2,225 matches
-
Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor în fiecare fecior demn de actul benefic al colindatului. Povestea mitică îl are chiar pe Vasile, Ion, Ghiță erou, și nu pe pruncul cu geneză fantastică. Procedeul depășește prin puterea semnificării practicile popoarelor primitive: „în cursul inițierii sale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea lumii și inerția somnolentă a haosului sunt întrupate în felina atipică pentru acest areal geografic. Lupta strânsă cu leul se încheie în „cap de sară”: „Când fu soare pe apus,/ Rupsă june pe leuț/ Cum îl rupse,/ Jos îl puse;/ Zgardăalbă-n cap i-o puse” (Lăpușnic-Ilia - Hunedoara). Perfectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
similar lui Midgard din cosmogonia germanică și lui Ananta din filosofia orientală, căci înconjoară axa lumii. Prin atemporalitatea sa, „hala” este și legătura cu strămoșii mitici, aspect relevat de piatra de pe care apare, posibil „substitut al corpului” în care se întrupau sufletele morților, după Mircea Eliade. Asocierea se întâlnește în numeroase culturi arhaice, în care șarpele este considerat „simbolul lumii de jos și al împărăției morților”. Energia cumulată este maximă, ea conține forța generatoare de cosmos de la prima ordonare a lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Turta mamei este făgăduința că feciorul va reveni în profan. Proba supremă însă pentru depășirea etapei de dependență infantilă o constituie confruntarea maximă cu maternitatea terifiantă: mama zmeilor. Am văzut că progeniturile ei refac pe dos modelul fraților viteji, mezinul întrupând cele mai importante puteri. Imaginea inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colinde este evidentă prin puterea celui din urmă de a auzi animalul (singurul cu această abilitate, deci un ales) sau de a-l vedea. Feciorul a parcurs deja un stadiu inițiatic premergător care îi permite accesul în lumea forțelor primare întrupate de cerb: „Ionel voinicu/ Bine-c-ascultară/ Cum se tânguiră/ Și se blăstămară” (Berezeni - Vaslui); „Gheorghe voinicu/ P-acolea trecea,/Pe cerb mi-l zărea” (Peceneaga - Tulcea). Sfidarea animalului îi afirmă proveniența sacră, iar provocarea pe care o lansează are menirea de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și abia acum flăcăul primește șansa de a actualiza gestul arhetipal al săgetării din genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace sub un element vegetal, învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare sau „dulful” și vidra. Raportate la Arborele Cosmic, aceste animale se situează mai ales la mijloc, în cântecele funerare, iar dulful la rădăcină, „stratificare” reluată și în colindele din Țara Loviștei. Dulful sau peștele de mare este animalul care întrupează forțele Haosului ce amenință Arborele Vieții prin periodica lui devastare: „Prundurele marle’n dalbe/ Mărului merișor de aur/ Pe prundișul Mării Negr’/ Crescut-ai d-un merișor-u/ Făcea mere-n toate ver’/ Câte-ș face nu le coace/ Din pricina Dul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tânără. „Întocmai cum fazele lunare comandă ceremoniile de inițiere - când neofitul «moare» ca să «învie» din nou -, tot astfel Luna se află în strânsă legătură cu inundațiile și potopul, care anihilează vechea umanitate și pregătesc apariția unei umanități noi”. Așa cum flăcăul întrupează o ipostază solară și biruie întunericul precos- mogonic figurat de fiare, fecioara - succedaneu lunar dirijează ritmul universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trecerii în altă viață, o nouă naștere simbolică, similară practicii de vânzare a copilului bolnav, din cadrul obiceiurilor de naștere. Etapa anterioară, a copilului dependent de mediul matern, nu este reversibilă pentru neofit. Florea știe, de asemenea, că zmeii, bestiile ce întrupează haosul anihilant au capacitatea de a vorbi cu obiectele și părțile componente ale casei, iar zidul nu va fi întrebat. În balada Voica I (27) strigoiul care o urmărește pe fată primește ajutor de la singura căniță neîntoarsă cu fundul în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Pătru moare înaintea apariției lui pe lume, fapt care face ca până la douăzeci de ani (vârsta inițierii) protagonistul să crească sub semnul principiului feminin. Călătoria ce va urma este necesară scoaterii de sub dominația maternă printr-o victorie asupra feminității însăși, întrupată de zâne. „Balta zânelor” este un loc cunoscut de Pătru din copilărie, „unde maică-sa îl ducea”. Știința sacrului preluată de la mama prefigurează gestul următor, parcă sugerat de aducerea la această apă: „Iacă zânele-mi venea;/ La baltă când ajungea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
