4,565 matches
-
după cum credea diplomatul venețian, "la ristabilimento poi di un Rè senza State, e di una Repubblica imaginaria, sembra non presumibile" (s. Ven.C.) (cf., loc. cît., f. 85-85v). 65 Cf., loc. cît., f. 85v. 66 Ca urmare, credea Nicolo Venier, "șino a tanto che gl'interessi di Francia non siano în una manieră, o nell'altra consolidați, non sarà cosa facile, che le Potenze interessate alla Polonia trovino îl modo di modelar Piani di reciprocă proporzione, e convenienza" (s. Ven.C.
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
țicnit? Cum o să-i dau eu lui apartamentul meu? Ca ce chilipir? Te rog, zice el ofensat, să nu-l faci țicnit. E tatăl meu! O fi, zic, dar trebuie să-ți dai și tu seama că e sărit de pe șină. Ce, te crede o comoară, să-ți dăruiesc eu, chiar și ție, apartamentul? Nu cumva vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
principal. Un panou indicator pârâi și gemu pe deasupra capetelor lor. Vântul urla și le șfichiuia și nervii ca și corpul, Hudson efectua o matisare și două semnalizatoare porniră să clipească neregulat. Gemând datorită efortului cerut de degajarea nisipului strâns pe șina de ghidaj inferior, ușa cea mare lunecă smucindu-se, în ritmul semnalizatoarelor. La jumătatea parcursului se blocă. Dar trecerea era mai mult decât suficientă pentru a putea intra. Apone făcu un semn la Vasquez. Femeia se apropie precedată de gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde nimeni nu putea să le admire jocurile de lumini multicolore: roșii, albastre și verzi. Pistoane hidraulice gemură. Elevatoare mârâiră pe șinele lor, timp în care cea de a doua navetă era împinsă pe dispozitivul de arimare superior. Niște roți se blocară. Scripete și leviere purceseră la coborârea navetei în tubul de lansare. Când aparatul ajunse în poziție de lansare, din pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
preț, coincident cu cel al prăbușirii lor; rezultatul, deși inevitabil, nu-mi făcea nici milă, nici plăcere. Mă înfruptasem din seva și energia lor, fuseserăm egali pentru o vreme, aproape invincibili, dar, la un moment dat, viața lor sărise de pe șină, în timp ce-a mea își văzuse liniștită de drum, cărămidă cu cărămidă, pas cu pas, cadavru după cadavru. Atmosfera facultății e și mai greu de povestit. Mă încăpățânasem să dau la Filologie și, ca să fiu sigur că intru, citasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trage semnalul de-alarmă până nu vede despre ce e vorba). Îl urmăream pe căpitanul Willie Odom bușindu-și noaptea șlepul de podul feroviar de pe Big Bayou Canot (tipul credea că a acostat, în timp ce expresul de Florida tocmai sărea de pe șinele proaspăt mutate din loc). Luam apă la bord odată cu bărbații, femeile și copiii de pe „Scandinavian Star“, apă rece, sărată, cum numai Marea Nordului poate să-ți toarne-n plămâni - scrumbiile jucau în jurul meu, dar orchestra continua să cânte, ca la filmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai adânc în toată povestea, căutând să-i descurc ițele, porțiuni întregi de realitate se evaporau, mi se ștergeau din minte și de sub ochi, ca și cum nimic nu se-ntâmplase. Clipeam și-acțiunea se muta pe alt canal, amintirile săreau de pe șină și se desfășurau în altă parte, pe trasee noi, în altă ordine: intervalul în care pleoapa cobora, acoperea pupila și se ridica apoi la loc îi aparținea unui străin. Dacă ai fi citit sau scris un text, intrusul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe vremea lui Ceaușescu. Oamenii din asta trăiau, „se scoteau“ (cum îmi explica Andrei), treceau prin tranziție senini, obosiți, fără speranță, cu mâinile în buzunarele altora. Goleau depozitele de cereale; încărcau fânul vecinului; plecau cu-acoperișul de la fostul IAS; demontau șine de cale ferată; topeau indicatoarele rutiere; tăiau cabluri de orice fel (începând cu cele de telefon, și terminând cu circuitele de cupru din gări); pompau petrol din magistrale sub pământ (dacă săpai lângă Ploiești, dădeai de instalații artizanale la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
