6,513 matches
-
cutanată riscă să se retracte pe un schelet osos deformat. Cicatricele feței trebuie să țină seama de liniile naturale ale acesteia (liniile Langer); acestea, situate într-un pliu natural, pot fi invizibile, suple și foarte rar cheloide (pliul palpebral superior, șanțul nazo-genian); din contra, cicatricele perpendiculare pe pliurile naturale se retractă adesea și produc un prejudiciu functional și cosmetic. Pielea pleoapelor are o textură fină și o colorație particulară. De asemenea, refacerea trebuie să fie realizată, pe cât posibil, cu lambouri locale
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
108]. Anestezia suborbitarului. Aceasta se obține după tehnica lui Chevrier. Se reperează cu indexul punctul, unde maseterul se inseră pe molar (rugăm bolnavul să strângă dinții), și se înfinge apoi acul pe mijlocul unei linii ce unește acest punct cu șanțul care delimitează aripa nasului. Acul este îndreptat în sus, îndărăt și în afară, în așa fel încât seringa vine să taie mijlocul buzei superioare, rămânând la 3 cm deasupra ei [108]. Anestezia nervului maxilar superior (Chevrier). Se înfinge un ac
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
cu limite slab definite. Factorii de risc, pentru recurența tumorii în cazul SCC, includ: 1) tumori recurente; 2) dimensiunea tumorii mai mare de 2 cm; 3) tip histologic slab diferențiat; 4) localizarea la nivelul pavilionului auricular, vermilionul buzei, columela sau șanțul nazal; 5) etiologia (radioterapie, ulcer cronic sau osteomielită, cicatrici); 6) imunosupresie; 7) neurotropism; 8) adâncimea de invazie a dermului reticular sau grăsime; 9) rata de creștere mare. Recidiva apare, de obicei, din cauza aprecieri incorecte a limitelor invaziei subclinice a tumorii
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
creștere mare. Recidiva apare, de obicei, din cauza aprecieri incorecte a limitelor invaziei subclinice a tumorii. Tumorile situate în zona H a feței au o rată mai mare de recurență în urma tratamentelor standard decât în mod normal. Tumorile în cantusul medial, șanțurile alare sau nazolabiale, ca și în pliul retroauricular, adesea prezintă o invazie în profunzime, datorită particularităților embriologice ale zonelor susmenționate. Tumorile marginale ale pleoapei și urechii prezintă o invazie ”alunecată” în lungul planului tarsal sau al cartilajului, pe o distanță
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
pierderii de țesut este de bună calitate, permițând o disecție ușoară și nefiind interesată de cicatrici profunde sau întinse. Această metodă este foarte bună când trebuie acoperită o pierdere de țesut în vecinătatea unghiurilor, în special a unghiului extern. În șanțul nasogenian, ea este adesea insuficientă, putând fi ulterior urmată de o recidivare a ectropionului [186]. Cauzele de eșec sunt constituite de un lambou prea lung, prea subțire sau prea întins, de o disecție insuficientă a pielii, de o piele de
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
pierderii de substanță palpebrală și se transplantează la nivelul acesteia, după care se afrontează marginile exact, fără însă a le traumatiza. Pierderea de substanță auriculară se poate reface cu o grefă de piele totală sau cu un lambou prelevat în șanțul auricular, al cărui pedicol va fi secționat după 3-4 săptămâni. Grefa dermică. Evoluează către o transformare conjunctivă, dar resorbția este mai mică decât a grăsimii și fasciei. Se îndepărtează straturile superficiale ale dermului cu bisturiul și se exercizează un fragment
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
nu a fost înmormântat, sau cel puțin, nu într-un mormânt, așa cum crezuseră creștinii timp de două mii de ani. Acest cercetător sugera că trupul lui Isus fie a fost lăsat pe cruce, fie, cel mult, a fost aruncat într-un șanț unde a fost mâncat de câini. Această teorie ieșită din comun a ținut capul de afiș al știrilor din întreaga lume. În continuare vom arăta de ce această idee nu are nici cea mai mică șansă de a fi adevărată. Mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
adevăr îngropat și că trupul său și cele ale celor doi oameni răstigniți cu el n-au fost lăsate să atârne de cruce peste noapte sau, poate, până la noi ordine, și în niciun caz n-au fost aruncate într-un șanț sau groapă comună, să fie expuse animalelor. Fără a lua în considerare preocuparea față de cei decedați sau față de familiile lor, îngrijorarea majoră avea ca obiect profanarea țării și a cetății sfinte. De asemenea, din punct de vedere politic, ar părea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
5; Semahot 13.7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
crenelurilor și foișoarelor, a perspectivelor infinite pe care le-am regăsit la Chirico, și pe toată partea din spate, dinspre moară (altă clădire medievală, de un stacojiu sinistru), blocul avea întinse încă schele ruginite; în spatele blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste doi metri. Acesta era terenul nostru de joacă, despărțit de curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți vârful săgeților în sângele ei și am tras în sus. Săgeata lui Mimi a zburat cât blocul. Altă dată am găsit cu Sandu un pui de vrabie destul de mare, cu tuleiele penelor aproape complet formate. L-am fugărit prin șanțuri până am pus mâna pe el. Apoi ne-am jucat cu el de-a bolnavul. Jocul nostru a durat ore în șir, timp în care i-am turnat pe gât tot felul de porcării, spirt, esență de migdale, urină etc.
