9,278 matches
-
ochii și avea senzația că pământul se cutremură și că un imens vârtej îl poartă năprasnic spre centrul planetei. „Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au fost cuvintele ori doar gândurile păstrate în memorie. A intrat într-un tunel întunecat în care nu vedea, nu auzea și nu simțea nimic. Își pierduse cunoștința... Laura simțise atunci o durere nedefinită, pe care nu o putea localiza cu precizie. Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
timp, Miruna s-a mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se prefigura o zi frumoasă, chiar dacă nu era promițătoare în temperaturi ridicate și nici nu ne doream asta. Pe lac, din când în când, o broască țestoasă își
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
căzut secerat, pierzându-mi cunoștința. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-șase metri. Eram speriat. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Am fost dintr-odată aspirat într-un un tunel întunecat, la capătul căruia se zărea o luminiță care creștea pe măsură ce mă apropiam în mare viteză de ea. Am străbătut tunelul și am fost învăluit de acea lumină strălucitoare, unică în felul ei, ceva ce nu mai văzusem niciodată. Se opri
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
mai mult; poate că nu l-a prețuit mai mult. In �vidia născută din aceste considerații l-a întunecat și mai mult. Dar și rămânând la relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, sufletul "slugii viclene"nu este mai pu �țin întunecat. El "se temea"(în ambele, relatări) de stăpân pentru că nu-l cunoștea, pentru că în timpul cât îi slujise nu s-a străduit să-l cunoască, așa cum au făcut ceilalți. Dar nici nu mărturisește, nici nu recunoaște acestea, nici nu-și cere
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
prin excelență, ca antipod al mândriei luciferice. Nu ajunge numai cunoașterea intelectuală, acea pătrundere a realității exterioare. Ci prin discernământ dobândim cunoașterea înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil, ci conjugarea
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
până la Vama Veche ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără oprire la vâsle
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
față de lumea secundară care poartă pecetea unui anumit făptuitor. Dacă basmul popular urmează un plan clar, elaborat cu înțelepciune, înfățișând o lume a rațiunii, solară, ordonată, stabilă, structurată de legi care acționează sistemic și organic, basmul modern pătrunde în cotloane întunecate, explorează zone necunoscute, poartă pecetea unor angoase, iar farmecul narațiunii cade sub umbra unei magii sumbre, risipite în final: echilibrul senin și formalizat al binomului stabil lumea aceasta, tărâmul celălalt este dizolvat, fiind înlocuit de modelul șovăitor al unei proiecții
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
În trecut, ai respirat Lumina. Azi se mai bat ochii tăi morți, mai bat,bat tamburina. Trăiesc încă tot ce- a dispărut înafară, dar înăuntru, mai fierbe, mai dă din picioare. Culori, culori, nuanțe, nuanțe... Cea liniștită, cea dogoritoare; una întunecată, alta imaculată; iarba și soarele, și curcubeul, le povestești pe toate celor care avut-au mai puțin noroc, sau chiar deloc. Și eu îmi zic : Tu oare suferi mai mult ca alții, căci ai atins Lumina și El apoi ți-
CERCETAȘ- VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ -EBRAICĂ /גששת de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367026_a_368355]
-
postelnicul. - Postelnice Avram, să iei aminte ceea ce eu îți spun acum, în pragul ăstei mari lupte. Toți cei care au fugit au fost niște trădători. Nu pentru vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu pământ și sânge închegat, zăcea pe pământul cald al sfârșitului de vară. Privea soarele ce se pregătea să apună. Ce puteau să-i spună razele care se retrăgeau ca niște tentacule fierbinți în globul portocaliu ce se înfunda
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pământul și întrebându-i pe cei încă în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea lăsând-o înlăcrimată să caute. Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
am alergat alarmată în casă. M-am oprit în prag confuză și apoi mi-am acoperit fața cu brațele îndoite, în apărare. Pereții erau ,,tapetați” aproape în întregime cu un soi de noroi mișcător și zgomotos, cu sclipiri de verde întunecat. Mi-au trebuit câteva secunde să înțeleg! Oricum, era un spectacol apocaliptic, incredibil și înspăimântător. Am început să o strig pe mama al cărei hohot de plâns se auzea din interiorul casei, împreună cu niște izbituri ciudate, ritmice, urmate de un
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
dintr-un țărm necunoscut în altul umplându-și vidul orelor din puștiul zilelor din anii sterpi, Necunoscutul l-a înghițit, lumea și-a schimbat polii, pomii forme mișcătoare, pământul topit, cerul solid, iarbă șoptea, florile cântau, aerul dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
care înșeală, al celui care-și calcă cuvântul, legământul, lumina, al celui care sufletu-și înșeală, al celui care minte și rănește, al celui care uită și-ncalcă iubirea... O singură salvare - - ca Umbra Sa să întregească ce-a rupt întunecatul om din egoism, din ură, din patimi, din temeri, din orgolii ... De-atunci sunt mii de vieți în care Umbra Sa călătorește, ca să repare în timpuri tot ce-a stricat un om... De-atunci și el și Umbra Sa își
DESPRINDEREA UMBREI MELE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367124_a_368453]
-