abstracțiuni”, fără proeminență caracterologică. Scoaterea acestor figuri tutelare din scenariul inițiatic duce la imposibilitatea analizei și decodarea rolului lor este clasată în mod eronat: „niște bătrâni cu purtări adeseori absurde și nepotrivite cu vârsta lor”. Tocmai senectutea sub care se întrupează cele două divinități trebuie să atragă atenția, cunoașterea acumulată are valori maximale și conferă un statut superior la nivel spiritual. Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul marcat de cenzura socială
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
superioară a trupului, metamorfozat sub puterea toiagului divin, care-l atinge tot în trei rânduri: „Cînd a dat cu toiagu peste iel, s-a deștepta copilu, puternic, sănătos, dă zece ori pă cum a fost”. Cele două figuri creștine se întrupează pentru fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu minte!”. Natura specială a turmei mijlocite de creatorul însuși și spațiul ascensional care îi este desemnat feciorului reprezintă o consacrare, nuanțată aici de ocupația istorică a păstoritului. „Concepția imaculată” primește frecvent ajutorul și legitimarea divină; cele două zeități se întrupează în apropierea momentului nașterii și botează pruncul. Natura specială a zămislirii lui și nașterea în spațiul inițiatic dau un statut superior copilului, ce-l face demn de nași uranieni. Revelația inițiatică se constituie tocmai din hierofania divi¬nității supreme, venită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
depășirea etapei prenupțiale inițiatice. În folclorul românesc, eliberarea calului se produce doar „în două situații liminare”: înainte de nuntă și înainte de moarte. Cunoscându-și traseul existențial, flăcăul renunță la cal fiindcă nu mai are nici o probă de trecut, iar forța magică întrupată de acesta nu poate avea în nici un caz un uz domestic. Calul amintește eroului „o luptă și o probă”, scenarii cunoscute din colindele Dulfului de mare unde, ca și aici, era singular în condiția excepțională: „Tot cai hărăniți/ Și toți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
refuz al existenței profane condiționate de mâncare, postura lui nefirească la ospăț atrăgând atenția că ne aflăm la începutul unui rit inițiatic. Neofitul se purifică de substanțele viscerale și începe pregătirea fizică pentru cuminecarea din animalul totem, pe care îl întrupează peștele uriaș sau cerbul în colinde. Valoarea sacră a hranei vine din primordialitatea ei, din faptul că a fost prima mesă a eroului întemeietor care a sacrificat fiara la temelia lumii. Valoarea cosmogonică a inițierii a fost subliniată în repetate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONATĂ ȘI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI 44. (Aplauze îndelungate, care se repetă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu unanimitate de voturi. [...] Președintele Congresului: Dr. Iancu Flondor Directorul Biroului Prezidențial: George Bancescu Secretarul Congresului: Dr. Radu Sbiera 75 1918, noiembrie 28, Cernăuți. Telegrama trimisă Regelui Ferdinand I de Congresul General al Bucovinei A. Congresul General al Bucovinei, care întrupează suprema putere a țării, în numele suveranității naționale, a votat astăzi cu unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în hotarele ei actuale cu Regatul României. Mulțumind Proniei cerești că ne-a învrednicit de a vedea ispășită nelegiuirea ce s-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
