104,540 matches
-
violoncel și orchestra de cameră mă întreb uneori dacă Antonin Dvoéák n-a scris pentru tine acel op din atmosfera albă de puțină cronologie e nevoie acum când, în asceza serii, exersezi cadenza din concertul final dar unde-i orchestra, întreb de sub coroana de spice, în timp ce o moleculă de apă, de pe fruntea ta, își desface în hăuri formula chimică din haloul arhetipal; e mereu în altă parte ceea ce vrem, spui tot mai stins și, cu-o mișcare de arcuș, înscrii într-
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
poeziei Tricolorul. Treceam pe lîngă un regiment, care, cu steagul în frunte, se scurgea pe Calea Victoriei. Eu, îngîndurat, nu mi-am dat seama, nu m-am uitat la coloană. Toată lumea a salutat tricolorul; eu, neatent, nu m-am descoperit. Mă întreabă un ofițer: "Da, dumneata, domnule, nu-ți scoți pălăria cînd trece tricolorul!?" Zic: "Domnule, dă-mi voie să mă justific: eu sînt poetul Victor Eftimiu, autorul poeziei care începe cu versul Descoperă-te-n fața drapelului ce vine!, așa că vă
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
urmă secretă lăsată pe tablă de-un bulgăr de cretă. Vrând nevrând, aceste gânduri nu se vând și stau în rânduri, date-n pârg printre verdețuri, într-un târg ce n-are prețuri. Pe-o tarabă mai îngustă, nu se-ntreabă, nu se gustă. Și ce miez de poamă rară au sub coaja lor amară! Ai chipul celui de-nceput, după tiparul lui de lut? Ori ești ales dintre reziduri cu-atâtea petice și riduri? Și dacă altă cale nu-i
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
regretul că spațiul nu ne permite publicarea integrală am alcătuit un colaj pentru cititorii noștri din incitantele scrisori-reportaj despre Noua Zeelandă, pagini firești și nu lipsite de un zîmbet subțire. Textele au fost scrise special pentru România literară. Dacă cineva se întreba cum poți fi neo-zeelandez, găsește aici răspunsul. Și poate va fi surprins să constate că, din cînd în cînd, Noua Zeelandă nu e atît de departe de România pe cît o arată harta. 15 ianuarie 2003. Lilieci și studenți Acum vreo
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
să le țin intacte-n memorie pînă ce cîndva, nu știu cînd, voi lua creionul și voi scrie. Important e totuși altceva. Sînt curios să văd ce va ieși! Ce voi mai zice? Ce voi mai ascunde?! Să fie, mă întreb acum, o pacoste pe capul dumneavoastră plicurile mele? Pentru că avantajul meu este enorm: acela de a nu dori un răspuns. (S-ar putea să mint!) Ei bine, iată un final grosolan, josnic: întrerupt totul ca să mă duc să iau de la
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
Emil Brumaru După ce se ceartă cu taică-su, după ce-și pierde umbrela, după ce face-un scandal enorm și cu nevastă-sa, după ce, în finală, își bate și copilul, vă întreb, ce-i mai rămîne unui om de făcut? Să scrie o scrisoare! Și nu oricui. O scrisoare în care să nu fie vorba despre nimic. În care tristețea să pară vioaie, plăcută, parcă așteptată, așa, ca divertisment. Acum cîțiva ani
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
zile am descoperit în Pomologia RS.R. un soi californian de prune, Tragedia! Prețios. Parcă tot mai cinstit e a mînca un soi românesc numit Băligos! Pentru că am vorbit de Pomologia R.S.R. Nu este om care, văzînd-o, să nu mă întrebe: ce faci dom'le cu asta? Am cărat cele opt volume uriașe de la Dolhasca la Iași, de la Iași la Coarnele Caprei, de la Coarnele Caprei iar la Iași. Toți se împiedică de ele, vor să le deie afară! Dar, gîndiți-vă, un
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
eram în stare să semnez altceva decît cuvintele pe care E. Lovinescu mi le dicta și anume: Omagiul autoarei. Am semnat atunci peste 80 de volume, lipsită total de fantezie, repetînd numele meu cel nou. Făcînd o pauză l-am întrebat pe Maestru cum se făcea că volumele proaspăt tipărite, se aflau pe biroul său. Mi-a explicat ca unui copil neștiutor că dorise să-mi facă o surpriză. Ocneanu, directorul tipografiei Socec s-a îngrijit personal ca un număr de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
