2,365 matches
-
din prima clasă, la care „subiectivitatea” se dezvoltă ca sens lexico-gramatical de gradul II, diateza dinamică se opune diatezei active prin prezența morfemului se, care se opune unui pronume personal, însoțitor obligator al verbului la diateza activă: Mihai s-a întristat. Mihai l-a întristat pe Ion. și se opune celorlalte diateze, în sintagma cărora verbul este însoțit de pronume reflexiv, prin poziția ambiguă a pronumelui între statutul de formant lexical și statutul de morfem, ceea ce face imposibilă reluarea lui sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care „subiectivitatea” se dezvoltă ca sens lexico-gramatical de gradul II, diateza dinamică se opune diatezei active prin prezența morfemului se, care se opune unui pronume personal, însoțitor obligator al verbului la diateza activă: Mihai s-a întristat. Mihai l-a întristat pe Ion. și se opune celorlalte diateze, în sintagma cărora verbul este însoțit de pronume reflexiv, prin poziția ambiguă a pronumelui între statutul de formant lexical și statutul de morfem, ceea ce face imposibilă reluarea lui sintactică: Dinamic: M-am îngălbenit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cât am putut, dar - firește - au fost destule nemulțumiri. Colegii din colectivul de redacție, critici literari, scriau despre ce doreau, lucru absolut firesc. Deacum voi avea suficient timp pentru cărțile mele. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez. A trecut aproape neobservată intrarea ta într-o nouă vârstă și, de ce nu, într-o altă etapă a proiectelor literare. Ai avut răbdarea să faci un bilanț și să așezi pe tapet ce urmează? Nu a trecut neobservată depășirea vârstei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
aici importantă postului alimentar), din care izvorăsc toate patimile. Inbuibarea duce adesea la beție și lene, iar acestea aprind trupul spre desfrânare. Toate acestea având nevoie de bani, conduc la furt, înșelăciune, 31 avariție. Cine nu poate dobândi bani se întristează, se mânie și invideaza pe cei care au și astfel, rezultă păcate mari a caror urmare este moartea sufletească și trupeasca. Sfinții Părinți spun că postul potolește poftele trupului (Sf. Evragrie Monahul), înlesnește săvârșirea tuturor virtuților și ajută rugăciunea, purufica
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
ale robilor și zdrențele lor peti cite și felurit colorate și gurile lacome cu dinți albi de fiară tânără. „De ce-or fi suspinând așa acești țigani, se întreba într-una, fără să afle răspuns, abatele; și de ce s au întristat tovarășii m ei? De ce mai ales plânge acest popă, cu coama împletită și cu barba fără sfârșit?” - Vinul însă e fără rival... vorbi el către Ruset, cercând să-l scoată din gânduri negre. Atunci boierul, fără să mai păstreze nici
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
împreună.... Iulian Macarie BUCURIA DE A CITI E o minune a lui Dumnezeu să dezlegi tainele cititului. Te cuprinde o vrajă cu care intri într-o imaginație a lumii poveștilor. Citind o poveste cu un final trist, sufletul tău se întristează și capătă gust amar de cenușă. Citind o poveste cu un final fericit, sufletul tău prinde aripi, înălțându-se parcă până la cer. Într-adevăr, este o plăcere să citești o carte, să pătrunzi în intimitatea ei. Cartea este ca un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
adevărată teorie. El spune că fiecare dintre noi posedă o sămânță din înțelepciunea logosului, noi fiind datori să o descoperim și să o dezvoltăm. Cuvântul are nuanțe deosebite ; el poate prin rostirea lui să înveselească pe om, poate să-l întristeze, poate să-l îmbogățească, dacă rostește cuvântul potrivit la locul potrivit și timpul potrivit. Omul, în viață, se ghidează după logos, sfătuindu-l și învățându-l. Cuvântul poate zidi, poate dărâma, în sens propriu și figurat. Te poate zidi sufletește
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
