2,199 matches
-
spaime. Nu vreau să dau impresia că am trăit sub amenințarea unui permanent bau-bau. Rebeliunea legionară și pogromul de la Iași, care n-au fost zvonistică, au fost adevărul adevărat, firește că ne-au îngrozit, ne-au oripilat și ne-au înspăimântat familia. R.P. Zvonistica se lega de cârligele din abatoare, atâta tot. A.R. Mă rog. Eu eram încă prea crudă ca să pot conștientiza întreaga grozăvie. Știu că tatei îi era frică să iasă pe stradă pentru că evreii erau prinși și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă după un an grădinița s-a făcut cămin, a trebuit să mănânc acolo toate grețoșeniile și la 10, și la prânz, și după-masa. Așa că în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să fie tractoristă, mecanic auto, cu mâinile bătătorite și plină de elan revoluționar, nu preocupată de fleacuri cosmetizante. Nu că nu aș fi de acord că imaginea femeii se degradează cu fiecare zi ce trece și nu pentru că nu mă înspăimântă transformarea ei într-un jalnic obiect sexual, în societatea noastră avidă de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o mulțime de copii erau lăsați de părinți la bunici, prin sate mai mult sau mai puțin îndepărtate, până când începeau școala, moment în care căpătau practic o viață nouă (o casă nouă, părinți noi și o identitate instituțională). Semisălbăticiți, urlau înspăimântați în prima zi de școală, blazându-se abia după săptămâni întregi sau poate niciodată cu adevărat. Tot așa, știam că alte mame își expediau copiii la bunici cât erau vacanțele de lungi, pe când mama ne lăsa la Leșu cel mult
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apă astfel lipsită de orice mister, angoa sele mi-au dispărut ca prin farmec ; pur și simplu, mă duceam atît de departe în larg, încît aproape că nu mai vedeam țărmul. Am realizat, cu această ocazie, că nu rechinii mă înspăimîntau pe mine, ci necunos cutul, faptul că nu puteam să controlez locul unde mă aflam ; tot așa, rememorînd filmul (pe care, deși nu l-am văzut decît o dată acum aproape douăzeci de ani, mi-l amintesc în cel mai mic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
creațiunei intelectuale, am ajuns să știu nu numai ce-i face puterea, prestigiul și farmecul dar și în ce stă slăbiciunea lui, care sunt pericolele grave la care poate duce reaua și abuziva lui întrebuințare. De aceea, puterea cuvântului mă înspăimântă adesea. De aceea, cele mai de multe ori, tremur pentru propriul meu cuvânt, căruia nu-i pot imprima decât sinceritatea, dar pe care nu-l pot întotdeauna feri de eroare. După cum de asemeni mă tem de îndoiala și de neîncrederea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de a socoti muntele meu un lucru firesc, e tot ce pot opune zeilor care au vrut să-l simt ca pe un blestem.) Văd În stînca Împinsă de Sisif dovada că-și atinge cu mîinile destinul și nu se Înspăimîntă de aceasta. E victoria lui cea mai pură. Nici lui Don Quijote, un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva decît consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ori aud vorbindu-se despre sînge. Atît i-am cerut bunului Apolo, să uit. Aș fi liber atunci... Zeii cei noi sînt mai Înțelegători. Se joacă cu durerile oamenilor ca niște copii, totuși sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi pierd mințile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fiică jos în curte, în lacrimi, plângându-se că soldații încercaseră să le batjocorească. Se trezi în el atâta revoltă încât începu să strige: „Poate fi îngăduit așa ceva?”; și alte înfierări asemănătoare. Le rostea cu așa o putere că rămaseră înspăimântați toți cei din casă, fără ca vreunul să-i facă vreun rău. Băiatul fugise deja, iar ceilalți trei porniră la drum prin noapte. 39. Ajunseră la un oraș din apropiere, dar găsiră porțile închise 1. Neputând intra, își petrecură noaptea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva tovarăși ajunse la Chioggia și află că nu se putea intra în Veneția. Ceilalți hotărâră să meargă la Padova pentru a li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rugat de trei ori Domnului, spunând: („Tată, dacă e cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta; însă nu cum vreau Eu, ci cum voiești Tu”). Și, aflându-se în chin de moarte, mai mult se ruga. 3. S-a înspăimântat într-atâta încât spunea: („Întristat e sufletul Meu până la moarte”) și a asudat atât de mult sânge încât Sfântul Luca spune: („Și I s-a făcut sudoarea ca picăturile de sânge și cădea pe pământ”), ceea ce înseamnă că hainele Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
amânată și nu știi dacă trebuie să te bucuri sau nu. Își duse mâna la frunte vrând parcă să își alunge durerea crudă care era proaspătă în sufletul ei. Înaintă mohorâtă cu pasul mare spre cabinetul medicului chirurg. Era nerăbdătoare, înspăimântată cu ochii tulburi și plânși să afle adevărul despre sănătatea lui Valentin. După ce bătu la ușă, intră în cabinetul doctorului. Coridorul era plun de oameni așteptând ca și ea același lucru. Când începu să vorbească, glasul ei părea amorțit fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă spun că există o prăpastie enormă între publicul de cinema și criticul profesionist de cinema. Și e bine că e așa. Gândul că marele public ar fi rafinat și sofisticat ca un critic mi se pare coșmaresc, după cum mă înspăimântă ideea unui critic care exprimă vocea poporului. în orice caz, din perspectiva publicului, cred că regizorul nu este perceput neapărat ca un autor. Cu alte cuvinte, nu am auzit mulți spectatori să sesizeze diferențele de Weltanschauung între Coppola sau Altman
