2,613 matches
-
ne ascultă: nemurirea mea a ajuns să mă plictisească. Pământul nu mai are secrete pentru mine și nu-mi mai pun speranța În semenii mei”. „Curios personaj”, am comentat eu. „E clar că Agliè al nostru se preface că-l Întruchipează. Gentilom matur, cam fezandat, cu bani de risipit, timp liber de călătorit și o propensiune pentru supranatural”. „Un reacționar coerent, care are curajul de a fi decadent. În fond, Îl prefer burghezilor democrați”, zise Amparo. „Women power, women power, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Marea Frăție Albă, Bramanti recunoștea ca destul de ortodoxă acea Rosicrucian Fellowship a lui Max Heindel, dar numai pentru că În mediul acela se formase Alain Kardec. Toți știu că acest Kardec a fost părintele spiritismului și că din teosofia lui, care Întruchipează contactul cu sufletele răposaților, s-a format spiritualitatea umbanda, gloria preanobilei Brazilii. În această teosofie, Aum Bhandà e o expresie sanscrită care desemnează principiul divin și izvorul vieții („Din nou ne-au Înșelat”, murmură Amparo, nici umbanda nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grande é seu tesouro... Pomba Gira das Almas, vem toma cho cho... Nu Îndrăznii să intervin. Poate că am accelerat bătăile baghetei mele de metal ca să mă unesc carnal cu femeia mea, sau cu spiritul htonian pe care ea Îl Întruchipa. Cambonos o luară În grija lor, o puseră să Îmbrace haina rituală, o sprijiniră În timp ce transa ei era pe sfârșite, scurtă, dar intensă. O Însoțiră să șadă, când era de-acum leoarcă de sudoare și respira cu greutate. Refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
văzui pe Belbo pălind. Noi salutarăm, Agliè zise că era Încântat de această cunoștință comună. „O consider pe prietena noastră comună una dintre făpturile cele mai pure pe care am avut norocul să le cunosc. În prospețimea ei ea o Întruchipează, permiteți-mi această fantezie de savant bătrân, pe Însăși Sophia exilată pe acest pământ. Însă, draga mea Sophia, n-am avut timp să te anunț, serata pe care ți-o promisesem a fost amânată peste câteva săptămâni. Sunt dezolat”. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
infanterie, care privesc nedeslușit în obiectivul aparatului. Două studiouri diferite. Două tonuri diferite de sepia. Doi fii morți. Figurile lor îl fascinează mereu, cu toate că nimic din lipsa de distincție a trăsăturilor părinților nu atrage atenția. Sunt încremeniți și puternici, ei întruchipează toate emoțiile ascunse care guvernează viața acestei case. Și-a dat seama că ei sunt motivul pentru care Ambaji l-a primit aici, iar pastorul îi permite să stea. — Sarcina ta este să mă ajuți, nu să visezi cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imagini din Vechiul Testament, cu sânge și răzbunare. Kaizerul a reușit să i le șteargă sau să le redirecționeze, caricatura din Illustrated News a monstrului însetat de sânge cu caschetă a făcut ceea ce oamenii din Bombay n-au reușit niciodată, să întruchipeze forțele întunericului, toate la un loc, vizibile. A început să-i urască pe nemți din toate puterile. O vreme, au devenit subiectul unic al predicilor sale de la colț de stradă. Oamenii se adunau să-l vadă cum își manifestă furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din nou, revine fără mustață. Are o voce subțire și stridentă, nesigur pe câteva cuvinte, cu un rictus. Jonathan nu înțelege ce spune omul, dar nu-și poate lua ochii de la el. Unul după altul, apar personajele pe care le întruchipează. Unul cu o voce profundă de bariton. Altul cu o șapcă mică și un fel autoritar de a vorbi. Fiecare durează câteva secunde, un minut. Fiecare îl șterge pe cel dinaintea sa. Omul mic de statură se transformă în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se autoritar spre Jonathan. După cum spun mai multe relatări... onathan îl înghiontește, arătându-i un grup de dansatori, ale cărui mișcări par diferite de ale celorlalți. — Ce zici de ăștia? Nou veniții dau impresia de rigiditate. Femeile pe care le întruchipează au mișcări pompoase, țepene, își mișcă brațele repede spre lateral sau le țin la spate. Una ține ceva pătrat în mână, pe care-l lovește și-l flutură spre auditoriu. Altele poartă bețe pe care le presează de umeri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Doamna învățătoare întruchipează căldura sufletească, povață și exemplu. O persoană tot timpul elegantă, stilată și cu un caracter puternic. Părul ei aranjat tot timpul îi înfrumuseța chipul. Un zâmbet îi lumina mereu fața și ochii blânzi de culoarea castanelor coapte. Cuvintele calde, blânde
