97,255 matches
-
diacronică? A spera că ea se poate limita la una strict sincronică e, firește, utopie curată. A-i limita dimensiunea diacronică în funcție de cea sincronică, altfel spus de un Zeitgeist cu ale sale frămîntări și episteme înseamnă a reasocia cultura cu știința, taman ceea ce y Gasset nu dorește. În principiu, mi se pare destul de de la sine înțeles că un profesionist, medic, ca să iau exemplul lui y Gasset, nu are de ce să-și bată capul cu dilemele fizicii solidului, dar că e fundamental
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
repugnă și ceea ce el numește "orice pierde-vară care a stat cîteva luni într-un laborator sau seminar german ori nord-american, orice nerod care a făcut o neînsemnată descoperire științifică (și) se întoarce în patrie transformat într-un proaspăt îmbogățit al științei, într-un parvenu al cercetării", gata să propună universității "reformele cele mai ridicole și pedante". Numai că în graba sa de a reclădi universitatea pe temelii strict spaniole, cu un purism entuziast dar naiv, y Gasset se contrazice singur: tot
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
festivități, Oscaruri-le de pildă. M-a șocat să descopăr aceeași atmosferă ca la Hollywood, cu toate virtuțile și viciile ei, într-o lume literară. Pronosticuri, pariuri, rochii de seară, Lisa Jardine ici (profesoară la University of London, expertă în istoria științei), Malcolm Bradbury dincoace, șuete, bîrfe, mini-interviuri cu scriitorii aflați în întrecere, compătimiri pentru cei, mulți, doborîți de gripă, în fine, o trepidație de high life, în sensul pe care i l-ar fi dat Caragiale, parcă nepotrivită cu sobrietatea (adesea
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
să asigure un succes. Textul lui William Luce, care l-a avut ca protagonist în anul premierei - 1996 - pe Christopher Plummer la Music Box Theater - este o monodramă construită în jurul biografiei celebrului actor american John Barrymore. Dar este construită cu știință și minuțiozitate, cunoscînd avantajele și riscurile unui one-man-show. Limbajul este mai degrabă colocvial, liber tare pe alocuri, fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
Barbu Cioculescu Este primul dintre imperativele lucidității, cu știința clară că acesta mulează pe dinafară eul profund și cu precizarea că, fără a ne juca în vorbe, există urâțenii frumoase (Stendhal, de pildă!) și frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita frumusețe clasică. A
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
toate acestea, spre final m-am simțit cu mult mai lămurit decât eram înainte, printr-un efect discret, dar viguros, de reconstituire a unei imagini generale din mici piese împrăștiate, atent cercetate și ca atare acum bine cunoscute. De unde această știință de a conduce textul, destul de rară - cel puțin la noi? (Să fie oare la mijloc școala nemțească a vecinilor, care îmbogățește și catalizează, așa cum credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
rece", însă nu în direcția unui livresc uscat, ci în sensul fanteziei și al ironiei. Cele două aspecte se coroborează reciproc. Dacă fantezia e o evadare din real, mai curînd spontană, umorală, ironia e o irealizare "tendențioasă", elaborată cu bună știință, dispunînd de ținte de atac precizabile. Ambele procedee își propun a combate locul comun, a aerisi limbajul, a reforma viziunea poetică. Sînt mijloace de "ardere a etapelor". Grație lor, autorul se simte liber a inova într-un domeniu în care
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
peste tot, numai peste noi, creștinii, catolici, ortodocși, protestanți, reformați,... trecîndu-ne în revistă păcatele. Iar dacă scăpăm și de astădată, să ne înclinăm înaintea Voinței universale; și dorind ca, în anul 5000, - după cei trei mii de ani pe care știința îi socotește de aici înainte pînă la următoarea eră glaciară -, specia umană mult avansată să fi părăsit la timp planeta pămînt făgăduită erei glaciare pe încă zece, sau sute de mii de ani, găsindu-și un alt destin pe un
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
pe o sfîntă taină. De fapt, aceste explorări analitice nu își propun și nu au cum să fie o abordare exhaustivă, dar îl descoperă pe actor, neîmprăștiind misterul actului creator, ci descifrînd o metodă de lucru prin mărturiile, intențiile și știința martorilor. De aceea cartea are atîta farmec, dar și mister și se citește pe nerăsuflate deși, repet, nu este formată din vînzoleala culiselor, ci tocmai, din arta actorului (lucru care ne face să trecem cu vederea greșelile de tipar strecurate
