3,364 matches
-
întâmplat ? întreb, încercând să readuc conversația în punctul din care s-a întrerupt. Cu planurile lui Nathaniel. Trish își țuguiază ușor buzele în oglindă, cu ușor regret. — Păi, tatăl lui a murit pe neașteptate și a urmat toată povestea aia îngrozitoare cu pub-urile. Și s-a răzgândit. N-a mai cumpărat pământul. Se mai privește o dată, nemulțumită. Oare să-mi iau mai bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care ies de la metrou, ideea Începe să-mi placă din ce În ce mai mult. Am să aplic pentru un post de marketing executive la Coca-Cola sau undeva de genul ăsta. Și am să obțin jobul. Iar Paul Își va da seama ce greșeală Îngrozitoare a făcut că nu m-a promovat. Și mă va ruga să rămîn, dar eu Îi voi spune „Prea tîrziu. Ți-am dat o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
coarnele drepte și lungi, mai erau și un fel de pisici mari și tărcate, iar prin copaci Își aveau culcușul tot soiul de maimuțe. Răgetele leilor se auzeau tot mai des, iar din ape se ridicau, când și când, mugete Îngrozitoare, slobozite de un fel de bivoli fără de coarne și cu guri uriașe - pfuuh, Într-o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
depărtare de Franța și a și uitat de politesse, am comentat. - Nu am mai călcat prin restaurantul lui. - Machts nicht. E un porc care a fost Învățat cum să se poarte, dar Învățătura nu s‑a prins de el. Oameni Îngrozitori, pretutindeni. Din coadă de cal nu faci sită de mătase. Habar n‑aveam cât eram de bolnav. Nu‑mi dădeam seama decât de faptul că devenisem extrem de irascibil, scos din țâțâni - deranjat la cap. Eram conștient că mă repetam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se produce o explozie puternică, un fum negru pătrunde în încăpere; cei doi sunt aruncați pur și simplu de pe trepte, se rostogolesc în jos ținându-se unul de altul și agățându-se de scară cu disperare; MACABEUS scoate un urlet îngrozitor, își duce mâinile la față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
încurcat.): Nu... dar... CASIERUL: Ei? Nu trece! Prin gara asta n-a trecut și nici nu va trece nici un tren. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Dar... e groaznic! CASIERUL: Domnule, mă plictisești. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îl lasă nervii.): E groaznic! Sunteți cu toții îngrozitori! Ce v-am făcut! Ce v-am făcut eu? De ce mă priviți ca pe un șobolan? Ce vină am eu? De ce nu trece nici un tren? Ce vină am eu că nu trece? Și mie... de ce nu-mi dați... biletul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ceva oribil, continuă el privind în jur să nu tragă careva cu urechea. — Nu-mi spune dacă nu vrei, am zis eu. — Ba vreau, insistă el. Ești singura persoană căreia îi pot spune lucruri oribile. O să-ți spun ceva absolut îngrozitor. Locul unde ne cinsteam și discutam era o cazemată mică de beton lângă căminul unde dormeam amândoi. Fusese construită foarte recent pentru apărarea Berlinului, fusese construită de prizonieri. Era pustie, fără arme, fără soldați. Rușii nu erau încă așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
comemorativă pentru August Krapptauer. — Înțeleg, am zis eu. — Nici părintele Keeley și nici eu nu credem că suntem în stare să ținem un discurs fără a ne podidi lacrimile, continuă Jones. Pentru oricare dintre noi ar fi o încercare sufletească îngrozitoare. Ne întrebăm dacă dumneata, un orator celebru, un om cu o gură de aur, dacă mă pot exprima așa... ne întrebam, așadar, dacă ai vrea să accepți onoarea de-a rosti câteva cuvinte. Era greu să refuz. — Vă mulțumesc, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
supravegheze întruna. L-au pus să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să nu scoată de sub fustele ei multe cine știe ce șipuri și să-și ungă trupul cu alifii ucigătoare, să nu se îmbăieze cumva în otrăvuri ascunse din veac doar în știința ei de măiastră, să nu facă incantațiile acelea groaznice, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui îți bat neplăcut în pleoape și se transformă într-un văl sângeriu tras peste ochi. În asemenea clipe știu că ele știu că sunt treaz. Zgomotul încuietorii e prea mare. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
toate trăsăturile, și ochii lui Sophie, care erau deja mari, păreau acum de-a dreptul imenși, ca aceia ai unei eroine dintr-un desen animat japonez. Purta blugi cu talie joasă, o bluză minusculă și, da, una din acele perechi îngrozitoare de teniși. Am oftat. Începu să vorbească cu o răbufnire de sticlă de apă minerală agitată. —Sam? Lurch mi-a zis că ești aici cu Violet. Unde e Margery? Se uită de jur împrejur de parcă s-ar fi așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scurt, singurul mod în care trebuia să vorbești cu Duggie: Dumnezeule, ce gură mare avea! —Excelent! Duggie părea din ce în ce mai fericit. Când pot să vin să le văd? Am găsit niște idei minunate pentru instalare. Ți-aduci aminte de asistentul ăla îngrozitor cu care m-a blagoslovit Willie? Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
