2,353 matches
-
oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii nu mai erau înzestrați de boierii proprietari cu fânețe și păscătoare; ar fi vrut să țină mai multe vite, dar nu aveau cu ce le hrăni. După răscoala din 1907, în conformitate cu prevederile Legii învoielii agricole și cu sprijinul financiar al Casei Rurale, proprietarii de moșii au fost 154 obligați să vândă primăriilor suprafețele destinate pentru pășunatul vitelor. Izlazurile și pășunile erau administrate de primării, care reglementau și problemele bugetare: veniturile provenite din taxele de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era ipotecată la Societatea de Credit Român pentru suma de 100.000 lei, având actul de ipotecă înscris la Tribunalul Județean Bacău, la numărul 111/1906. Suma de 51.189 lei a fost plătită integral, în conformitate cu art.15 din Legea învoielilor agricole, prin scăderea ei din valoarea ipotecară a moșiei. așa cum a fost prevăzut în actul nr. 1937 din 12 mai 1909. Statul urma să încaseze de la primăria comunei, începând cu 1 octombrie 1908 rata anuală în valoare de 3097,50
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cioate, La Boteanu, La Izvoare, zarea Runcului La Obuz în sus etc. Marghioala Alex. Curteanu, născută Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață de pământ pe care țăranul o ara, prășea sau secera, culegea roadele și plătea o sumă e bani - între 20 și 80 lei -. Este sistemul arenzii. Pe lângă arendă, se practica și „pământ în parte
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la curte și țăranul era impus la zile de muncă: prășit, secerat etc. în august 1960, mătușa Floarea V. Călin avea 75 de ani și își amintea cum tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ Șăranul plătea cu zile de prășit, de secerat, de cărat. „Se prindea pogon” (se lua pământ!) și feciorii boierești veneau la poarta Șăranului și-l
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
50m) de material cumpărat de la târg era 0,30 - 0,40m. La o fustă trebuiau 6 coți; se făcea fusta din 3-4 lați. Și Aristița Știrbu amintește de lucru pământului în două feluri când nu se încheia niciun act scris. Învoiala se făcea verbal. Dacă se lua pământ în arendă, se plătea o sumă în funcție de calitatea pământului, dar dacă se lua în parte, țăranul care ara, punea sămânța, muncea, lua 3 părți și boierul 2 părți, iar în cazul în care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nici dacă proprietarul moșiei, Gr. Rosetti, dădea în folosință țăranilor tot atât pământ cât înainte de regulament sau își rezervă (prisoasele) cea mai mare parte din moșia Filipeni. Cine voia să ia în folosință mai mult pământ, trebuia să ajungă la „învoieli de bună voie” cu boierul care le impune „robia clăcii”. Obținerea unei cantități mai mari de cereale însemna o cantitate mai mare de muncă, atât pe pământul propriu, după împroprietărirea din 1864, cât și pe moșia boierească. Aratul, semănatul, prășitul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1803 și cuprinde și slugile boierești, scutite de bir. Poate părea surprinzătoare afirmația din „Condica liuzilor” în legătură cu apartenența satului răzășescă Fruntești ca sat dependent de banul Ștefan Rosetti, dar, în acest caz, se au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute cazurile în care se menționează ca proprietari într-un sat, atât un boier cât și răzeșii. În alte cazuri se vorbește de sate împărțite între răzeși și clăcași și, nu este exclusă ca în satul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și de oi, semănăturile erau puține, atât cât să ajung până la recolta cealaltă, obligațiile materiale și financiare erau suportabile, stăpânăii interni și externi erau moderați în cereri. În a doua jumătate a secolului al XVIIIlea erau țărani, dependenți, așezați cu învoială pe moșia boierească care avea 18-20 capete de vite, aveau livezi și vii și, deci, nu se punea problema mâncării. Condițiile economice și politice în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la care adăugăm cauze demografice, au făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