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
a căpăta o catedră la universitate. A fost cîțiva ani director al nou-înființatei Fundații Regele Carol I (viitoarea B.C.U.) și, apoi tocmai în 1906, cu sprijinul suveranului, a devenit profesor. A făcut o carieră strălucită în învățămînt și în știința românească (evident a fost și academician, chiar o vreme, președintele acestui cel mai înalt for științific al țării). Dincolo de psihologia experimentală (pe care continua să o stimuleze și s-o proteguiască și în anii războiului, după pensionare), specialitatea în care
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
ediție. Nu uit să menționez că am citit, totuși, cu interes și cu creionul în mînă această ediție să-i spunem de corespondență, a lui C. Rădulescu-Motru. Editorul, dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de corespondență. Dar, repet, așa deficientă cum e, este, totuși, prima tentativă de a aduna într-o ediție corespondența ilustrului filosof român. C. Rădulescu-Motru, Corespondență. Ediție alcătuită, îngrijită, studiu introductiv, notă și bibliografie generală de Virgiliu Tătaru
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
artistic Un bulgăre de humă de Nicolae Mărgineanu (1989), scenariul Nicolae Mărgineanu și Mircea Radu Iacoban. Îmi reține atenția o umbră chinezească din profil a lui Eminescu (Adrian Pintea) în penumbra unei încăperi, de o frumusețe plastică. Mai există, după știința mea, un film din 1914 al lui Octav Minar, intitulat Eminescu, Veronica, Creangă, precum și Eminescu (1990), al lui Anatol Codru (Republica Moldova); Dumnezeirea lui Eminescu (1995) și Obârșia lui Eminescu (1996), semnate ambele de Grid Modorcea; filmul pentru televiziune Insula lui
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe inofensivul cățel. Totul nu a fost decât un experiment nefericit: "Filipp Filippovici dădu din umeri - știință nu cunoaște încă modul de a transforma animale în oameni. Uite, eu am încercat, dar după cum vedeți, fără succes. A vorbit, dar a început să revină la starea lui primitivă. Atavism!" (Pag. 229). Liniștea Casei Kalabuhov este (deocamdată) salvată. (Mihail
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Silvia Simionescu (violă) și Diana Ligeti (violoncel). Tinere (media de vîrstă este 30 de ani) talentate, foarte bine omogenizate, capabile să se adapteze cu profesionalism exemplar la formule diverse (trio, cvartet cu pian și cvartet de coarde) ele cîntă cu știința construcției, cu o subtilitate în nuanțe și culori timbrale încălzita de un har al comunicării seducător. Tot tineri, tot stăpîni pe instrumentele lor șunt și componenții trio-ului "Aulos" al Filarmonicii clujene: Dănuț Mesaros (oboi), Liviu Gocan (clarinet) și Orlando
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
mult peste nivelul literatorilor din jur. Cine, în locul său, să imaginăm eventualitatea unei rocade ipotetice, ar fi fost capabil să atingă, măcar în treacăt, tensiunea ideatica și penetrația cristalizata în formulele cu lungă bătaie din Domină bonă, din Istoria că știința inefabila și sinteză epica? Le concepea și le încredință hîrtiei cînd nici nu cunoscuse acel "mezzo del cammin" cuvenit bărbaților. Era în plină vigoare intelectuală, înzestrat și, parțial, înarmat să se confrunte, de la egal la egal, cu un Ortega y
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
atinsese deplină autoritate, el, Călinescu atinsese doar pragul marilor înfăptuiri ce-i stăteau în puteri. În consecință, judecată trebuie ferita de simplificări maniheiste. Categoriile tranșante - alb sau negru - nu-l epuizează tipologic. Blamatul semnatar al "cronicilor optimistului" comitea, cu bună știință, "sacrilegii" unul după altul. În ședințele deschise ale Institutului, în plin proletcultism, își lua libertăți și o distanta superior-ironică vis-à-vis de directivele oficiale. Bunăoară, după ce cu chiu cu vai se îngăduise reabilitarea lui Macedonski, profesorul forță procesul reconsiderărilor obligatorii și
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
