18,529 matches
-
se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
decât cel dorit de el. Tot Șam a fost cel care a rupt tăcerea încordata. — Păi, atunci... pa, spuse el. Ellie, o să trec după vas când mă-ntorc. Stai puțin, Șam! stărui Eleanor. — Îmi pare rău, dar trebuie s-o șterg, spuse Șam și dispăru. Auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Eleanor se întoarse către Adrian. — Doar nu vrei să spui c-ai acceptat ideea aia trăsnita? Doar n-ai s-o lași pe Fanny Tarrant să-ți ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Din păcate, are inițialele lui Bruce tatuate pe aripi. — N-am băgat de seamă. Dacă-l las la vedere, devine un subiect de conversație plictisitor când ies la câte o recepție. — Mda, înțeleg că-i destul de jenant. Nu poate fi șters? — Ba da, însă doar printr-o grefa de piele. Își dezgoli unul dintre umeri și trase cu coada ochiului la tatuaj. Nu s-a decolorat deloc. Bruce asta, fir-ar să fie, m-a stigmatizat pe viață! Adrian se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aerul ursuz cu care freca mentă prin casă, îmi dădeam seama c-a dat peste una defavorabilă. — În asemenea zile probabil că era greu de suportat. — Greu? Era de-a dreptul imposibil. Nici nu-i de mirare că băieții au șters-o de-acasă cât au putut de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce s-a terminat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
glas pierit. — Dar ce? De ce-a trebuit să-mi povestiți toate chestiile astea? — Am fost supărată. — Erați șucărita pe soțul dumneavoastră, așa că mi l-ați vândut, conchise Fanny, băgând reportofonul în geantă și închizând-o. — Dați-mi casetă. Sau ștergeți partea în care apar eu. Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea când față o lua spre vestibul. Fanny se opri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de cei mari. Relația sa cu învățăceii este paternă: ,,Îi era drag să ne învețe, de parcă eram copiii lui”. Calitatea de om adevărat este al fel de glorioasă, iar locul în care a trăit va rămâne pururi însemnat, chiar dacă timpul șterge așezările: ,, În locul acela, odată, a trăit un om... Adina Ciomaga, clasa a V-a C Proiect didactic 1. Subiectul: Compoziția orală; 2. Obiective: formarea deprinderilor de exprimare corectă oral; formarea deprinderilor de a dezvolta ideile principale ale unui text; formarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
buimac pe un pat de spital. Privirea blândă a mamei mă învăluie cu drag. Nu o întreb nimic. Văd șinele lungi, nesfârșite, apoi... un trup înghețat, fără suflare... Într-un târziu, întreb: ,, Mamă, de ce n-a venit trenul, mamă?” Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă a mamei cu strângerea ei caldă, mă face să simt realitatea, să-mi amintesc că acolo, în satul bunicilor n-a fluierat vreodată vreun tren și că mama n-a auzit decât fluieratul ciobanilor de la stânele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinsă a mamei cu strângerea ei caldă, mă face să simt realitatea, să-mi amintesc că acolo, în satul bunicilor n-a fluierat vreodată vreun tren și că mama n-a auzit decât fluieratul ciobanilor de la stânele din deal. Mă șterg iarăși la ochi și mă duc cu gândul la milenara zicală românească: ,,Vrabia mălai visează și, calicul, praznic.” Ghicitoarea se poate folosi ca punct de plecare doar în compozițiile elaborate la clasele a II-a. Ghicitoarea este cea care sugerează
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are prieten. L-am luat la mine acasă. Ce fericit este acum! De atunci iubesc și mai mult animalele. O faptă deosebită ............................................................... Băiete, nu cumva tu... Da. Îi urmăresc chipul. Privirea lui mă cuprinde larg. Nu-l întreb nimic. Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă cu strângerea ei caldă mă face să simt viața care freamătă în pieptul unui om. Pieptul omului meu... O călătorie interstelară ............................................................... Un bilet lăsat pe birou explică totul: ,, Dragă tată. Documentele sunt în sertarul biroului. Nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
e teamă că nu pot veni până la sfârșitul semestrului să fiu alături de tine. Știu ce bucurie enormă ar însemna întoarcerea mea. Cred că situația financiară nu este prea bună și, dacă aș veni, aș putea să vă ajut. Te rog, șterge de pe chipul tău mâhnit întristarea și ai mare grijă de tine ca să te găsesc sănătoasă când voi veni. Mă voi întoarce desigur la tine, nu voi rămâne aici o veșnicie. Cunosc suferința unei mame iubitoare căreia îi este plecat fiul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce s-a întâmplat ne trezim cu popa lângă noi. Pe mine și pe Nică ne-a apucat de gulerul paltonului și ne-a dus direct la mama acasă. Ce bucurie îi făcuse bietei mame! După ce aplecat popa, ne-a șters o chelfăneală bună ca să ne învețe minte să nu mai stricăm niciodată gardurile oamenilor. Mihai Bogdan Gârdea, clasa a V-a C Eu și Nică (compunere literară) Este vară. Soarele ca un disc de aur strălucește pe cerul ca oglinda
