2,732 matches
-
a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat pe banchetă, făcea întruna cruci și mătăni, aproape țopăind într-un înfocat joc după psalmodiata bucurie a crucii biruitoare. Acela, cu ochii larg deschiși, cu gura căscată, părea că-l ascultă bucuros nevoie mare. Mâine, cu concluzile Iachimovici nu venise. A doua zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu ți-am cerut prea mult! Nu te țin închisă! Nu-ți interzic să te duci la biserică. Poți să te duci când vrei și la tanti Valentina. Unde vrei poți să te duci. Dar să știu, să nu stau întruna cu frica de matale. Că ce-ai pățit. Că poate... Mergeau în josul bulevardului. Se ținea de brațul lui, dusă în voia pașilor, pierdută doar în jocul imaginilor care se prăbușeau în ea. De câte ori cobora pe bulevard, mergând spre fosta Județeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta profesorul ăla își spune scârbită, apoi alte poze, Tomnea cu doamna Veturia la o masă plină cu farfurii și sticle, asta-i când a făcut cinzeci de ani doamna Veturia, se cutremură simțind cum alte și alte vițe cresc întruna din ea, se întind, cuprind și apartamentul de la parter al fetei doctorului Wintris, ies în stradă, inundă asfaltul, se duc spre spre cofetăria „Tryby Tromphy“, înaintează spre farmacie, apoi spre grădinița numărul 32 cu program prelungit, încolăcesc biserica Sfinților Constantin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Literar și putea să ia împrumuturi cu care să se descurce onorabil. Avea o căsuță la Cherhana și vara făcea din ea tabără de creație. Uniunea îl plătea sub forma împrumuturilor pentru creație și din iunie până în octombrie avea oaspeți întruna. I-a priit, pentru că după trei ani, când i-au apărut cele două romane și volumul de nuvele, toți s-au întrecut să declare că revenirea sa reprezenta unul dintre evenimentele literare majore ale anului. N-a luat premiul Uniunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
București și le primea în cadrul schimburilor interbibliotecare. Mai încercase de câteva ori să discute și cu Horcița, candelăreasa de la cimitir. Știa multe femeia aceea, văzuse și mai multe la ea în cimitir, doar că nu vroia să vorbească. Îl plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce pățise atunci! Goncea și cei doi colonei dispăruseră. L-au lăsat cu Andromanda la o casă de oaspeți a securiștilor de pe Batiștei, fost palat al unui prinț, Callimachi sau Sturdaza, de pe la mijlocul veacului al nouăsprezecelea. Trebuia să o supravegheze întruna. L-au pus să doarmă chiar cu ea în apartament, Andromanda într-o cameră, el în alta. Trebuia, mai ales, să fie atent ca vrăjitoarea să nu facă la miezul nopții cine știe ce șmecherii, să nu-și prepare licori îngrozitoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
depozitul de tutun și acela nu uitase. Masa de prânz, la restaurantul‚ „Mexicana Kăntri“, ținut de Ohaia Micigana, se prelungise mult în după-amaiază. Se transformase aproape în beție. Primarul câștigase pentru a doua oară alegerile și de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i spun? Un fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar fi. Văd fel de fel de năzăreli și cred în ele și le povestesc de la unul la altul. Mai târziu cred că astea fac parte chiar din istoria lor. Așa cum e și cu stejarul de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe parchetul de alături, completând râsul Elenei. Preț de câteva minute o ținură tot într-un hohot, după care se ridicară în picioare. Doamne, ziceau cu glasul pițigăiat al celor ce au râs cu lacrimi, ce prostie, ce prostie... Repetau întruna „ce prostie”, deși uitaseră amândouă despre ce era vorba (probabil un nou banc, sau pur și simplu pocnetul șampaniei). Adormiră înainte de ora unsprezece. Apartamentul se potoli și pereții nu mai vibrară. Se auzeau doar chiotele obișnuite din vecini. Ceasul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
n-aș vrea s-o schimb pentru nici o alta. Nu-am nevoie nici măcar de mai mulți fluturi, mai mulți pești, mai multe maimuțe sau banane. Poate doar de mai multe cărți. Le termin înainte de vreme și trebuie să le recitesc întruna - făcu o pauză. În fond, poate că asta mi-a folosit ca să învăț să citesc. Înainte consumam cărți ca și cum ar fi fost lemne de întețit un foc prea violent. Acum înțeleg că atunci când o carte este bună, e și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și, fără să lase arma, se întoarse. — Bună ziua! salută el. — Bună ziua... Însoțitorii lui o priviră cu atenție pe indigenă, care gemea întruna: — Ce se întâmplă cu ea? vru să știe cârmaciul. N-a mai văzut niciodată un motor. — Sălbatică! întinse o mână murdară de ulei. Mă numesc Cristo și ăștia sunt Lucas și Rafalo. Cum vă zice? — Poftim? — Cum vă zice... Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se mărginea la a îndeplini rostul pe care îl văzuse realizat de către toate femelele tribului: să-l elibereze pe mascul de cea mai mare cantitate posibilă de neplăceri. Cu siguranță, obiceiurile ei nu se dovedeau câtuși de puțin rafinate; râgâia întruna și urina acolo unde îi venea. Într-o dimineață, la patru zile de la vizita celor trei garimpeiros, fata privi spre cer, adulmecă aerul ca un câine de vânătoare, se înarmă cu o macetă ascuțită și se apucă să muncească tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bunicul le povestea copilașilor tot ce știa despre lume, cunoștințe de care ei vor avea nevoie mai târziu ca să se descurce în viață. Geografia era o parte foarte importantă a acestui învățământ și cei mai faimoși războinici și exploratori explicau întruna care erau drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fără amprente digitale înregistrate, fără un număr care să-l însoțească peste tot ca un al doilea eu. Ura numerele. Detesta faptul că, ani de zile, fusese 10318775, număr pe care trebuia să-l știe pe dinafară, să-l repete întruna și să-l pună mereu sub semnătura de pe cecuri, de pe documente și de pe chitanțele cărților de credit. — La naiba cu cărțile de credit! zâmbi el pe când se săpunea la subraț. Câtă bătaie de cap! Câte nopți fără să închidă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stradă. Mii... Mii și mii de bărbați, femei și copii, dormind în orașul poluat, unii alături de alții, perete în perete, ca morții în nișele din cimitir, auzind sforăiturile vecinului, pârțurile celui de dedesubt, plânsetul copiilor de deasupra. Și toți, respirând întruna același aer; un aer contaminat cu fumurile fabricilor, cu motoarele mașinilor, cu plămânii bolnavilor, cu morții în putrefacție. A citit odată ceva care îl impresionase profund: „Aerul pe care îl inhalați în această clipă conține probabil atomi inhalați de Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
năruise din pricina ploii, focul nu ardea, patul de campanie era umed, iar Piá nu apărea. Repară acoperișul pe jumătate, aprinse focul, întinse hamacul, mâncă puțin, dormi prost. Cu primele raze de lumină, Kano era deja sub copac, așteptând răbdător, pipăind întruna sarbacana lui aflată mereu la îndemână. Unde este Piá? Încă n-a plecat... Îi trecu un fier prin inimă. Pentru un indian, „Încă n-a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va găsi în fața unui grup compact care va respinge atacul ca un singur om. — „Fierb capul în apa lui güio“ - recită bătrânul și lăsă să cadă pielea, care se cufundă în lichidul gălbui. — „Fierbem capul în apa lui güio“ - murmurară întruna ajutoarele, ca într-un refren monoton... „Fierbem capul în apa lui güio...“ Repetară ceremonialul cu pielea negrului și apoi toți, vraciul, războinicii și spectatorii, se așezară încredințați că apa, rădăcinile și plantele își vor face efectul. Trecu o oră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
așeză la umbră, sub un șopron făcut din lemn și prelate. Era o ladă cu bere și destupă una, deși era caldă. Bău încet, privind copacii distruși, plantele strivite, hățișurile călcate în picioare și pământul devenit o mocirlă din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă care, în altă climă, face pământul să fie bogat și productiv: râme, viermi, scolopendre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
privirea pe întinsa și liniștita lagună. Pentru Hermann Hesse sau pentru eroul lui - Siddhartha - cuvântul cu rezonanțe magice, „Om“, limpezea o minte confuză de ani de zile și marca drumul drept după o viață întreagă de greșeli. Om... repetă el întruna: „Om.“ Om! Om? Încercă să-și coboare tonul vocii, să facă în așa fel încât cuvântul să-i iasă din străfundul pieptului sau din ascunzișurile creierului, să se concentreze asupra lui și să descopere motivele oculte pentru care devenise un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dincolo de moarte. Nimeni nu poate sfida spiritele. Făcu o pauză: În orice caz, o să-i consult... Se întoarse spre oamenii lui și începu să vorbească în graiul yubani, încet, mișcând des din mâini, arătând spre tabără și spre râu, atingând întruna sarbacana lui Kano și tărtăcuțele uscate care conțineau curara. Studiară chipurile războinicilor, dar le fu cu neputință să ghicească ce se petrecea în mințile lor. Stăteau nemișcați și atenți și se putea spune că atât timp cât a durat discursul lui José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spuse: — Există totuși un lucru ciudat. — Care, dottore? Întrebă Brunetti. — A crezut că sunt din Milano. — Nu Înțeleg. Cum adică? — Când a spus că mă omoară, mi-a zis „milanese traditore“, dar n-a făcut decât să mă lovească. Striga Întruna că mă omoară, Îmi spunea Întruna „milanese traditore“. Nu are nici o logică pentru mine. Brusc, pentru Brunetti avea logică. — Vianello, ai o barcă? — Da, domnule, e afară. — Miotti, sună la Questura și spune-le să trimită Squadra Mobile, imediat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Care, dottore? Întrebă Brunetti. — A crezut că sunt din Milano. — Nu Înțeleg. Cum adică? — Când a spus că mă omoară, mi-a zis „milanese traditore“, dar n-a făcut decât să mă lovească. Striga Întruna că mă omoară, Îmi spunea Întruna „milanese traditore“. Nu are nici o logică pentru mine. Brusc, pentru Brunetti avea logică. — Vianello, ai o barcă? — Da, domnule, e afară. — Miotti, sună la Questura și spune-le să trimită Squadra Mobile, imediat, la palazzo-ul lui Viscardi. Vino, Vianello. Șalupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-o lume de nepătruns... de neînțeles pentru noi oamenii. Clopotul bate... bate întruna, ținânad pasul cu preoții, cu carul... cu lacrimile. Carul se mișcă încet... lumea se mișcă încet, și soarele se mișcă încet... Iorgu în urma carului, ar fi plâns cu inima, cu toată ființa lui, dar nu mai avea lacrimi și tare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]