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cantemir Cristian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1856]
-
sub boabele de rouă, în fiecare floare de la fereastră, în gândul și inima mea. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosu-i caracter. Ea întruchipează dragos-tea, hotărârea, inteligența, duioșia, ambiția, bunătatea. Mereu cu sufletul alături de mine, dându-mi sfaturi sau mângâindu-mă drăgăstos, mama trăiește împreună cu mine tristețea deznădejdii sau extazul fericirii. Dragostea ei pentru mine, acel simț neistovit și veșnic, puternic al maternității, grija
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din ce în ce cum îi crește inima, cum îi bate năvalnic și cum bătăile se încheagă într-un cântec de biruință. O dragoste mare îi înfiora sufletul. Se uita la Petre mișcat, având impresia că într-însul s-a întruchipat toată Parva, toți cei ce vorbesc românește. Îi venea să-l îmbrățișeze și să se arunce la picioarele lui, cerîndu-i iertare. Și în cele din urmă, nemaiputîn-du-se stăpâni, murmură cu glas de fericire: ― Petre, Petre, fratele meu... nădejdea mea... Soldatul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu e în stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: "Ilona mi-e dragă..." Apoi nu se mai împotrivi glasului și sufletul i se însenină și i se umplu de o nouă bucurie mare, ademenitoare, în care Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Vestește-o tu, Constantine, pe urmă, după ce voi fi... după ce... Spune-i tu cum am... Să aibă grijă de logodnica mea... să aibă mare grijă... Căci ele amândouă mi-au sădit în inimă iubirea... și din iubirea lor mi-am întruchipat credința... și credința călăuzitoare... și... și... Își ascunse fața în patrafir, în rămășițele mirosului de tămâie, murmurând cuvinte fără șir. Preotul îi mângâie părul umed, îngînînd: ― În mijlocul tuturor ispitelor vieții, ai rămas fiul părintelui tău, Apostole! N-ai uitat învățăturile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu sunt scuzabile pentru intelectuali de talia lor. - Doamne ferește, își făcea ea cruce, unde a învățat proful meu așa ceva, poate când a predat în Germania...Și babalâcii aia de actori...Uite-l pe ăla, și-i pronunța cu greață numele, întruchipează pe Ștefan cel Mare în roluri de primă mână, fiindcă de, e director și se.......-n cur că un prost, si le trântea pe românește, direct, fără nicio jenă. El era puternic șocat, n-o auzise niciodată vorbind vulgar, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fusese deja pornit - cum îi plăcea lui să se exprime - în limbaj codificat, el demarase deja și întrezărea dinaintea acestui vehicul obstacole greu de evitat. Nu-i mărturisise Laurei, dar ,,împrumutase" deja numele eroinei pe care ea avea s-o întruchipeze : doamna R. (aluzie probabil la realitatea imediată, bănuia Lăură ). Ideea îl făcea să se simtă el însuși ,,un erou", îi dădea noțiunea obiectivă a eului distinct și deosebit de ipotetica să proiecție că narator în român. Se oprirăƒ câteva minute la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de spațiu și timp ceea ce Biserica prețuiește la fiecare om, sufletul care se manifestă prin acțiunea trupului, fiecare om, făptură a lui Dumnezeu impunându-se prin inteligență, prin iscusință și percepție a lumii și lucrurilor din ea. Profesorul Dumitru Marin întruchipează imaginea intelectualului care creează, evidențiază și evocă frumusețea și binele culturii. Într-o perioadă de timp bulversată de non valori tot mai evidente, profesorul Dumitru Marin se străduiește prin mijloacele specifice să continue arta de a îmbogăți, înfrumuseța și valorifica
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
