3,412 matches
-
din pricina tristelor întâmplări ale răsboaelor din afară și din lăuntru, se îngroșă și mai mult cu osânda aceea grozavă a limbei slavone" (Aaron, 1835, p. xii). Limba slavonă, infiltrată în biserica românească, și mai apoi în întreaga cultură română înainte de întemeierea statului, prin "atingerea cu bulgarii", a alterat sufletul latin al limbii române. O mare victorie s-a repurtat odată cu reintroducerea limbii române în locul celei slavone în secolul al XVII-lea. "Ivindu-se d-asupra horizontului rumânesc o lumină care împrăștie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Trecutul României, adică al Țării Românești, este defalcat de Aaron în trei "istorii", după clasica schemă tripartită vechi-mediu-nou. Astfel, avem următorul tablou periodic al istoriei Țării Românești: a) istoria veche, care începe din cele mai vechi timpuri și durează până la întemeierea statului de către Radu Negru în 1290; b) istoria de mijloc, fixată între anii 1290-1716, adică "dela Radu Negru până la Ștefan Cantacuzen cel mai din urmă Prinț pământean" (p. 39); c) istoria nouă, începând de la "venirea prinților streini dela Constantinopol" până în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exclusiv trecutul moldav, folosind ca modalitate de partiționare a trecutului aceeași schemă periodică în trei reprize: vechi-mediu-nou, pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu-se cu momentul întemeierii statului Moldovei prin venirea lui Bogdan Dragoș; b) istoria de mijloc, fixată temporal între fundarea statului moldav odată cu Bogdan Dragoș și domnia lui Ștefan VI; c) istoria nouă, întinzându-se de la Bogdan IV până la Ieremia Movilă, cu domnia căruia se
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
6). În acord deplin cu etatismul politic și provincialismul istoric despre care am văzut că formează cadrele memoriilor colective în această perioadă, centrul de greutate este pus pe independența de stat, obținută în trei momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care rețeaua unităților școlare este paralizată. Reconstrucția politică a sistemului de învățământ și-a găsit primul impuls în Moldova, unde proaspătul domn Grigore Alexandru Ghica emite un nou decret al școlilor în care prevede extinderea educației și la sate. Întemeierea școlilor sătești cade în sarcina mănăstirilor și nobilimii latifundiare, ale căror drepturi de a organiza piețe pe pământurile lor au fost condiționate de înființarea școlilor (Drace-Francis, 2006, p. 143). Dificultățile s-au inserat pe procesul de traducere în realitate a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
analitic al istoricului pentru a decupa trecutul românesc în patru mari perioade: • Formarea naționalității române, situată temporal în intervalul cuprins între 513 în. de Hr.-1290 după Hr., adică "de la cele dintâi popoare ce au locuit prin țările noastre până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care doreau un stat curat românesc: " Se decisserŏ darrŏ a creà o Romanie pură formată de doĕ mari ducate danubiene și susținută de quàte-va ducate alle Transylvaniei, dum și de regatul Romano-bulgar de peste Dunĕre" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 75). Odată cu întemeierea statului de către Radu Negru, românii se constituie în "State pure române, autonome și independente, de aquì înainte începe România pură, cu conservația othodoxiei" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 81), ale căror trasee istorice vor converge înspre direcția fuzionării din 1859 într-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru perioade: a) Formarea naționalității române (513 î.e.n-1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la Matei Basarab și Vasile Lupu, până când aceștia introduc limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului (1821-1894), epocă deschisă prin Revoluția de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
corupte și poluate în cursul istoriei de elemente etnice alogene care au alterat fibra etnică românească. Cel de-al treilea și ultimul stadiu al procesului, care urmează uverturii pure și actului secund al poluării, este purificarea politică și restaurarea purității. Întemeierea statalității în secolul al XIII-lea de către figura mitică a lui "Radu I. Negru", creditat a fi capul dinastic al basarabilor, simbolizează epoca istorică etichetată drept "România pură" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 198). La lucru este puternicul dispozitiv metaforic depictând
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
operată de N.A. Constantinescu (1928) în Istoria Românilor. Trecutul românesc este prezentat ca o dramă în patru acte: • Partea I - din cele mai vechi timpuri până la 600 d. Chr.; • Partea II (600-1504), interval temporal bi-epocal, întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Câmpulung cu scopul logistic de a "dirige și guvernà și Transylvania și Muntenia" (1861, p. 79). În interbelic, figura lui Negru Vodă este expediată în domeniul legendei, existența sa istorică fiind nu doar contestată, ci chiar ridiculizată: "Tradiția populară pune întemeierea țării pe sama lui Negru Vodă, personaj legendar, tot așa de adevărat ca și Împăratul Verde ori Roșu-Împărat din basmele noastre. [...] Radu Negru n-a existat însă niciodată, iar adevăratul întemeietor al țării rămâne Basarab cel Mare" (Patrașcanu, 1937, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românilor, D.D. Patrașcanu (1937) izolează un "instinct al neatârnării" ca principiul motor al istoriei naționale. După cum am arătat în secțiunile anterioare în care am urmărit articularea și evoluția ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din rândurile unei "caste nobilitare" dacice, a condus destinele neamului din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-a lungul mileniului negru (de la retragerea aureliană până la întemeierea Țării Românești). Hasdeu a împletit primele noduri ale firului dinastic românesc. El va fi continuat pe elaborarea ideii de dinastie simbolică, prin care Carol I și Ferdinand I vor fi plasați în continuarea dinastiei naționale românești, în prelungirea marilor figuri