un papă-avem. N-avem Papy./ N-avem cu cine dănțui/ în treișpe-paișpe poezii./ E mare High. Dar și mai și-i/ frumoasa lui Fidelity"; lumea se îndreptă spre pierzanie dar la prima vedere nimic nu o arată: "- Unde mergeți? - a întrebat - încolo?/ - Încolo, drăguțo - am strigat./ - Liber - a rîs - dar v-am zis - / nu merită graba!// Și ferestrele făceau ape și scaunele se înmulțeau/ prin sciziparitate și o pisică într-un magazin/ de pălării ne-a zis:/ - Mergeți cu bine, feții
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
fericirea își iese, cum se zice, din fire, călcând hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești, intelectuale. Căci gândul însuși devine, din momentul când trece de aparența realităților, întrebându-se asupra miezului lor, o inepuizabilă sursă de durere, materialul din care orice creator adevărat își durează opera. A da chip propriu îndoielilor, temerilor și spaimelor vechi de când lumea, dar atât de vii tocmai pentru că s-au dovedit insolubile, iată
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
dacă volumul e din nefericire intact, să rup cîteva foi, la întîmplare, și să mă abțin întotdeauna de la ultima, creîndu-mi astfel lecturi nesfîrșite... Profesorul de istorie S. (Dolhasca), stupefiindu-mă cu formidabilul, aparent iraționalul său răspuns. Cum te simți, îl întrebam. "Perfect-izmene", zicea, "perfect-izmene"!!! Înțeleagă cine poate!
Catalog de nimfe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14431_a_15756]
-
personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi cîte nu făceau..." -Ei, ce făceau? Am întreba-t-o. I-ai văzut tu, cu ochii tăi? -Cum
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam. "Cum să nu-i știu? Păi cîte nu făceau..." -Ei, ce făceau? Am întreba-t-o. I-ai văzut tu, cu ochii tăi? -Cum să nu? repetă mama, convinsă, dar cu acea privire nesigură pe care i-o cunosc foarte bine [...]. Făceau o gălăgie, spărgeau geamurile, aveau pistoale, ce mai, era ceva de groază
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
al lui Gogol!!! Vreau să mă înțelegeți bine. Nasul, ochii, sprîncenele, aerul din jurul feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc în memorie fotografiile lui Gogol. A ținut o clipă, poate mi s-a părut. Acum vreo săptămînă l-am întrebat pe Dinescu dacă nu-i frică uneori că s-ar putea să nu mai scrie. El mi-a răspuns: "Nu mi-e frică. Bătrîne, ce pula mea! eu scriu un jurnal, n-are cum să se termine." Da, m-am
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
om de-o mare civilitate și întotdeauna voios, adus - zic cei de la Cancelarie și Presă - să-i stea în coaste lui Klam, de-acum «uzat». A citit dedicația, a cîntărit cartea în palme, mi-a strîns mîna și m-a întrebat ce mai am de gînd să scriu”. O altă întîlnire istorică însemnată în paginile jurnalului este la 7 mai 1970, cu C. Noica, care încerca să-și recupereze “manuscrisul Goethe”: “Audiență, pe stradă, cu Constantin Noica, aranjată de Adrian șAnghelescu
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
după hangarul agenției aeriene KLM, dar e greu de spus de ce bărbații și femeile din Japonia evită căsătoria și de ce mi s-a părut atît de lungă plimbarea pe malul Rinului, în spatele Domului, unde trei tineri punk furioși m-au întrebat dacă nu mi-ar plăcea ca suvenir o poză cu ei, cerîndu-mi totodată să plătesc pentru asta. Le-am spus că un suvenir e ceva legat de suflet și de aceea nu are preț, așa că mă lipsesc. N-au acceptat
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
farsa de a ști că n-o să mai apuci alt capăt al străzii ți-ai dorit prea mult iar dorința topește dantelăria vieții și iată copacul dezgolit în lumina electrică este rețeaua de nervi a unui corp absent cînd te întrebi maturitatea să însemne doar asta să umbli în vîrful picioarelor prin ceea ce chiar viața ta este ca o rudă săracă printr-o casă cu lungi coridoare care să ocolească salonul (desenul interior?) și acesta să-ți rămînă mereu străin atîta