strică păpușoii, mă! Viața fostelor sate de clăcași a fost influențată decisiv de raporturile cu proprietarii moșiilor, de la care arendau, în condiții înrobitoare, suprafețe de teren necesare întreținerii. În 1872, guvernul conservator, al marilor proprietari, au dat o lege a învoielilor agricole, prin care țăranii puteau fi scoși la muncă prin constrângere militară manu militari, dacă nu-și respectau contractul încheiat. O nouă lege de organizare a comunelor, din 1878, modificată în 1882, a dat mai multă stabilitate politicilor administrative, prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui Niculai Boca: Ileana, Vasile, Gheorghe, Floarea, Costică, Zamfirița, Ion. Pe băieți i-a dat la școală: Vasile și Dumitru - clasele primare, Costică - învățător, Gheorghe - agronom și Ion - inginer mine. A muncit la boier. Lua o bucată de pământ, la învoială, de la boier - pământul cel mai rău, pe care-l muncea țăranul pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ, țăranul plătea cu muncă în zile de prășit, de secerat, de cărat (se prindea pogon, feciorii boierești veneau la poarta țăranului și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bucata, contestându-i-se calitatea cărămidei. Pe 13 ianuarie 1932, făcând o altă cerere pentru cei 4.500 lei ce i se mai cuveneau, Costache Chirilă primește (nr. 767/12 februarie 1932) drept răspuns recomandarea să se adreseze justiției întrucât învoiala a fost făcută între Dvs. și antreprenorul lucrărilor, Serviciul Tehnic al Județului neavând nici un amestec în primirea materialului 78. Din 3 februarie 1931 încep notele telefonice ale Prefecturii în vederea recuperării sumelor prevăzute în bugetele comunale pentru construcția bisericii. Cea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un pahar de vin? — Păi, oriunde ar fi, du-te și Întâlnește-te cu el. — Să-l arestez când Își face apariția? — Nu, nu Încerca s-o faci. Întreabă-l doar ce vrea să ne spună, vezi ce fel de Învoială vrea să Încheiem. Vreți să pun pe cineva de acolo să-l urmărească? — Nu. Probabil se va aștepta la asta. Și ar intra În panică dacă ar crede că este urmărit. Vezi doar ce vrea. Dacă nu e prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să Încheiem. Vreți să pun pe cineva de acolo să-l urmărească? — Nu. Probabil se va aștepta la asta. Și ar intra În panică dacă ar crede că este urmărit. Vezi doar ce vrea. Dacă nu e prea mult, Încheie Învoiala cu el. — Credeți că ne va vorbi despre Viscardi? — Nu are alt motiv pentru care să vrea să discute cu noi, nu-i așa? — Nu, presupun că nu. Când se Întoarse Brunetti ca să plece, Vianello Întrebă: — Dar Învoiala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mult, Încheie Învoiala cu el. — Credeți că ne va vorbi despre Viscardi? — Nu are alt motiv pentru care să vrea să discute cu noi, nu-i așa? — Nu, presupun că nu. Când se Întoarse Brunetti ca să plece, Vianello Întrebă: — Dar Învoiala pe care o voi Încheia cu el? Vom respecta partea noastră din ea? La aceasta, Brunetti se Întoarse și-i aruncă lui Vianello o privire lungă. — Sigur că da. Dacă criminalii nu pot crede nici Într-o Învoială ilegală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întrebă: — Dar Învoiala pe care o voi Încheia cu el? Vom respecta partea noastră din ea? La aceasta, Brunetti se Întoarse și-i aruncă lui Vianello o privire lungă. — Sigur că da. Dacă criminalii nu pot crede nici Într-o Învoială ilegală cu poliția, În ce să mai creadă? 19 Nu primi nici o veste de la Ambrogiani În după-amiaza aceea și nici Vianello nu reuși să ia legătura cu băiatul din Burano. În dimineața următoare, nu primise nici un telefon și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Piazzale Roma o oră, stând În stația unde oprea autobusul numărul cinci cu un buchet de garoafe roșii În brațe. În cele din urmă, renunțase și se dusese acasă și dăduse florile soției sale. Fiindcă Își respectase partea sa din Învoială, chiar dacă criminalii se dovediseră de neîncredere, Brunetti schimbă ordinea de serviciu pentru a-i da lui Vianello următoarele zile de vineri și sâmbătă libere, cerându-i să ia legătura cu băiatul din Burano ca să vadă ce se Întâmplase și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
