11,564 matches
-
de insulă în marea aurie. Mari nu era venită, m-am întristat, dintr-o dată am văzut macii roșii la fel ca taurul în arena coridei,nu eram furios pe ea, eram furios pe toată lumea. Știam, că ea nu ar fi întârziat, dar alții îi puseseră piedici. Când mă luptam cu mine, două palme mici ce miroseau a iasomie , mi-au acoperit ochii. Dintr-o dată m-am luminat, toată lumea era a mea, am iertat pe toți, chiar și pe proful ce-mi
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
crengile golite de veșmânt... Eu tot aștept dar ora e târzie Și-n mine parcă inima s-a frânt... Privesc aleia...un covor de frunze Ca un lințoliu greu s-a așezat Iar gândul meu i-un semn de întrebare... Întârzii poate? Oare m-ai uitat? Tresar uimit...o șoaptă se aude Purtând cu ea sclipiri de curcubeu Iar ochii tăi șăgalnic mă întreabă: "M-ai așteptat prea mult iubitul meu?" Nu plânge! Nu plânge...va veni din nou seninul Și
POEMELE IUBIRII 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382416_a_383745]
-
maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
meargă, Aplecați de negre gânduri, Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp, Cea în care, i-a luat viața, Regelui căzut pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu alai posomorât. Ruga lor atinsă cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
apocaliptici. Dar, în Imperiul Roman, revelațiile lui Ioan din Patmos s-au răspândit fulgerător printre creștinii persecutați, s-au amplificat primind tot mai multe sensuri cu cât trecea timpul, având în vedere că apocalipticii pe cai albi, roșii, negri, suri, întârziau. Și tot mai întârzie. Între timp, din punct de vedere religios, filosofic, științific și artistic toate s-au complicat și încurcat atât de mult, încât nu au mai rămas din revelațiile lui Ioan și ale altora, decât simbolul și metafora
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
Roman, revelațiile lui Ioan din Patmos s-au răspândit fulgerător printre creștinii persecutați, s-au amplificat primind tot mai multe sensuri cu cât trecea timpul, având în vedere că apocalipticii pe cai albi, roșii, negri, suri, întârziau. Și tot mai întârzie. Între timp, din punct de vedere religios, filosofic, științific și artistic toate s-au complicat și încurcat atât de mult, încât nu au mai rămas din revelațiile lui Ioan și ale altora, decât simbolul și metafora celor patru cavaleri apocaliptici
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
totdeauna, apoi, cu părere de rău se sculă, reîntorcându-se conștiincioasă la activitățile pe care maloxorul zilelor le rotea, readucându-i-le mereu în față ca să le reia, tocmai când spera că în sfârșit le-a terminat. * * * Și totuși, toamna întârzia să vină. Se părea că rămăsese pe undeva, blocată prin mașinăria complicată a ruginitului timp și frunzele copacilor foșneau pergamentate în aerul uscat. Găsise un loc liber, se așezase și acum privea pe geamul autobuzului. Pe o grămadă de pământ
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
academician, nu ca noi absolvenți doar ai Școlii de Poliție! Și-ncepură să râdă strâmb, amăgindu-se că terminaseră favorabil pentru ei bârfa. Așa petrecu Antonel orele până la sfârșitul programului, găsind cuvântul ce-ar fi putut să fie passpartout-ul căutat. Întârzie chiar, încercând să facă și ceva conexiuni. Faptul fu iertat de ceilalți, mocăindu-se prin preajmă și ei. Dar, nerezistând peste sfertul academic, plecaseră în corpore, neluați în seamă. * A doua zi Antonel veni la muncă, se așeză la computer
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