Acasa > Poezie > Familie > TE STINGI DE DOR MĂICUȚĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te stingi de dor măicuță în casa-ntunecată Demult e gata gazul și feștila, Te ține-n viață doar Dumnezeu cu mila, Și gândul tău la viața de-altădată. Unde-ți sunt pruncii ce-ți erau lumina Când alergai din zori și până în seară, Ca să îi urci pe
TE STINGI DE DOR MĂICUŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367167_a_368496]
-
palmă o stea licărind 76 Ochii lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă... 77 un zâmbet vesel acoperit de colburi - un copil cerșind 78 copil așteptând - nici un strop de iubire printre banii mărunți 79 încă o noapte în gangul întunecat - copil al nimănui 80. un coșciug mic pentru canarul mort - zi fără cântec Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
de conștiință și cea religioasă, patriarhul Justinian Marina a reușit să țină Biserica ortodoxă vie, să facă din ea o instituție credibilă pentru comuniști și deci să o conducă, cu toate încătușările și umilințele la care a fost supusă, prin întunecatul ev comunist. Episcopul Nicolae Popovici sau despre curajul de a rosti. La celălalt pol al relației Biserică-Stat se situează ierarhul orădean Nicolae Popoviciu care, prin poziția sa tranșantă anticomunistă a fost printre puținii ierarhi ai vremii care s-a manifestat
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
cum susțin mulți, și că discursul oficial al Bisericii din perioada respectivă trebuie privit critic și cu prudență. În capitolul al II-lea intitulat Clerul ortodox și provocările regimului de „democrație populară” George Enache aduce în discuție latura cea mai întunecată a regimului comunist: urmăriri, anchetări, condamnări ale celor considerați sau declarați „dușmani ai poporului”, ai ordinii de clasă, într-un cuvânt opresiunea sau lupta de clasă sistematică. Despre neajunsul de a fi legionar. Studiu asupra cazului unor preoți arădeni. O
GEORGE ENACHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367149_a_368478]
-
că el are conștiința unei misiuni ce trece dincolo de timp. „de aici încolo cât vezi cu ochii e/numai ziua mea/nu are importanță calendarul luna anul data.” Ionatan Piroșca nu mai resimte fragilitatea și efemerul existenței. Stilului sobru și întunecat de până acum îi iau locul limpezirea, lumina, floarea de salcâm. Poetul acceptă realitatea și dobândește pacea interioară. Nonșalanța exprimării dovedește că speranța este de acum înainte sursa de inspirație, că Ionatan Piroșca a atins o dimensiune spirituală superioară, că
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
regreți tot ceea ce ai fi dorit să ai și nu ai avut. Trebuie - în schimb - să ai puterea de a uita de multele tristeți, amintindu-ți de și mai multele bucurii, pentru a merge mai departe. Trebuie să abandonezi treptele întunecate ce te-ar întoarce spre trecut și să urci pe treptele luminate ce te-ar purta spre viitor. Acolo, pe treptele pe care le urci desculț, poate pentru a le putea simți mai bine răceala de marmură, ori căldura de
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
înfiorarea aparțin acelei stări poetice ce predispune la tristețe, fără a lăsa însă loc, teatralității sau ludicului. Autoarea ne transmite o stare afectivă pură, în care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată-a lumii,/ Din acest colț uitat de zile,/ Aștern pe florile Iubirii/ Doar rugăciuni și lacrimi grele.” (Cunună Iubirii) Nemulțumită de propria stare spirituală, poeta dorește să se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Înțelegând lupta care se dă între
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
existat cavaleri care au murit cu libertatea pe buze, cu iubirea de mama în ochi, cu lacrimile unei împliniri, pentru că tu azi să scrii o nouă poveste, de această dată una mai tristă, în care decorul s-a schimbat sub întunecată zare, iar timpul nu se mai definește ca odinioară. Deși nu mi-am ales naționalitatea, cred că aceasta mă definește. Una plină de contraste, plină de rău dar și de bine, îmbibată de un gri ce dacă ai răbdare, putere
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
din dinți se ridică șezută în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochii speriați și confuză. Abia atunci, aluneându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și vede semnele întunecate ale vânătăilor pe corp și pe mâini.Trage instinctiv colțul prosopului acoperindu-și nuditatea și spune privind dușmănoasă către Anca: - Nu știu cine ești și ce dorești de la mine. Ca să nu încep să strig după ajutor imediat, lucru ce am observat că
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
nu-mi știu-ncotro s-apuce!” În ansamblu, cartea Apostol fără nume este o carte tristă, care dezvăluie trăirile autoarei într-o lume nebună, numai bună de legat, o adevărată junglă, în care oamenii rătăcesc precum niște năluci prin locuri întunecate și întinate. Omul, asemenea celui de zăpadă, este rece, înțepenit de gerul lăuntric ce-i intră-n oase, trist și singuratic „Și ninge... ninge enervant... tulburător.../ Cu viscol șuierând, nămeți mă doboară.../ Zăpadă-n suflet, în gânduri și în dor
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NOUĂZECIȘICINCI PLUS UNU Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pe frunțile a nouăzecișicinci de bouri întunecați zăngăneau stelele ca niște poduri rupte ale nopții, cîntecul lor metalic amețea păsările de pradă pînă la sinucidere, ochiul lor pîlpîitor strălucea acolo, pe fruntea lor, ca în liniștea unui templu cu coloanele curbe și ascuțite pînă-n adîncimea infinitului. “Sînt
NOUĂZECIŞICINCI PLUS UNU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368597_a_369926]