reacție pe care o avusesem eu față de el. L-aș fi luat la rost dacă nu ar fi roșit, lucru dezarmant pentru oricine. —Și eu gândeam aceeași lucru despre tine, zisei eu, deloc cuminte. Nu știam că sub hainele alea îngrozitoare pe care le porți de obicei ai și tu un corp. Ah - eu - eu -, Matthew se bâlbâi, roșind și mai tare. I-am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Ca să se învețe minte că nu mă admiră decât atunci când port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme menționata îngrozitoare rochie de un roșu închis. Nu m-ar fi mirat dacă ar fi purtat niște pantofi sport Birkenstock 2 ca să completeze look-ul. Totuși, Matthew o privea de parcă ar fi fost Venus din Milo care s-a trezit la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să se deseneze trăsături roșiatice și în coroanele de serrapias și în arbuștii de pe margini se trezeau papagalii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la singurătatea lui de bărbat, închis în biroul minuscul, umplând pagini de rapoarte și de lucrări, apropiindu-se la amiază de fereastră ca să întrezărească raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost o singurătate în doi, în care nici unul nici celălalt nu aveau nimic să-și spună. Ura serviciul, dar ura și ora de întoarcere acasă, ura să se așeze la masă, să cineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îngădui ca vecinul lui să-i ia mâna, și așa, toți patru, până când au format un lanț, pentru că ultimul războinic și-a folosit mâna liberă ca să se prindă de piciorul vraciului. Era un moment grav. Când defunctul va simți durerea îngrozitoare pricinuită de apa clocotită, spiritul lui se va zbuciuma furios, încercând să-și atace dușmanii, dar se va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
jurul tău, o, rege, și vezi ce dezastru-ngrozitor a făcut să-nflorească-n nobilu-ți regat bestia cea crudă. Uită-te la străzile-nglodate În sânge. La fiece pas vezi pe cineva cum geme, sufletul cum părăsește-un cadavru umflat de Îngrozitoarea otravă.“ 1 Cadavrul plutea cu fața În jos În apa Întunecată a canalului. Ușurel, refluxul Îl trăgea cu el spre largul lagunei ce se Întindea dincolo de capătul canalului. Capul se lovi de câteva ori de scările acoperite de mușchi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trebuia să-i spună lui Brunetti cum să-și facă meseria. — N-ai de gând să-l cauți prin buzunare? Chiar dacă o făcuse de multe ori În cariera sa, Brunetti ura această primă intruziune În intimitatea mortului, această primă și Îngrozitoare impunere a puterii Statului asupra liniștii celui dus. Îi displăcea că trebuia să le scotocească jurnalele și sertarele, să le frunzărească scrisorile, să le pipăie hainele. Dar, fiindcă trupul fusese deja mișcat din locul unde fusese găsit, nu avea motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atâția ani În rândul forțelor de poliție, Încă nu era În stare să Înțeleagă cum de oamenii puteau să se plaseze de bună-voie aproape de moartea semenilor lor. Acesta era un mister pe care nu reușise niciodată să-l pătrundă, acea Îngrozitoare fascinație pentru Încheierea unei vieți, mai ales când era violentă, așa cum fusese aceasta. Se Întoarse Înapoi la cea de-a doua cafea și-o bău repede. — Cât face? Întrebă. — Cinci mii de lire. Plăti cu o bancnotă de zece și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să fie acolo. Se opusese cu ferocitate ideii ei de a părăsi Londra și de a se muta la țară. Citadin până în măduva oaselor, Hugo era terifiat de noțiunea de spațiu pierdut la mama naibii, cu nopți întunecate și tăceri îngrozitoare. Dar, odată ce rămăsese însărcinată, Amanda insistase că viața ei citadină se încheiase. Soluția de compromis o reprezentase Bath-ul. Pe lângă faptul că se afla la jumătatea drumului dintre marele oraș și ruralitatea deluroasă, mai avea și avantajul că se găsea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus ea meditativ, mi-a făcut un bine. L-a strâns pe Jake de mână. — Dacă n-ar fi fost Amanda Hardwick, atunci nu te-aș fi cunoscut pe tine. Dacă Amanda ar fi fost numai nițel mai puțin îngrozitoare, probabil c-aș fi rămas în New York. Jake își privea ceasul și se uita încruntându-se la orarul afișat în stația de autobuz, gândurile lui Alice au zburat înapoi la cele două săptămâni profetice în care viața ei se schimbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eternitate din cauza unei grămăjoare de celule. Degetele care strângeau codițele trandafirilor s-au albit când Alice i-a dat vestea. Ochii lui Jake s-au lărgit uluiți. Cu toate astea, n-a spus nimic. Anunțului i-a urmat o tăcere îngrozitoare. — Ce zici? a șoptit Alice într-un târziu. Ce părere ai? Nu-ți face griji. Nu te-am căutat ca să-ți cer bani pentru întreținerea copilului. O să am grijă de el singură... Dar Jake a aruncat trandafirii cât colo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochii și și-a permis ca, preț de câteva minute, să-și imagineze o întreagă varietate de modalități dureroase în care șefa de la departamentul juridic ar fi putut să moară. Însă nici una dintre modalitățile imaginate de ea nu părea destul de îngrozitoare. Nu așa cum merita avocata să moară. Amanda a deschis din nou ochii. Gândurile legate de recentul dezastru juridic erau aproape la fel de chinuitoare ca și condițiile de la clasa economic. A început să scotocească prin geanta mare, dintr-o piele la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]