vreo vizită. Se bucură când o zări la taraba sa pe Rupița. Țiganca își albi dinții la Mira, întâmpinând-o cu insolitul ei salut : Săru’ mâna tovarășu’! și oferindu-i ce avea mai proaspăt, un braț de flori de câmp întârziate în vara pe sfârșite. Doamne, cum se potrivesc toate! gândi Mira. Dar de unde le-o fi adus zănatica?! Nu era nebună Rupița, nu! Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
să înfrunte totul. Doar de undeva din adâncuri, se auzea răzbătând spre conștiința sa, o întrebare timidă: „ și totuși, de ce... și... cum a fost posibil?”. Cum însă nu era prea clar la ce anume se referea întrebarea, pentru moment răspunsul întârzia să vină. Referință Bibliografică: REFLEXII / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2078, Anul VI, 08 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
blocuri, am început să râd și i-am zis: - Credeam că ești obișnuită, scuză-mă! Nici în Slatina nu sunt W.C.- uri publice și dacă... - Ba, să-ți fie rușine! Nu e vorba de asta, dar nu-i frumos să întârziem... Totuși, hai mai repede! Acum chiar că aș avea nevoie... N-am mai răspuns, dar am mărit pasul și am intrat zâmbind victorioși în curtea pensiunii, pe o portiță din spatele grădinii. Pe măsură ce ne apropiam de clădirea în care eram cazați
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
doar de carnaval..., a intervenit Silvia dându-mă la fund și, recunosc, avea dreptate: nu observasem mențiunea! - Bine, bine! O rezolvăm noi... Am să o rog pe Gabi să vă caute ceva prin recuzita ei. Oricum, vă așteptăm. Să nu întârziați! Am înghițit în sec după ce am salutat-o și am închis ușa, destul de nemulțumit și de indispus. Am căutat programul taberei și am citit. Da, era specificată tema, cu majuscule. N-o luasem în seamă acasă, după o convorbire telefonică
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
săi? De ce te îmbraci cu fusta scurtă??De ce te machezi așa.?....rujul ăsta nu e prea strident...parca ar fi de cocotă??!! De ce vorbești așa mult la telefon? Dar cu cine tot stai pe net??? Și de ce mă rog ai întârziat 30 minute? Dar cine era tipul care îți zâmbea la ghișeu? Efectiv nu aveam intimitate absolut deloc. În apartamentul pe care l-am închiriat, părinții săi aveau cheie și intrau când doreau ca la ei acasă. Odata eram în dormitor
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
lor de concediu S-au întors plini de putere, de optimism, cu sufletul încărcat de iubirea oferită de părinți. Începea o nouă etapă pentru ei. Cristina devenea elevă și avea nevoie și mai mult de părinți în preajmă. — Astăzi voi întârzia, draga mea, am de făcut o intervenție unei tinere, cu sarcină în luna a treia. Nu am dorit să primesc intervenția asta, sarcina e cam mare pentru întrerupere, dar m-a rugat directorul. E o nepoată sau ceva de acest
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
ORHIDEE - ROMAN , CAP.OPTSPREZECE Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Frisoanele olimpiadei Când Ramona a pătruns în casa profesorului, constată că era tot prima cea care a ajuns la meditație. Angela întârzia ca de obicei. Ajungea mereu în ultimul moment dând vina de fiecare dată pe mersul tramvaielor și distanța mare pe care trebuia s-o parcurgă din cartierul unde locuia până la profesor. Niciodată nu motiva de ce nu pleacă mai devreme din
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
în dreapta și în stânga. Profesorul se uită galeș la ea, zâmbind, ceea ce o făcu pe Ramona să roșească de ciudă. - Bună ziua, domnule profesor, spuse eleva cu o nuanță de bucurie în glas. Mă scuzați că și astăzi la ultima meditație am întârziat ca de obicei. Nu știu de ce se întâmplă de fiecare dată așa, cu toate că mereu mă străduiesc să ajung la timp. - Poate că nu te străduiești suficient Angela, o tachină din fotoliul său Ramona strivindu-și țigara de sticla scrumierei. - Aa