urmă fără nici o indurare. O știm bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stînga lichidați de cei pe care i-au slujit... Căci, să nu mi se vorbească despre ăortodoxiaă lui Nae Ionescu, despre ămistica legionara, despre știința religiei (reală, dar numai că știința, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul în sfera politicului (sau în cel mai bun caz în sfera unei științe a religie). Și, ceea ce este ai rău
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stînga lichidați de cei pe care i-au slujit... Căci, să nu mi se vorbească despre ăortodoxiaă lui Nae Ionescu, despre ămistica legionara, despre știința religiei (reală, dar numai că știința, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul în sfera politicului (sau în cel mai bun caz în sfera unei științe a religie). Și, ceea ce este ai rău, au crezut că l-au găsit
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
lui Nae Ionescu, despre ămistica legionara, despre știința religiei (reală, dar numai că știința, nu ca sursă de existență) la Eliade. Lipsiții aceștia de credință au căutat sacrul în sfera politicului (sau în cel mai bun caz în sfera unei științe a religie). Și, ceea ce este ai rău, au crezut că l-au găsit. S-au închinat Fiarei". Jurnalul d-lui Nicolae Balotă, tulburător, e o lectură cuceritoare, pe care o recomand, călduros, cu stăruința.
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
persoane din sfera literaturii, artei, filosofiei, care socotesc că, de fapt, cultura umanista este unică formă de cultură, alții negînd total semnificația cunoașterii științifice. De aceea se admite că un om de cultură poate fi aproape ignorant în cele ale științei, important e să fie un bun cunoscător în ale umanioarelor. Și, asta, probabil, pentru că ambianța culturală e, la noi, (dar nu și aiurea?), formată de publicațiile de cultură. Dl. M. Flonta atrage atenția că "problematică este în acest caz nu
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
cunoscător în ale umanioarelor. Și, asta, probabil, pentru că ambianța culturală e, la noi, (dar nu și aiurea?), formată de publicațiile de cultură. Dl. M. Flonta atrage atenția că "problematică este în acest caz nu poziția reticența față de cealaltă lume, lumea științei, ci imaginea despre această lume a multor personalități reprezentative pentru cultura umanista". De unde neglijarea sau chiar repudierea instrucției științifice, exclusiv legată de practică. E socotit incult cel ce nu i-a citit pe mării scriitori ai lumii (inclusiv ai noștri
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
personalități reprezentative pentru cultura umanista". De unde neglijarea sau chiar repudierea instrucției științifice, exclusiv legată de practică. E socotit incult cel ce nu i-a citit pe mării scriitori ai lumii (inclusiv ai noștri), pe cînd cel ignorant total în ale științei e considerat că îi lipsesc unele cunoștințe. E probabil că observația d-lui Flonta e dreapta. Nu cred însă că atrăgînd atenția asupra-i, dl. M. Flonta va clinti măcar cu un fir această idee (prejudecată?) îndatinata. Totul e, aici
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
științifice, vă redimensiona lucrurile, în defavoarea umanioarelor, cu deosebire a beletristicii. Noica, ale cărui cărți filosofice s-au bucurat și se bucură de o mare audiență, de mulți percepute (dar și Ontologia să?) că literatura, socotea, ne reamintește autorul nostru, că știința este un univers teoretic închis, pierzîndu-și semnificația culturală. Poate, de aceea, Noica a respins decis și constant înțelegerea filosofiei că știința. Această chiar dacă dl. M. Flonta consideră că e exagerată opinia păltinisenilor că Noica este filosoful prin excelență, cu prestigiul
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
de o mare audiență, de mulți percepute (dar și Ontologia să?) că literatura, socotea, ne reamintește autorul nostru, că știința este un univers teoretic închis, pierzîndu-și semnificația culturală. Poate, de aceea, Noica a respins decis și constant înțelegerea filosofiei că știința. Această chiar dacă dl. M. Flonta consideră că e exagerată opinia păltinisenilor că Noica este filosoful prin excelență, cu prestigiul autorității supreme în toate ale filosofiei. De fapt, există, cum arătăm mai înainte, două culturi filosofice în lumea românească. Iar direcția
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]