fi bine dacă s-ar putea face cumva să nu-l văd și eu pe el. Fără îndoială, glumise, dar aceste cuvinte ale sale exprimau totuși ceva foarte serios. Schimbarea produsă din cauza suferințelor la care sunt expuse bietele corpuri îl întrista și i-ar fi fost mai ușor să comunice cu o cunoștință nouă, decât cu cei ce l-am frecventat pe vremea când era o bucurie să stai de vorbă cu el. Apăsarea pe care o resimțea era accentuată și
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
și să precipite evenimentele, ducând la pierderi și mai mari, fie și numai prin oprirea entuziasmului provocat de expansiunea și de avântul economic. Un om viu este un om care se bucură de viață atunci când are motive și care se întristează atunci când are motive. Nu este naturală trăirea impasibilă a evenimentelor din jurul nostru. Tot așa se întâmplă și în economie și societate. Contradicțiile din economie nu pot fi înlăturate pentru că nimeni nu le cunoaște în profunzime, cauzele, efectele, modul de desfășurare
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
ea a oferit artei un mărțișor. A crescut pe Nistru și s-a dezvoltat pe Dâmbovița”. Sfârșește scurta notă autobiografică cu cuvintele: ” Nu pentru că trec anii ne bucurăm la aniversări. Pentru că mai vin să ne bucurăm Împreună și să ne Întristăm separat. Fiecare pentru celălalt. ” Sergiu Grosu În peisajul sumbru al Europei răsăritene cuprinsă de regimurile totalitare, afirmarea personalităților creștine devotate idealului național au menținut speranța restabilirii orânduirii libere și democratice. Sergiu Grosu este unul ce și-a dăruit existența luptei
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
doua oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. I-a zis: Paște oile mele! I-a zis a treia oară: Simon, fiul lui Ioan, mă iubești? Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubești? și i-a spus: Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc. Isus i-a zis: Paște oile mele!” (In 21, 15-17). - În ce mod i se manifestă Isus lui
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
că munca i-a fost răsplătită și nu că acel săpun i-ar fi fost dat de pomană. Ea nu observase admirația de moment din ochii femeii și nici lăcomia din privirea ațintită asupra ciorapilor „comandați”. Altfel s-ar fi întristat și ar suferit mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea să o întristeze și mai mult. Bine că
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
comandați”. Altfel s-ar fi întristat și ar suferit mult, mai ales că numai Mura a știut câtă durere au simțit multă vreme degețelele ei delicate. Nici bunicii nu i-a spus despre suferința ei, pentru că nu dorea să o întristeze și mai mult. Bine că a priceput tehnica împletitului! Nu peste mult timp, avea să uimească pe toți cu modelele pe care le realiza! Dar, despre acest fapt vom aminti într-un alt capitol al povestirii noastre. Spuneam că bunica
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de trupe armatei franceze. Tratatul de alianță cu principii germani a fost elaborat în secret și semnat la Paris la 16 iulie 1806, deși a fost datat 12 iulie 299. Se apreciază că puțini au fost germanii care s-au întristat în mod sincer 300. În acest fel a luat sfârșit dominația Austriei în Germania. Imperiul romano-german era desființat de armatele lui Napoleon Bonaparte, beneficiarul "moștenirii" Revoluției. În toamna anului 1806 s-au produs o serie de schimbări în situația politică
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să deranjeze obișnuințele cîtorva indivizi, să-i tulbure și să-i deconcerteze. Cerșetorul orb caută pipăind colțul unde-i aștepta pe trecători. Celui care se plimba îi pare rău după aleea cu copaci unde ieșea să ia aer și se întristează văzînd cum dispar aspectele pitorești specifice acestui cartier. Un locuitor pentru care zidurile vechi, casele decrepite, gangurile întunecoase și fundăturile fac parte din micul său univers, iar multe dintre amintirile lui sînt legate de aceste imagini șterse acum pentru totdeauna