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o liniște suspectă, cuvintele îmi vin ca foile-ntr-o carte și din oglinda goală răsar culori de orgă; se scaldă-n bruma dealurilor zarea și eu măsor cu ochiul depăratarea, tăcere e ca la-nceputul lumii, fior rotund ce
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
mea decât ea la patru ani. Le-am găsit vesele și abia mă așteptau. - Păi nu v-ați îmbrăcat? - Nu. Am pregătit hainele lui Anastasia să o îmbrac. - Lasă, Catinca, o îmbrac eu pe Anastasia! Tu îmbracă-te, să nu întîrziem... - Nu, tu nu ști să o îmbraci, lasă că o îmbrac eu... - Începe să o îmbrace, dar Anastasia nu stă o clipă locului. Aleargă prin casă, Catinca țipă la ea, apoi începe să plângă. O îmbracă până la urmă, dar vede
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
erau ciorapi fini de matase ce se asortau cu rochia, că doar era acum fetiță mare. - - Ce faci Catinca nu te încalți? - - Ba, mă încalț! Dar... dacă ciorapii sunt rupți... o sun pe mama. - - Lasă nu o mai sună că întîrziem. Nu ai încercat ciorapii, și spui că sunt rupți... - Când îi trage pe picior, observă că nu sunt rupți, ba, îi vin foarte bine la rochia ei. Dar deja era stresata că întîrziem și începe și ea să țipe la
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
mama. - - Lasă nu o mai sună că întîrziem. Nu ai încercat ciorapii, și spui că sunt rupți... - Când îi trage pe picior, observă că nu sunt rupți, ba, îi vin foarte bine la rochia ei. Dar deja era stresata că întîrziem și începe și ea să țipe la mine, că nu sunt în stare de nimic, nici nu știu să o îmbrac pe Anastasia. Ce știi tu, zice ea, voi sunteți fericiți nu mergeți la scoala, la servici, dormiți mai mult
DE LA COPII ÎNVĂŢĂM..., POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384131_a_385460]
-
Costea a fost cântată de solista Gabriela Boțan, o mai veche cunoștință a târgoviștenilor, care a fost primită în patru ediții anterioare la Crizantemei de Aur , a impus prin vocea cultivată o linie melodică foarte plăcută ascultătorilor, care n-au întârziat s-o ovaționeze minute în șir. Și cum nu se putea ca distinsa Doamnă TOAMNA să nu aibă un trubadur să-i cânte de dor și inimă albastră, Marcel Iorga ne-a adus o frumoasă romanță „Minunile toamnei” - versuri: George
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
arestări, oamenii sunt schingiuiți, toți vorbesc de câte cele..., se tem, tu nu știi, nu vorbești cu nimeni! Am auzit că la Cârnăuani l-au arestat pe unul și l-au condamnat la o lună de închisoare, doar pentru că a întârziat cu o zi terminarea recoltării grâului. Nu-i de joacă, băiete! Asta ne mai trebuie nouă? Nimeni nu avea să știe ce va întâmpla în urma acestei discuții. Faptul că temerile bătrânului Vasile Ene aveau să fie providențiale, s-a dovedit
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
învârtea năuc prin casă, lovindu-se de pereți cu o figură foarte preocupată chipurile dorind să-i fie de ajutor soției care se pregătea să meargă la slujbă. Era femeie de serviciu la o bancă și nu-și permitea să întârzie! La plecare, ea, foarte drăgăstoasă, îi mai făcea unele recomandări cu pumnul ca să nu o audă vecinii și trântea ușa, iar el cădea, epuizat de aceste eforturi supraomenești, într-o binemeritată comă din care mai ieșea spre ora zece, mult
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
la geam, dar , cum locul de lângă mine era liber, l-am ocupat. O văzusem pe tânăra îmbrăcată în stilul femeilor musulmane, cu burka, dar față descoperită, însă nu i-am dat atenție. Urcase chiar ultima, m-am gândit că a întârziat, i-am observat obrajii cu ceva coșuri și am întors capul. Ea s-a oprit în dreptul meu și a așteptat . Am înțeles, într-un târziu, că stăteam pe locul ei și am invitat-o la geam, în locul meu. Ne-am
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]