3,030 matches
-
tânără. Ai să te măriți și-ai să-ți faci o viață mai bună” “Apăi, știi ce, țață Lenuțo? Mie să nu-mi vorbești dă d’astea că mă supăr rău, foc mă fac! Nici nu s-a așezat bine țărâna pă gura lu’ bietu’ Marin și mătale... Ce, eu sunt d’alea, dă la otel?...” “Nu, Măriuțo maică, să mă ferească Dumnezeu dă gânduri așa dă negre și necurate, da’ ziceam și eu că, deh!, să te mai îmbunez. Da
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
la vale. Poporul a rămas încremenit și cu inima moale ca apa. 6. Iosua și-a sfîșiat hainele, și s-a aruncat cu fața la pămînt pînă seara înaintea chivotului Domnului, el și bătrînii lui Israel, și și-au presărat capul cu țărînă. 7. Iosua a zis: "Ah! Doamne Dumnezeule, pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mîinile Amoriților și să ne prăpădești. De am fi știut să rămînem de cealaltă parte a Iordanului! 8. Dar Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
afară din încăperea închisă etanș plină de clorobenzalmalononitril, unde el și alți douăzeci și cinci de recruți primiseră ordinul de a-și scoate măștile de gaze. Duane Cain aruncase o singură privire spre ecran - Rupp „Omul de Fier“ căzând în genunchi în țărână, înecându-se și vomitând - și hotărâse că Garda Națională nu se întrezărea în planurile lui de viitor. Caseta îl speriase și pe Mark. Niciodată nu fusese înnebunit după inhalarea de otrăvuri. Apoi a venit septembrie și urmaseră atacurile. Împreună cu restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Acel scris a murit acum o sută de ani, în Lumea Veche. Când le-o arată, amuțesc cu toții, de parc-ar ști că literele alea strâmbe nu pot veni decât de dincolo de mormânt. Biletul se dezintegrează, se face la loc țărână. Îl pune pe Duane-o să-l lamineze la fabrică. Să-l facă veșnic, pentru cât timp va fi nevoie să-l plimbe cu el peste tot. Dar la începutul lui august începe să se întâmple ceva ciudat. Bat la uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lunga vară. Ocrotită ești de îngerul ceresc Și de părinții care te iubesc. Când vei fi puțin mai mare, Vei bea apă din izvoare Colo-n deal la Viișoara, Când se coace poama vara. Când bunica din Bârlad va fi țărână, Tu să o pomenești, că nu ți-a fost străină. Să vii în zilele de sărbători Și pe mormânt să-i pui buchetele de flori. Acum, de ziua ta de sărbătoare, Te sărutăm, îți zicem o urare: Tu la părinți
De ziua ta by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83177_a_84502]
-
spre apartamentele somptuoase din oraș, unde-i așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
său mister de nepătruns. Căci imaginea acelui chip cuprindea toată mila și tot regretul răscolitor al dragostei ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În rugă, s-au Întors spre mulțimea de indieni, care Între timp Îndrăzniseră să se apropie de această falsă tiradă, și-și descărcară muschetele asupra lor („ca să nu devină prea Îndrăzneți și amenințători“). Vreo doi-trei au căzut cu fața În țărînă, iar ceilalți au rupt-o la fugă spre pădure țipînd. Astfel, dintr-o singură lovitură, s-a instaurat și creștinismul și guvernul. Acum spaniolii și-au Întors privirile spre satul indian - Începură să jefuiască și să prade cu priceperea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
râmă mai mare. Ana le-a mulțumit frumos mititeilor, a mângâiat ușor licuriciul pe care îl portă mereu în păr și a așezat, cu dragoste, râma într-o copăiță făcută dintr-o coajă de nucă, în care a pus puțină țărână. Înțeleg că îl vom căuta pe Artist. Se pare că l-am și găsit. De noi se apropie un bărbat destul de tânăr, spătos, cu barbă bogată, ușor căruntă. Poartă o cămașă albă, țărănească, ițari, un brâu lat, cu un fluier
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mulțumirile pe care ea însăși nu le poate rosti astăzi.“ în stranele din spate, cineva strănută și-și trase nasul. Thaw se uită într-o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care ea însăși nu le poate rosti astăzi.“ în stranele din spate, cineva strănută și-și trase nasul. Thaw se uită într-o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista încă un spațiu destul de mare între noi. „Tanti“, am spus, fiindcă nu puteam să-i spun altfel, „eu mi-am dorit totdeauna o mamă afectivă și supradimensionată ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea cum secara și rapița își trimiteau rădăcinile în bezna clocotitoare de sub țărână. Dintr-odată ajunsese la gândul că oamenii sunt doar un înscris între albul de sus și negrul pământului. Cineva citea slovele, dădea pagina, muind degetul când în umezeala din gură, când în sarea pe care o lasă, de obicei, lacrimile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește. În asemenea treceri era străin