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră. Suntem, în sfârșit, singurul popor în această parte a Europei care a izbutit să aibă o vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
botezatori ai barbarilor, chiar dacă nu este atacat frontal, este abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului că creștinismul s-a iradiat în spațiul Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este de asemenea, zdruncinat. Este recunoscută "suzeranitatea ungurească în țările noastre" în secolul al XIII-lea (Floru, 1923, p. 38), iar întemeierea Moldovei este interpretată ca făcându-se prin decret al regalității maghiare: "Moldova s-a întemeiat nu contra
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este de asemenea, zdruncinat. Este recunoscută "suzeranitatea ungurească în țările noastre" în secolul al XIII-lea (Floru, 1923, p. 38), iar întemeierea Moldovei este interpretată ca făcându-se prin decret al regalității maghiare: "Moldova s-a întemeiat nu contra voinței lui Ludovic, ci ca o măsură de apărare la granița Ungariei. S-a întemeiat însă de elementul românesc plecat din Ungaria" (Floru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prin decret al regalității maghiare: "Moldova s-a întemeiat nu contra voinței lui Ludovic, ci ca o măsură de apărare la granița Ungariei. S-a întemeiat însă de elementul românesc plecat din Ungaria" (Floru, 1923, p. 45). Bogdan, care după întemeierea statului "a devenit descălecătorul țării Moldovei, fără voia regelui", este numit infidelis notorius (p. 46). Totodată, mitologia fondatoare a Țării Românești prin descălecarea lui Negru Vodă este destructurată și expediată în zona legendelor istorice fără acoperire faptică. Chestiuni fundamentale ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legate de momentele fondatoare, sunt convertite în subiecte de dezbatere. Spiritul dogmatic, atât de caracteristic epocii anterioare, face loc unei atitudini deschise principial înspre examinarea diverselor ipoteze disponibile (de ex: Tafrali, 1935, pp. 122-124, discută diferite teorii legate de perioda întemeierii Țării Românești, păstrând permanent o distanță critică față de fiecare în parte). Despre pactul unio trium nationum din 1437 se afirmă că "actul nu este îndreptat contra Românilor, ci contra țăranilor români și unguri" (Floru, 1923, p. 66). Intepretat anterior ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statalității române, care este proiectată adânc în trecutul îndepărtat și căreia îi este conferită o continuitate istorică neîntreruptă. Pe plan comemorativ, reliefarea continuității statale românești și-a atins expresia apoteotică în 1980, cu ocazia aniversării a 2050 de ani de la întemeierea primului stat centralizat și independent sub conducerea lui Burebista. Recordul în materie îl deține, totuși, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi, care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
2050 de ani de la întemeierea primului stat centralizat și independent sub conducerea lui Burebista. Recordul în materie îl deține, totuși, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi, care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente, atât cel românesc cât și cel iranian, urmăreau exhibarea simbolică a vechimii statalității, în ideea de a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aminti că cei mai importanți cercetători ai științei politice din trecut de la Machiavelli la Hobbes, de la Locke la John Stuart Mill și mulți alți cercetători în domeniul socialului, s-au ocupat, ca policy makers, de problemele creării ordinii politice, ale întemeierii statului, de menținerea, extinderea și de buna funcționare a democrației reprezentative și, în același timp, au elaborat teorii generale ale politicii la care, pînă în zilele noastre, se pot face și chiar trebuie să se facă referiri destul de utile. Nu
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fost ales Iulian Apostatul. Treptat, barbarii s-au stabilit în imperiu. Apariția hunilor a produs ravagii. Între anii 347-395 a domnit Teodosius, care a introdus ordinea. Romulus (475-476) ultimul împărat al Romei a fost detronat după 1229 de ani de la întemeierea cetății, Italia fiind condusă de Odoacru, un prinț de origine germană. Potrivit unor opinii ale specialiștilor, în Roma antică spiritul practic și realismul și-au pus amprenta asupra artei, până la întâlnirea cu arta grecilor, reușind , totuși, să o influențeze în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
chineze. În cadrul acesteia, pe calea cuceririlor militare și pe cale pașnică, etnii, popoare și neamuri din afara zonelor locuite de națiunea han au fost atrase și asimilate în sfera culturii han și incluse în marea națiune chineză. Procesul de sinizare și declararea întemeierii Țării Mongolilor s-a soldat cu înscăunarea lui Temugin Ginghis Han (domnitor măreț și puternic) în anul 1206. Un istoric chinez a descris procesul de contopire a mongolilor cu cultura han, în felul următor: "Etnia mongolă, asemenea unei viituri năvalnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a fost întemeiată în anul 1368, sub stindardul unor secte religioase, conducătorul fiind Zhu Yuanzhang, fiu de țăran, orfan, devenit călugăr pentru a supraviețui. În anul 1368, acesta a reușit să unească sub stindardul său toate formațiunile revoluționare, a declarat întemeierea dinastiei Ming, luând numele de Hongwu ("luptător năvalnic"). Întemeierea dinastiei Ming a marcat un moment însemnat în istoria Chinei: a fost casă imperială întemeiată de reprezentantul națiunii majoritare Han, care a continuat sistemul politic tradițional chinez; a domnit asupra unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
secte religioase, conducătorul fiind Zhu Yuanzhang, fiu de țăran, orfan, devenit călugăr pentru a supraviețui. În anul 1368, acesta a reușit să unească sub stindardul său toate formațiunile revoluționare, a declarat întemeierea dinastiei Ming, luând numele de Hongwu ("luptător năvalnic"). Întemeierea dinastiei Ming a marcat un moment însemnat în istoria Chinei: a fost casă imperială întemeiată de reprezentantul națiunii majoritare Han, care a continuat sistemul politic tradițional chinez; a domnit asupra unei țări unificate; a ridicat pe noi culmi realizările civilizației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]