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Autorul se dovedește a fi conștient de un asemenea posibil reproș și-și reînnoiește convenția cu cititorul. În povestirea Un mister, centrată pe stranietatea apariției unui insuportabil miros de pește într-un bloc confortul doi din cartierul Primăverii, scriitorul se întreabă cu o reținută ironie: "Știu eu ce-o să zică-acuma cei mai cinici dintre voi. - Ați văzut în Primăverii vreun bloc confortul doi...?!" Așadar, numai cel care poate renunța la "cinism" - în cazul de față, încăpățânarea de a pretinde textului
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
ele să poată fi înseriate după o logică științifică acceptabilă. Acesta este și punctul nevralgic căruia îi dau târcoale fără astâmpăr studenții și doctoranzii care au parcurs deja cartea din scoarță în scoarță. Este oare posibilă traficarea sintaxei realului - se întreabă ei -, chiar în condițiile în care această traficare este minimală, explicată și asumată? Nu va fi producând ea deformări (mai puternice decât cele care ";se văd") în refacerea demersului epistemologic? Sau dimpotrivă: poate fi traficarea împinsă mai departe, pentru a
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Și niște români plini de ghiuluri, care se-mbrâncesc la recepție. "Boico, știi ce mi-a zis Zehra când mi-a văzut desenul cu harta României? Cică, ăsta-i un pește nereușit!". "Zehra, c'est la même care te-a întrebat de ce-ai pozat coada calului, când l-ai fotografiat pe Don Quijote cu Rosinanta?". Dac-ar apărea un Boico în tragediile grecești, s-ar duce de râpă tot catharsisul! "Au revoir! Te sun marți!". Și iar liftul cu prăjeli! Bine
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
minune - fricoasă ești oare dispus ca eu să trec la volan ești oare dispus să te bucuri de libertățile umbrei hai să-ți spun un secret aici mașina merge cu întuneric și de unde de unde să-mi iau întuneric l-am întrebat disperat am trăit și sunt dependent de viață viața viața nici nu trebe să vorbim ne știm eu și viața a fii și apoi vii tu poemul marele poem de mă neliniștești uite apăs și nimic ce ne vom face
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
o farsă de întîi aprilie. Dar era 31 martie... Cu o zi înainte, în ziua de ieri a sfîrșitului, îmi telefonase - îmi telefona des. Mă informase că a participat la demonstrația anti-Saddam Husein din Piața Universității - entuziasmele ei adolescentine! -, mă întrebase cînd sînt dispusă să începem o suită de convorbiri pe care intenționa să le publice și pentru care o amînam din lună în lună - și s-a bucurat cînd am invitat-o la noi la o masă. O masă la
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de adevăr. În ciuda aparențelor, purtătoare de îndoieli și veșnice așezări sub semnul întrebării este istoria, cîtă vreme memoria e, dimpotrivă, teritoriul siguranței, al adevărurilor afective, dar absolute. „Poate fi povestirea vremurilor grele o formă a răzbunării asupra acestor vremuri?", se întreabă, mai mult sau mai puțin retoric, Adrian Cioroianu. Involuntar, lui îi răspunde unul din intervievații Smarandei Vultur din Memoria salvată: „Ce se amînă se răzbună.", spune el, vorbind despre antisemitismul românesc interbelic, niciodată luat în discuție. Ceea ce istoria nu supune
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
președinte. Mi s-a lăudat că, sub domnia lui, Uniunea a rezolvat multe probleme ale scriitorilor, că a devenit o instituție rentabilă și, în orice caz, independentă. Cred, însă, că nici el nu mai e în "secretele zeilor". L-am întrebat dacă vechiul sediu al Uniunii îi va fi înapoiat. "Nici gînd!" mi-a răspuns. Se va construi, probabil, un nou sediu, undeva pe str. Dr. Severeanu. Dar pînă una alta conducerea și funcționarii vor rămîne în Casa Scriitorilor, deși aceasta
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
riscă să degenereze e și aceea în legătură cu propunerea sălii de a alege nu 81 de membri ai noului Consiliu, ci 91 (ca și în trecut). La un moment dat, Miu Dobrescu, total depășit, se duce să dea un telefon, ca să întrebe ce să facă. (Pe Burtică, desigur.) Se întoarce după un timp (destul de lung) și declară că e de acord să se aleagă 91 de membri, din 131 de candidați (114 propuși de Comisia de propuneri, iar restul de sală). Spre
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]