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fi fost cu mine acolo ai fi trăit același sentiment. Rămân însă cu speranța că odată și odată vom străbate împreună - ca pe vremuri - toate aceste locuri, dar purtând în desagă merindea cunoașterii... Sper că ultimele fraze nu te-au întristat prea mult. Aștept cu viu interes slovele tale. Pe curând, iubite prieten. X Nu mai credeam că o să-ți amintești de remarca pe care o făcurăm noi cândva, privitoare la faptul că George Topârceanu devenise atât de moldovean încât în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
va fi să pleci din nou, va trebui să iei pe tălpi puțin colb de pe potecile colindate, un crâmpei de umbră din Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet. Și atunci, chiar dacă voi fi întristat, îți voi ura din inimă drum bun, iubite prieten! Iași, 28 martie - 31 mai, 2004 Vasile Ilucă De același autor: 1Iași...șoapta din ziduri, album-ghid, Ed. Eurocart, Iași, 1998. 2Iași...istorie și spirit, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2000. 3Hoinar în jurul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
calcă tot mai des prin străchini, cum spunem noi, românii. Sau prin gropi. Că tot mai des mă gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd cam abătută... - O, nu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
măsuri vexatorii. Am executat totuși deși puteam fi scutit muncă obligatorie și muncă la zăpadă, însă în condiții de operetă. Ar fi cu toate acestea fățărnicie din partea mea dacă nu aș recunoaște că măsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi totodată prea bine seama că guvernul țării date fiind împrejurările nu putea proceda altfel și admirând curajul și mărinimia sa în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populației evreiești. Afecțiunea mea
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe stradă/ în noaptea vastă și senină;/ Și-atît de goală era strada -/ De-amanți grădina era plină.// Orașul luminat electric/ Dădea fiori de nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tuse, e plînset, e gol.../ Și-i frig, și burează.// Amanții, mai bolnavi, mai triști,/ Pe drumuri fac gesturi ciudate -/ Iar frunze, de veșnicul somn,/ Cad grele, udate.// Eu stau, și mă duc, și mă-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat în mijlocul hărmălaiei, Bacovia se și animă, se și întristează, întrucît nu-și găsește locul în ea. E tolerant și, deopotrivă, moralizant; pe alocuri chiar sarcastic: ,,I... haa... la panorămi țăranii se civilizează’’.6 ) Comun lui Caragiale și Bacovia e, iarăși, limbajul jurnalistic. La autorul Momentelor acesta era un mod
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost „lansat” de Bacovia, cu care, acum, după observația d-lui Gheran, seamănă izbitor fizic. Cinci minute am discutat despre butada (auzită de mine, întîi, de la Savin Bratu, în 1964) că „meritul Agathei a fost acela de a-l fi întristat pe Bacovia’’. Ea îi aparține - m-a asigurat d-l Gheran - lui Eugen Jebeleanu. în fine, după aceasta s-a referit la exemplul ce ilustrează măsura paroxismului de care era capabil uneori poetul, redînd din memorie o pagină citită în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mai rar muzică de salon, la clavir și vioară. Uverturile, rapsodiile, ariile din opere romantice, valsurile, cîntate de fanfare (sau „harmonii”), aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor lucruri, morala fabulațiilor despre compozitor și intrumentist e prețioasă: ea ne spune că Bacovia simțea nevoia, chiar și la alții, să audă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din când în când, într-un trecut pe care, asemeni băieților care-și aduc aminte din armată numai de isprăvile tinerești și nu de umilințele castratoare, îl reduce zilnic doar la episoadele eroice și fericite ale tinereții. Și s-ar întrista dacă l-ai apostrofa că e comunist. Vorba Emiliei, "baba" amintită: "Oi fi fost comunistă fără să știu!" Ce uită ei, dincolo de omeneștile regrete ale vremurilor apuse, este, totuși, ceea ce noi nu avem voie să uităm: coada la lapte de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]