am avut motive să-l bănuim În cazul uciderii americanului Încă de la bun Început, că din cauza asta voiai să stai de vorbă cu el. Probabil se temea că-i suntem pe urme și s-a gândit că poate face o Învoială cu noi pentru o crimă mai ușoară. Sau poate că avea să dea vina pe altcineva pentru moartea americanului. Faptul că avea la el cardul americanului nu la să urme de Îndoială că nu l-ar fi ucis el. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
loviturilor lui o vreme, și-n curând m-am trezit pe jos, cu vârful tăișului pipăindu-mi gâtul. - Ne-am înțeles? Tu cuvântul, iar eu spada? Am zis da, horcăind. - Ne-am jurat unul altuia, Stiliano, de aceea cad la-nvoială. În acest fel și-a justificat dorința de a ne împăca. De-atunci, zilele mele s-au desfășurat într-un ritm cu care m-am chinuit să mă obișnuiesc. Mă trezeam înainte de răsăritul soarelui, odată cu cântatul cocoșilor, cu liniștirea animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de proastă, dacă gândești la rece. Lucrând pentru tine, nu prea sunt șanse să dau dracului tot spunându-i nevesti-tii povești. Știu că pot fi un atu pentru oricare companie pe care o alegi pentru mine. Ai parte de o învoială avantajoasă, Max. Ar trebui să profiți. Mă șantajezi, îi spuse Max tranșant. — La naiba, firește că nu, i-o întoarse Nieve. Dacă ar fi fost așa, ți-aș fi cerut bani. Eu îți cer o slujbă. E cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Theo! Nu, Daniel! vine dinspre el răspunsul răstit, Încă n-am orbit de tot! Auzi?! Voi sfârși eu însumi biserica! Dar, și darul meu nu-și găsește continuare, Tu nu știi, mă întrerupe el nervos, dar eu îmi voi respecta învoiala! Te referi la contract, Theo? îmi ridic ochii întrebători spre el, dar mi-i cobor grăbit, de teama, de frica a ceea ce mi s-a părut a fi un zâmbet ivit pe neșteptate pe chipul lui, mai degrabă o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
m-am temut întotdeauna de acea mișcare imperceptibilă a buzelor, și aș vrea acum să nu fi înțeles niciodată adierea aceea întunecată peste chipul lui, Nu-i vorba de contract, Daniel! E cu totul altceva, e un alt fel de învoială! Mult mai gravă, i-am promis că îi voi face o biserică în care să se poată odihni, Și eu nu înțeleg, dar nu îndrăznesc să-l întreb, cui?! Aș fi vrut ca biserica mea să fie vie, așa cum pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar eu nu le mai primesc ca altădată contopindu-mă cu ele, fără părtinire, încerc acum să-i înțeleg necazul, și-n felul lui pătimaș de a fi e uneori cu părintele Varava, eu aș vrea să-l întreb de învoială, ce fel de învoială și cu cine, el continuă să-și verse amarul pe părintele Varava, și afară încă plouă, Am să termin, Daniel, biserica! Eu mă voi ține de cuvânt până la capăt! se mișcă nervos sub pătură, ce frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai primesc ca altădată contopindu-mă cu ele, fără părtinire, încerc acum să-i înțeleg necazul, și-n felul lui pătimaș de a fi e uneori cu părintele Varava, eu aș vrea să-l întreb de învoială, ce fel de învoială și cu cine, el continuă să-și verse amarul pe părintele Varava, și afară încă plouă, Am să termin, Daniel, biserica! Eu mă voi ține de cuvânt până la capăt! se mișcă nervos sub pătură, ce frig mi-e! Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spun curat că nu sunt în stare să-mi îndeplinesc angajamentul luat, să-și caute alt meșter, am fost mult prea orgolios crezând că voi putea picta altfel decât meșterul Luca, părintele Ioan va înțelege asta și ar putea rupe învoiala noastră nescrisă, cu schițele lăsate de meșterul Luca, împrăștiate prin încăpere, caietul cu însemnări al meșterului Vasile din Fălticeni lăsat moștenire ucenicului său, despre amestecul culorilor, despre pigmenți, despre straturile de culoare, sfaturi practice care pentru mine n-au înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lei metrul de pictură, Așa a fost, părinte! obișnuiesc să mănânc mămăliga cu brânză dinspre marginile farfuriei spre centru rotind ușor, Se pare însă, continuă el privindu-mă iscoditor, că în ceea ce te privește nu există o astfel de învoială sau, dacă ar fi existat, s-a pierdut, E adevărat, n-am făcut nici o învoială scrisă cu părintele Ioan, ne-am înțeles prin viu grai la același preț, Prea bine, mă aprobă el nerăbdător, asta a fost acum câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]