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sursa ei când a observat că timpul scurs înaintea nașterii noastre altfel spus, evenimentele de la care am fost excluși nu ne deranjează, în vreme ce infinitatea temporală scursă după moarte, adică tot ceea ce se va petrece după ce nu vom mai fi, ne înspăimântă teribil. Pornind de la Lucretius, am să încerc să te conving că nu există morți mai triste și morți mai puțin triste. Un copil mort e o ființă umană care nu apucă să conștientizeze dilema de mai sus. Moartea lui implică
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
niște hîrtii. Da, da, așa i se spune în limbaj prescurtat: separator. Mîine dimineață, la șase, voi fi cu sudorii și cu mecanicii acolo. Să fiți și dumneavoastră. Mai bine veniți azi și vedeți despre ce-i vorba, zic eu înspăimîntat de perspectiva orei șase, cînd abia mă trezesc. Azi nu pot, mi-o taie scurt inginera. Azi am recepție la lucrările executate. Sub nici o formă nu pot. Dar mîine dimineață, sigur! La șase, șase și un sfert, la locul lucrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să ne apropiem de ceva ce depășește simțămintele omenești. 15) Această idee a ta de a merge la Mirona mă înspăimântă; o asemenea distanță în plus între noi două? Și pentru că ideea „Mirona“ e legată de teza ta de doctorat, îți spun că ai un contracandidat foarte puternic. Asist îngrozită la tot ceea ce întreprinde și mor de frică pentru Christiane ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a nu fi Înțeles de unii tradiționaliști”, el fiind „pentru migrațiunea forțată a Întregului element evreiesc din Basarabia și Bucovina, care trebuie azvârlit peste graniță”. Într-o ședință a Consiliului de Miniștri din 8 iulie 1941, Mihai Antonescu se arată Înspăimântat de faptul că „omenia siropoasă” a românilor și „filosofia umanitară” inoculată de evrei ar putea face să se rateze „un moment istoric” al României, În care, printr-„o totală descătușare etnică”, „să curățim [de evrei] pământul românesc”, inclusiv „trăgând cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa stau lucrurile În cazul hangiului din Moldova de Nord, Leiba Zibal, din nuvela lui Caragiale O făclie de Paști (1889). „Spaima are adesea efectele curajului”, susține Călinescu. „Leiba Zibal aparține unei rase bătrâne, cu nervii zdruncinați și cu imaginația Înspăimântată de lungi persecuții. Nu e rar evreul fricos prin atavism și suspector de «goi» [= neevreu]”. Refăcând fișa clinică a neurasteniei „evreului colectiv” și cea a „evreului individual” Leiba, Călinescu decelează două tipuri calitativ diferite de frică. „Evreii normali sunt timorați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în diferite comisii la reexaminări făcute de colegi), practic nu știu ce idei literare mărețe circulă în urbea culturii. Doar zvonurile de care cred că ai auzit: M.R.I. ar trece direttóre la Teatru (ceea ce înseamnă o retrogradare), conu Liviu, în locul lui (e înspăimîntat săracu’, deși mi-a declarat că nu știe nimic!), tov[arășul] Țăranu, de la Cultură, șef la redăpciunea Cronicii etc. Aud că Sturzache , care nu prea știe ce-i cu el, e supărat de masa noastră rotundă din Luceafărul (mai ales
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eroinei sale, atunci cînd el o distribuie în rolul eroinei pe Jodie Foster : cu inteligența ei crispată și fragilitatea ei colțuroasă, negiugiulibilă, Foster, în cîțiva ani, ar putea să înceapă s-o rivalizeze pe Charlotte Rampling în putere de a înspăimînta. Desigur, toate astea sînt discutabile (filmul a fost făcut pentru a stîrni discuții), începînd cu corectitudinea logică a ideii de a grefa o alegorie despre America după 11 septembrie pe o poveste ca asta. Oare lucrurile chiar se aseamănă ? Erica
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și chiar dacă voi sta un an în spital, când voi reveni la Bârlad, va trebui să iau în primire direcția școlii în care lucram. Iarăși P.C.R. hotărăște și nu-mi rămâne decât să fiu director, chiar fără voia mea! Eram înspăimântat la început de evoluția bolii mele, vine septembrie, reîncep activitatea, vine în școală un grup de responsabili care mă „unge” inițial ca director adjunct și după alte două zile același grup revine în școală și clarifică situația: Sunt numit director
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am revenit, reamintindu-mi că acel schelet îmi fusese prezentat la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am stabilit în după-amiaza sosirii și primul șoc, impactul cel mai puternic, a fost descoperirea oamenilor care, frumos îmbrăcați, ieșiți la plimbare pe „Strada mare”, cum se spune, râdeau, zâmbeau, erau degajați și lipsiți de încrâncenări. Impresia asta m-a înspăimântat pentru că m-a făcut să realizez cât de rigizi și urâțiți de griji suntem noi, acasă. Aici soții ies seara, merg la o bere, la o înghețată, la o pizza... și-mi aduc aminte că în copilărie și părinții mei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în timpul Medeei, am auzit o voce: „Doamnă Ada”. Am întrebat-o pe Roxana dacă mi-a zis ea (șoptit) și mi-a spus că nu, dar că exact în acel moment s-a gândit „Doamne Ada, hai!” Atunci m-am înspăimântat. Dar tot consider că n-am recuperat nimic... Cum l-am spus (monologul) la repetiții (cel puțin patru) nu l-am spus acum. Apoi, a venit momentul zbuciumului și a dorinței de a ieși din cercul răutății. Și muzica pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]