caldă și tare, iar dacă vroiai să te ridici, plecai cu tot rândul după tine. Cât despre cecul necesar și mult-așteptat, el căpătase altă înfățișare și-l primea toată lumea: o statuie de bronz, pe soclu de lemn, cântărind cât o șină de metrou. Când mi-am auzit numele și sala a început să aplaude, am priceput că nu mai am scăpare. Am urcat pe scenă și m-am trezit cu monumentul în brațe. Mă treceau apele, dar nimeni nu trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-ul a pornit din stație, imperturbabil, la minut. Am simțit că iau foc. Precizia asta dementă, de ceasornic reglat acum 300 de ani la Geneva, mă exaspera. Cu puțin noroc, aș fi deturnat tramvaiul, l-aș fi putut scoate de pe șine, ca o poveste care se-apropie de sfârșit. I-aș fi modificat orarul, aș fi umblat la panourile din stații, schimbând denumirile și traseele, doar ca să-i înnebunesc pe polițiști și să debusolez toți călătorii, toată Austria. L-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
necesitat standardizarea unui număr din ce în ce mai mare de piese, dispozitive materiale etc. Este perioada în care are loc dezvoltarea vertiginoasă a căilor ferate, proces în care standardizarea a avut un rol primordial. Pe lângă piese ca șuruburi, roți, pistoane etc. unificarea ecartamentului șinelor constituie un exemplu strălucit de standardizare, fără de care, căile ferate nu și-ar fi putut îndeplini rolul lor decisiv în dezvoltarea societății. De menționat însă, că în secolul al XIX-lea, standardizarea a depășit rareori cadrul limitat al uzinei. Existența
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3153]
-
manifestatului), cât și în sensul că e natura care scapă de orice concept sau finalitate aceea care călăuzește pașii artistului.] Ibid., p. 148. 137 "Es la voz que no tiene sexo, edad, ni país, y que no es mi voz, șino, dentro de mí, la voz de él, de ese él que es más yo que yo mismo: la voz que sale de esa especie de residuo irreductible de la nada original y que, portando mi nombre, atraviesa la conciencia sin pertenecerle
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
șu formă, a șu idoneidad pară nuestras capacidades universales. Pero cuando se expresă en juicio, o cuando se señala hacia a él pară mostrarlo a los demás, no sólo se supone que los demás van a tener el mismo placer, șino que esta conducta está potenciada porque encontramos placer suponiendo que vamos a disfrutar de un placer común. Este carácter común sobredetermina nuestro placer y lo hace más profundo. Surgen así dos perfeccionamientos paralelos de nuestra naturaleza y de nuestra sensibilidad
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
adäquat dargestellt werden kann." Kritik der Urteilskraft, p. 169. 180 Simbolul artistic, în Tudor Vianu, Postume, pp. 123 și urm. 181 Ibid., p. 144. 182 "En la poesía no hay por consiguiente un designado fijo, señalable con un término propio, șino que en cadă caso lo designado se obtiene a partir de la composición o síntesis de los elementos presentes en el poema." Juan Ferraté, Dinámica de la poesía [Dinamismul poeziei], Barcelona, Ed. Seix-Barral, 1982, p. 88. 183 Paul Crowther, Fundamental Ontology and
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
La poesía. 222 "Un objeto que hasta entonces había vacilado, cual fantasma informe, ante nuestra mirada, se convierte luego en una formă luminosa y perfectă." Apud A. Marí, op. cît., p. 108. 223 "...una verdad que no puede ser demostrada, șino sólo sugerida por ese más que expande el misterio de la belleza sobre las razones." María Zambrano, Filosofía y poesía [Filosofie și poezie], México, Fondo de Cultură Económica, 1996, p. 19. 224 "El pintor es dueño de todas las cosaș que
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să sfârșească prin a împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strâmte ale realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele în dinți, împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece între dânșii pentru stăpânirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
car nu exist] un cuvânt pentru „etic]” în sensul celui pe care îl folosim noi. Biblia învăț] normele etice, dar nu în mod conștient și nu ca atare: ea este o surs] a eticii evreiești, dar „nu se vede pe șine” că text etic. (Pentru etică biblic], vezi capitolul 3, „Etică în perioada antic]”.) Acestea fiind spuse, r]mane valabil] o întrebare: care sunt înv]ț]turile etice ale Bibliei? Întrebarea pornește de la premisa conform c]reia Biblia reprezint] un întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aduce acestuia nici un folos. Nu este vorba nici despre sacrificiul de sine; ceea ce conteaz] este serviciul f]cut aproapelui și nu pierderea pe care o presupune. Într-adev]r, este nevoie de o