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Cum îl cheamă? — Armin... — Armin! Armin!... E aici fiul târfei? urlase bărbatul, însă nimeni nu-i dădu un răspuns. Nu durase mult. Era îngropată până în dreptul sfârcurilor și cu mâinile legate la spate, în cruce. N-o durea, o strângea țărâna și simțea căldură și sete. Și pe urmă căldura se făcu ca un foc care îi ardea hainele, pielea și mațele, înăuntru. — Oameni buni, să sfârșim odată! strigă. Faceți-vă treaba, loviți! O tăcere ca sticla se formă peste trupul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
315Astfel copila - nvioșază murii, Pe când în bolta geamului s-arată Copil al apei, cerului, pădurii, A lumii - ntregi mai drăgălașă fată. Ea asculta pe-al primăverii oaspăt 320În dimineața ce-i zâmbește proaspăt. Împrăștiată fulgerează roua În viorii, strălucitoare boabe, Țărâna - Nvie-n primăvara nouă, Răcoare-i vântul ca miros de ape; 325Părea c-ar fi plouat, deși nu plouă Decât lumină, ce nu mai încape. Cu gura, fața, ochii ei, ea râde Privind în soare, îi clipia, i-nchide. 58 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu toți se duc de - avalma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pîn-ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină - Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El L-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmeci - ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvîntează: - Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ea, făcîndu-se iar scurtă - ia acum hai la luptă, acu om vedea cine-i mai tare. - Hai! zise Făt-Frumos. Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei soarte prin stânci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit! ― Oricum puteați fi liniștit, domnule Matei. ― Mă îndoiesc că Panaitescu și Valerica sânt de aceeași părere, acolo... Vărsă un pic de alcool: Să le fie țărâna ușoară. Făcuseră cumpărături înainte de a se întoarce acasă. Fiecare își păzise pachetele, iar acum mâncau în hol, păstrând distanțe mari și privindu-se circumspect. Melania Lupu, la un capăt de masă, ciugulea delicat dintr-o indiană cu frișcă. La celălalt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fac parte. Ba, au existat momente când am fost gata să cred că singura crimă a zeilor este omul, care nici pe marginea gropii nu încetează uneori să fie o canalie; face calcule murdare până amuțește cu un pumn de țărână în gură. Toate cuțitele cu care s-a înjunghiat au fost ținute de mâini omenești, toate plutoanele de execuție au fost formate din oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să am grijă să feresc burlanul mâncat de rugină care abia se mai ținea; lovindu-l, l-aș fi sfărâmat cu siguranță; putrezise între florile și urzicile care asediau din toate părțile căsuța, modestă și obosită. Văzîndu-mă, Marta își ștergea țărâna de pe mâini, își aranja flacăra părului roșu, mă însoțea în casă și, fără să mă întrebe dacă îmi era foame, îmi punea dinainte legume, brânză și pâine, după care se așeza deoparte și aștepta să mănânc. La sfârșit, strângea totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi dat să bea. I-ar fi făcut cinste și i-ar fi turnat în pahar până ce Profetul nu s-a mai putut ține pe picioare. Atunci, povestea Marta, care auzise și ea istoria de la alții, l-a trântit în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i fac de la prima întîlnire o bună impresie Bătrînului: Credeam că nu mai există oameni care să aibă gustul măreției, că nu mai există minți îndrăznețe care să priceapă că timpul trebuie provocat, sfidat, altfel ne umple gura cu țărână, ștergîndu-ne din evidența lui. Din păcate, oamenii se grăbesc să-și risipească viața în fleacuri, în loc să aibă curajul să înfrunte eternitatea. Eram gata să mă las de sculptură, convins că nu mai există nimeni care să înțeleagă astfel arta, când
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. "Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătîndu-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în gură. Apoi devii și tu țărână și cazi în gura altora care au murit după tine. Ha, ha. Depinde ce noroc ai și în gura cui nimerești. Oricum pute. Lasă prostiile și nu mai bea", încearcă doctorul Dinu să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]