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult ca pe mine însămi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reia. Poate că nu ți-au pus niciodată întrebarea ce vei face dacă mâine va plesni oglinda de aur a lunii, și se va sparge în părți mici, și tu va trebui să le culegi. Prețioase sunt toate, dacă le ștergi praful, dacă le așterni pe fereastră, dacă le îngădui să lumineze. Dar bucuria de a putea culege lumina, de a oferi flori în fiecare zi, bucuria de a îndrepta o privire tristă, asta e fericirea - bucuria de a o răspândi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vă simțiți bine, domnu' Dionisie? Întrebă abia auzit Gheretă. Poate Își căuta cuvintele. Omul ăsta precis e tapetat pe dinăuntru cu cuvinte. Câteva straturi. Are nevoie de timp ca să le găsească pe cele potrivite. Numai de nu le va fi șters sângele În circulația lui. Căutarea Îi făcea se pare bine lui Precup, căci roșeața se Întorcea la locul ei În inimă ca un câine la umbră după ce a lătrat un trecător rătăcit pe acolo În lumina amiezii, și vocea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei. Și privirea obosită. Și tăcerea. Și tremurul mâinii care ducea acum ceșcuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zorelei. Carnea e fragedă, vinul muscat. În soba de fontă duduie un arzător de opt sute. Pe pereții proaspăt vopsiți, umbrele lor se dilată de căldură. Serviți, dom' profesor, că e de unde. Hai noroc! Brândușă bea vinul dintr-o suflare. Își șterge mustățile stufoase cu dosul mâinii. Când o fi mai rău, așa să fie. Ca acum. Sughiță. Pentru caz de sughiț are apă minerală. Destupă o sticlă de jumătate și bea direct din ea. O lasă goală sub privirile admirative ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și chiar În Univers. O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar cu atât mai prețioasă. Brândușă simți că-și pierde suflul din pricina emoției și a efortului. Nu mai vorbise atât din școală. Își scoase batista și Începu să-și șteargă energic fruntea și ceafa. Un an Întreg Își punea Brândușă problema acelei schimbări care, uneori, nu trecea de, să zicem, kilogramele de cartofi pe care le cumpăra doamna Teglaș, bătrână și singură, sau de sacii cu varză bogată În vitamina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un ton concesiv, dispusă să ierte tonul agresiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum se făcea tot mai mică pe măsură ce trenul se Îndepărta. Privise tot timpul deasupra lui, iar el Îi ura pe toți cei care Îi nesocoteau persoana. Înălță privirea ca din Întâmplare. La un pas de el, o fetișcană blondă Își ștergea lacrimile de pe obraz cu o batistă Înflorată. Apucă să vadă și ochii: verzi și mâloși. Prima măsură care se impunea dată fiind „eminența” mutării era să-și Împacheteze lucrurile. Apoi să le Încarce Într-un vagon. Mâine va da ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din cimitir. Ca să Îl smulgă de pe creanga Înaltă pe care crescuse a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și ascultă Dumnezeu. O să mă rog și pentru sufletu' dumitale, donșoară. Bine, mătușă, roagă-te. Bietul ei suflet! Să nu mai aud de suflet! Își privi speriată mama. O prejudecată, Întocmai ca virginitatea. Un fard pe care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de laudă pentru Mântuitor, deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de nufărul stacojiu al arzătorului de „o mie”, zgribulită de frig sau speriată pur și simplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră ca o pană de porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat. Poate fi de oriunde... Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o cafea cu frișcă și câteva grisine la cafeneaua Ajan. O plecare târzie, observă domnul Wenczel Horacsek privindu-și ceasul de buzunar. O plecare, totuși... murmură domnul Zegrea Emoția rostirii era În cazul său mascată de Înverșunarea cu care Își ștergea lentilele Întotdeauna curate ale ochelarilor. Acum treizeci de ani ar fi fost cu totul altceva, decretă domnul Gheretă ritos și iritat la gândul că nu va mai putea citi Realitatea evreiască la care era abonat Cain. Nu toți pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]