afirmare a sinelui. Cine se ur]ște pe șine nu își poate iubi aproapele. Mândria, trând]via și îngrijorarea sunt dușmanii sinelui și, astfel, ai iubirii de tip agape. Cand este vorba de mai mult de dou] persoane, agape implic] corectitudinea fâț] de ceilalți. Aspecte legate de justiția privind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mesajului islamic. iv. Abord]ri filosofice Integrarea moștenirii filosofice a Antichit]ții în lumea islamic] a constituit un factor care a facilitat utilizarea tradiției filosofice de c]tre intelectualii musulmani. Această a oferit Europei medievale personalit]ți că al-Farabi, Ibn Șină (Avicenna), Ibn Rushd (Averroes) și mulți alții, preocupați de filosofie, comentatori și exponenți ai tradiției clasice, pan] la Aristotel și Platon. Discursul public adab, bazat pe limbaj și preocup]ri filosofice și morale, reprezint] o parte important] a moștenirii cosmopolite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în special aplicarea acestor standarde și norme în societ]ți politice. Cu cat înțelepciunea și virtutea conduc]torilor sunt mai mari, cu atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn Șină (m. 1037) argumenteaz] c] Profetul întrupeaz] totalitatea acțiunilor și a gândurilor virtuoase, dintre care atingerea virtuții morale este cea mai prețioas]. Profetul a dobândit tr]s]turile morale necesare pentru propria să dezvoltare, care, rezultând într-un suflet perfect, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Lerner (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1974). Schimmel, A.: Mystical Dimensions of Islam (Chapel Hill: University of North Carolina Press, 1976). Al-Shafi’i, Mohamed: Islamic Jurisprudence: Risala lui Shafi’I; trans. M. Khadduri, (Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1961). Ibn Șină: Insharat wa al Tanbihat; trans. S.C. Inati, Remarks and Admonitions (Toronto: Pontifical Institute of Medieval Studies, 1984). Al-Tusi, Nasir al Din: Nasirean Ethics; trans. G. Wickens (London: Allen and Unwin, 1964). Bibliografie suplimentar] Arkoun, M.: Islam, Morale and Politique (Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care nu a cunoscut nici un consens liberal de natur] moral].) Nici când adopt] în Gorgias criteriul interesului fâț] de sine, Socrate nu se leag] de coloratura oponentului s]u și nu apeleaz] la argumente ad hominem. Deși se vede pe șine - inc] o dat] de vom da crezare dovezilor aduse de Platon - ca pe o persoan] care și-a irosit întreaga viat] în serviciul atenienilor, încercând s] le induc] o gândire activ] în ceea ce privește viețile lor, ideea c] serviciul în favoarea altora poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere moral numai dac] rolurile tradiționale de dominație masculin] și supunere a femeii sunt absențe, dac] femeile nu sunt victimizate politic datorit] sexualit]ții lor, dac] au capacitatea și puterea de a controla accesul și de a se defini pe șine însele. Ce evenimente pot asigura faptul c] asemenea condiții exist]? Aici, neînțelegerile interne se intensific]. Paletă de r]spunsuri include: separarea total] a femeilor de b]rbați, salarizarea femeilor care desf]șoar] servicii domestice și sociale necesare de o manier
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de perete, grilaje care cedează. Răsculații ajung la sirenă. Prim- plan pe sirena care șuieră. Un strigăt : „La vechea topitorie !”. Un muncitor tânăr se agață de o locomotivă mică, de fabrică, ce merge cu spatele către depou. Muncitori alergând pe șine. Prim-plan pe tânărul vorbindu- i convingător prin hublou mecanicului matur care conduce locomotiva. Tăietură de montaj pe o locomotivă mergând acum înainte. Locomotiva care continuă să vină, spărgând aproape frontal ecranul, ca trenul intrând în gara La Ciotat, cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
spațiu de hală neașteptat de larg și liber. Din fundal vine spre ei, lent și titanic, o locomotivă mare așezată de‑a curmezișul, pe o platformă rulantă. Toate imaginile de până atunci de locomotivă mergând normal, înainte sau înapoi, pe șine înguste sau stând ca un monstru mineralizat, neclintit de veacuri, se scurt circuitează cu imaginea Marii Locomotive purtate perpendicular, neverosimil, ca plugul în trotuar, de furia maselor, pe șinele largi ale Istoriei. Impresia, copleșitoare, e de miracol fizic, de biruință
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]