precizate cât de cât armonios. Să înceapă acest postmodernism îndată după 1970, după cum nu ezită a ne propune Arnold Toynbee, sau după al doilea război mondial? Să aibă în vedere arta, disciplinele umaniste sau întreaga civilizație a epocii în curs, întrupând un nou Zeitgest, cum crede Jean-François Lyotard? Optăm pentru o înțelegere a postmodernismului ca un câmp de manifestare a modernismului copt, ca un fel de clasicism al său. O caracteristică definitorie a modernismului ajuns la acest stadiu o constituie recursul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi închipuluiam a contribui cumva la contrarea, hurducarea, cobâlțâirea Sistemului... bolșevicios, socialist, na-ți-o-anal-comunist, amator de totalizări, tratate irefutabile, crestomații dogmatice, manuale și alte volumuri omagioase pentru Spiritul Universal întrupat în Kremlin. Naturilor anarhe, individualizante, rebele, mi se părea că le vine ca o mănușe fragmentul, eseuouant au ba, inclasificabil și inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe care îl citeam și... nu-l urmam)... cu o "structură de căcat", adicătelea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
neangajând chestiuni de „orientare“, în acea vreme, așadar, când prezența lor în publicații începuse să fie tolerată, Streinu și Cioculescu reprezentau în ochii noștri, ai tinerilor critici de atunci, repere ale revenirii posibile la normalitate. Vedeam în ei personalități care întrupau ideea de cultură înaltă și de spirit critic reintrat în drepturi. Existau, desigur, Călinescu, Vianu, Ralea - și de ei ne simțeam apropiați, dar aceștia doi, Streinu și Cioculescu, semnificau cu mai multă elocvență, ni se părea, ideea de regăsire, de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ea se resimte un filon poetic venit dintr-o "tradiție de neam", tezaurizat în poezia populară, Eminescu dovedindu-se, de asemenea "un transpunător al spiritului și al formei populare în literatura noastră cultă", care devine aici un "decor sufletesc" întrupat într-o "feerică frumusețe verbală". Poeme ca Ursitoarele, Mușatin și codrul, Miron și frumoasa fără corp etc., dar mai ales Călin Nebunul, din care exemplifică sugestiv, sunt "capodopere" ale "graiului românesc", în care se "dezvoltă o inspirație proprie și tradițională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neam întreg". Fără a știrbi cu nimic măiestria poeziei lui Vasile Alecsandri, o culme până atunci a fertilizării poeziei populare, Ion Pillat denunță în acesta "un model" ce "trebuia neapărat depășit" subliniind faptul că "formulei de artă pe care o întrupase Înșir-te, mărgărite și Miorița, Eminescu îi opune în același domeniu o concepție proprie, ce culminează în proză cu Făt-Frumos din lacrimă și în versuri, direct, în Călin file de poveste precedat de basmul în proză apoi de poemul publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pietre de pe coasta muntelui. Vlad s-a acomodat repede cu noul Cameniță, nu se mai temea de el, scria sârguincios ce i se cerea, acesta era prețul, prețul ca înzestrarea lui, talentul său literar să se manifeste și să se întrupeze așa cum visase. Când dădea acele declarații (el le zicea „referate“) incriminatoare pentru unul sau altul, Vlad făcea o analogie cu zborul în nacela unui dirijabil: viața lui, scrisul lui erau ca plutirea într-o nacelă și, ca să plutească, să zboare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sine, ca și cum cineva nevăzut i-ar fi picurat pe buze cuvintele potrivite... Avea acum convingerea că trăiește prin voia Celui de Sus și că datoria lui cea mai mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cuvinte, ce se înțelege prin ele. Dumnezeu, - după cum știm cu toții, - a ales-o pe Maria ca să fie Maica Mântuitorului neamului omenesc. După patru mii de ani de așteptare, El binevoiește să trimită în lume pe Unicul său Fiu. Acesta se întrupează, adică, își ia trup și sânge omenesc din sânul fraged și feciorelnic al Mariei. Prea Sfânta Fecioară Maria, prin aceasta, din simplă făptură devine Maica Făcătorului lumii. Ea, o fecioară, naște în chip minunat pe cel ce nu-l cuprind
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]