mea. În general, în romanele mele femeia joacă un rol negativ - iertată limba de lemn -, dar aceasta nu înseamnă că aș fi misogin. Am oroare însă de un fel de psihologism de doi bani sau de idealizări penibile. De aceea întruchipez într-un personaj feminin obscuritatea și necunoscutul care vor scăpa mereu bărbatului și care tocmai de aceea pot îmbrăca un aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră de care trebuie să fii conștient ca să nu te repeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Dirijorul este un profesor. Rolul său este să predea. Când un George Enescu ia bagheta, există certitudinea că te găsești în fața unui maestru. Sensibilitatea artistică nu a fost servită niciodată de o măiestrie atât de calmă, atât de puternică. Enescu întruchipează un poet emoționant al baghetei și un tehnician perfect. El ne face să trăim muzica din plin (fiindcă el însuși o trăiește), dar faptul nu-l împiedică să controleze cu o rigoare permanentă toate detaliile orchestrei, fiecare instrument, fiecare executant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
această responsabilitate dar, în același timp, nu o ia prea în serios. Iubește fotbalul, se uită la cât mai multe meciuri, fără a fi însă fanul vreunui club. Uneori, înaintea vreunui derby, începe să urle „Forza Steaua!“ sacadat, ca și cum ar întruchipa o galerie în marș forțat către un stadion inamic. Se ocupă și de cafeaua de dimineață. Este popular, fără a spune prea multe poante (pe care nu le știe). Unul dintre prototipurile omului simplu, perfect adaptat acestei țări. Îi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sau un VW. Normal. La seminarii sau conferințe se plictisește de moarte, cască, dă din picioare. Nu-l condamn, normal. Codruț 26 mai 2006 Mirel, Mă întreb de o săptămână de unde provine atracția poporului român față de acest personaj carambolesc, caragialian, întruchipat de Gigi Becali. Găsesc câteva răspunsuri, dar totuși problematica este mult mai complexă, ține de formatul psihic al românilor. Ce iubesc la el? 1. Faptul că este un om bogat și nu se sfiește defel să o arate; 2. Faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
le pune este instantaneu. Dora percepe un contact arzător și deslușește un mesaj : " Alindora a adormit, așa că am putut veni până la tine." "Este oare iarăși Minodora, cea care zice că este sora mea ?", se întreabă Dora. În spatele pleoapelor închise se întruchipează două imagini : o formă alungită, având o nedefinită culoare alburie, și o a doua, care îi veghează la căpătâi, îmbrăcată într-un înveliș de un violet discret. "Să fie oare spiritul meu alături de cel al Minodorei ? Oare așa arată spiritele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
niște clinici, arhive și biblioteca științifică a Fundației, care se pare că adăpostește cea mai mare colecție europeană de „literatură interzisă“. Deasupra intrării, față-n față cu parcul, e o inscripție cu „Amori et dolori sacrum“ - niște cuvinte solemne, care Întruchipează spiritul În care Froehlich și echipa sa au ales să lucreze. Fundația și-a deschis porțile cu aproape zece ani În urmă, În iulie, 1919. În câțiva ani și-a câștigat notorietatea internațională și a devenit chiar punct de atracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lingeau neîncetat, ștergând orice urmă a contactului cu oamenii când cineva le mângâia; cele din a doua categorie erau mai curioase și mai vioaie și aveau tot felul de plăceri bizare, precum cea de-a mânca ciocolată. Pașa al Treilea Întruchipa În mod caracteristic trăsăturile ramurii sale, plimbându-se Întotdeauna Încoace și-ncolo cu pași solemni, de parcă ar fi pășit În vârful picioarelor pe sticlă pisată. Avea două ocupații favorite pe care le punea În practică de câte ori avea ocazia: să roadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să spună, echipa adversă a Început să râdă. — Asta e o scuză? a Întrebat Armanoush privind-o pe Asya drept În ochi. Cum poți fi atât de impenetrabilă? Neștiind ce Însemna impenetrabilă, Asya nu a văzut nici o problemă În a Întruchipa acel cuvânt până când avea să găsească un dicționar Englez-Turc și avea să-l caute. Savurând scurta reapariție a soarelui din spatele norilor groși, a rămas tăcută un timp care păru foarte lung. Apoi a murmurat: — Istoria te fascinează. — Pe tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răutate, nu o să ceri ajutorul nici unuia dintre oamenii ăștia. Mătușa Banu l-a privit pe domnul Bitter cu groază, Însă acesta Își dăduse jos cerșaful de pe cap, sărise Înapoi, vizavi de locul din care vorbise prima oară, gata să-l Întruchipeze pe cel de-al doilea vorbitor din dialogul său imaginar. Pentru a-l imita pe cel de-al doilea vorbitor a Înhățat ce mai rămăsese din stafidele pe care le mâncase mătușa Zeliha noaptea trecută și Într-o clipită le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]