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tenis cu el, cu paletelele noastre grosolane de plastic. Apoi l-am înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pământ și l-am bătătorit. Între noi era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Uliul și porumbeii și Gardiană zece-zece. La început era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască și avea pe deasupra și un băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri în căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era doar o vrăjitroacă, pe care o alegeam prin numărare. Era singura care purta mască și avea pe deasupra și un băț cojit în mână. Număra cu fața la perete și apoi se repezea prin șanțuri în căutarea victimelor. Puteai să ieși din șanț, dar nu aveai voie să te adăpostești în scările blocurilor sau să sari gardul în curtea morii. Vrăjitroaca ne vâna prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am apropiat de el. L-am întrebat dacă se mută în bloc la noi și dacă femeia aceea nesfârșită e maică-sa. Da` taică-su unde e? "Tata e tîmplar", ne-a zis, ca și când acesta ar fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând pe nesimțite în cafeniu, sclipirea metalică a mecanismului ortopedic purtat de primul băiat și gesturile sibilinice ale celui de-al doilea căpătau în ochii noștri, care pândeam din șanțuri protejați de măștile de carton, un aer bizar, enigmatic, greu de descifrat. Când plecau acasă, întotdeauna mai devreme decât noi, pe asfaltul albastru rămâneau cercuri strâmbe și alte figuri, pe care le ștergeam cu ură. Băiatul "făcea pe grozavul", se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea o expresie de concentrare extremă. Oboseai numai privindu-l. Eu îl țineam de brațul stâng, când, ajunși pe buza șanțului, am simțit deodată că zvârcolirile lui capătă o forță neobișnuită, începuse să-și împingă pieptul îngust înainte de parcă ar fi vrut să-l scoată prin cămașă, iar umerii i se încordară cu o forță care ne surprinse atât de tare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urmă, acel mic portret destul de exact. Mă întreb dacă Mendebilul arăta într-adevăr așa cum l-am văzut eu în vis. Mă obsedează [...] Chiar de a două zi ne-am lăsat subjugați de farmecul Mendebilului. Dimineața n-am coborât deloc în șanțuri, deși mireasma de pământ ne trezea nostalgia, ci l-am înconjurat pe băiat și l-am ascultat povestind. Ne povestea, știu acum, legendele Mesei Rotunde, cu Charlemagne și Arthur, cu păgâni cumpliți și o sabie care purta un nume. Apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu Charlemagne și Arthur, cu păgâni cumpliți și o sabie care purta un nume. Apoi ne-a povestit Viteazul în piele de tigru, dar la mijlocul povestirii s-a întrerupt și a spus că locul nu e bun pentru spus istorii. Șanțurile murdare, movilele de pământ, țevile chituite, zicea el, nu-l lasă sa se concentreze. Știu un loc mai bun", zise zâmbind, și ne-a dus acolo. Acel loc era Scara Unu. Spre ea ducea un coridor extrem de îngust și întunecat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumina palidă a neonului din curtea morii, cesulețele noastre de tablă aurie. Luci tocmai începuse încă una din poveștile lui cu cai îmbrăcați în fireturi, când l-am văzut pe Mendebil ieșind încet, sfios, din scara blocului și înaintînd spre șanțurile de canalizare. Nu ne-a venit să credem când l-am văzut coborând ușurel într-un canal. Era să cădem din pom de-atîta încordare. Căci Mendebilul se plimba de colo până colo prin labirintul murdar, făcând gesturi ciudate, care nouă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să ajung la esențial. Când Mendebilul a ieșit pentru câteva minute din cameră, am tras afară niște cărți din mica bibliotecă și am văzut ceva căzând de pe policioara de furnir. Cred că nici când l-am văzut pe Mendebil în șanțurile de canalizare nu am fost așa de uimit: după cărți fusese ascuns stiloul negru cu femeia îmbrăcată-dezbrăcată. L-am pus la loc și, cum a intrat băiatul în cameră, m-am grăbit să-i spun că trebuie să plec. Pe când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se desena mai adânc ca niciodată. Buzele erau strânse și însuflețite de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia reliefați de câte o linie galbenă, cu coastele fine, ușor vizibile, cu picioarele subțiri și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pedepsit Mendebilul. Bineînțeles că nu-l putea duce mintea dincolo de "să-l caftim". Marțaganul propuse să-i tragem o Vrăjitroacă, până una-alta, că nu mai jucasem de mult. Așa că ne-am repezit în spatele blocului și am coborât iar în șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe lăptoase, dar mai ales mirosul pătrunzător al fricii. Ne-am pus iar măștile de carton pe fețe, transformîndu-ne în diavoli și monștri, și uriași, și balauri, și sălbatici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]