joacă, și publicul se preface că că se uită - zice Dodin. Iar histrionii foarte populari, care alcătuiesc o „echipă națională de televiziune”, Îl mîhnesc teribil pe autorul cărții :”Sunt Îngrozit de puterea de detașare și de răceala lor. Nu le simt durerea, impulsul. Unii numesc asta meșteșug”(56). Poate nu credeți, dar cunosc monștri sacri ai scenei românești, care cuceresc - În lipsă de artă, de ardere, de zbatere, de incandescență
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un rost La ce-am primit cu carul. Acum, din cel mai nobil post, Mi se retrage harul. Și, spre liniștea eternă, Eul a pornit timid; Visul a ajuns în bernă, Versul este invalid. Lutul doar rămas în cale E-ngrozit la gândul trist Că de sub negre mantale Va sluji un ceramist. Astfel voi ajunge mâine Oală mare sau ulcea Să duc apă pentru pâine Celui pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Cât ai clipi. Davey se gândește. — S-ar putea să ai dreptate. Doar cu Barney prin preajmă n-ar mai fi așa distractiv. —Barney e un porc capitalist. Ar înlocui toate chestiile mișto de dragul profitului. —Ce face Finn? mă întreabă, îngrozit de perspectiva că ar trebui să înlocuiască masa de biliard cu un șir de birouri la care să lucreze neobosite clonele lui Barney, tot timpul preocupate de perierea șefului. Nu știu. N-am vorbit cu el astăzi. A spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
împingi destul, cad peste tine și-ți rup nasul, și mi se rupe și mie spinarea. — Ce se întâmplă aici? zice instructorul, apropiindu-se de noi. — Nu mă împinge cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura cineva. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu toate astea, nu las să se vadă nimic, căci dacă eu arăt semne de frică, toți din jurul meu s-ar cutremura și ar fugi. Stătea acolo, de partea cealaltă a catedrei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai putea să împiedici oamenii să moară, să te controlezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai clar și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la o rozătoare. Ca atare, unii au contractat boli, iar alții au rămas cu paraziți. Puțini au fost cei care au scăpat întregi, fie la minte, fie la trup. Când animalele nu mai erau de găsit, mamele începură să strige îngrozite după copiii lor pe străzi sub privirile înțelegătoare ale altor mame sau sub cele indiferente ale hoților. Pe măsură ce gândul absurd li se cuibărea în minte, iar teroarea în suflete, lacrimile lor izbucneau din ce în ce mai puternic, iar vocile deveneau mai disperate, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
foi pe scaun și continuă. — L-am întrebat dacă nu cumva cancerul revenise, iar el a spus: „Nu, în acest moment, dar trebuie să vă monitorizăm foarte atent.“ A insistat că aveam nevoie de teste constante. — Cum ați reacționat? — Eram îngrozit. Într-un fel, a fost mai rău, a doua oară. Când eram bolnav, prima dată, mi-am făcut testamentul și toate celelalte pregătiri. Apoi m-am făcut bine și am primit un nou viitor, o șansă de a o lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în exact același loc în care se aflase cu câteva săptămâni înainte, când arătase o indiferență totală față de el, față de mesajul lui, față de situația familiei ei și de situația lor financiară. Atitudinea ei era total nepotrivită. Fiind contabil, Ellis era îngrozit de oamenii care nu aveau o atitudine potrivită față de bani. Banii erau ceva real, tangibil, erau fapte reale și cifre. Acele fapte și cifre nu erau interpretabile. Nu conta cum le priveai. Mama lui nu înțelegea realitatea cruntă a situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
luminate în albastru, de la televizoare. Billy se întoarse ca să o ia din nou la fugă, dar Dave îl prinse și îl izbi cu capul de un stâlp de semafor. Acesta zăngăni, la impact. Billy încercă să se întoarcă, dar era îngrozit. Dave îl ținea cu fermitate și îl izbi cu capul de asfalt. L-ar fi ucis, fără îndoială, dar sunetul sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile când ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
scaune mai mari și uși mai late. Să nu-ți fie niciodată rușine cu corpul tău. Bucură-te de el ! Mama natură ți l-a dat ! Dacă vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sâmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strânsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
medici și fără nicio intervenție reparatorie transformase frumosul cap al unui bărbat până mai ieri chipeș și care atrăgea ca un magnet privirile femeilor din secții și din birouri, Într-unul la care cu greu puteai privi fără să te Îngrozești ori fără repulsie vădită. Era de nerecunoscut! Ori de câte ori se privea În oglinda lămpii cu gaz, și o făcea adesea, Îl cuprindea o stare de surescitare În care mânia, dorința de răzbunare și durerea Îl transformau Într-un vulcan, se Înroșea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]