KorAP: Find »[drukola/base=țigară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...659 >

16,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata ta regală, de ce nu arunci? Miau își salvează cu țipete defensive soldații de țigară desenați cu pix, cu ruj, încruntați și severi, sau îndurerați când mor decapitați sau cu picioarele rupte în aer de la săritura de pe buza sticlei, acum cum mai bem? bem oprind cu limba tutunul din sticlă, băieții de la Capitol!!! strigăm toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
ceva, spune-i că vreau să-i pun o melodie, îți pun o melodie, spune el mai clar în telefonul luat, ascult și din bâzâială îl aud urlând prin casă I miss youuu! I miss youuu!... ascult și îmi aprind țigara cu o mână, zâmbesc de jurîmprejur, poate par stăpână pe mine, ești varză, îmi spune Prietena mea care mă simte și știe fără să vorbesc și chiar fără să se fi întâmplat încă, să nu te îndrăgostești de Pinochio, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
noi rezistă doar dacă e frumos, adevărat! atunci de ce pula mea nu dai un telefon că nu vii când știi că te aștept, poate nu avea cum, da’ să mă sune din baie putea, sau când cobora să-și ia țigări... i-am închis telefonul, a sunat disperat... Bianca mia a închis telefonul de tot... sună tu directorul de la teatru sau fă-mi mie rost de număr, poate mă primește să discut cu el, vreau să joc, nu mai pot, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
eu nu simt același lucru pentru ea, că nu puteam să-i spun că mă doare în pulă de tine, și pe stradă m-am simțit, culmea, foarte bine, ea plângea, dar ce să fac... să mă duc să iau țigări? ok, Bianca pleacă, e târziu și trebuie să prindă ultimul autobuz, eu rămân singură și-mi pare bine că am apărut în bar cu un bărbat, totuși, Filosoful vine și se-așează lângă mine zâmbind la fel, ca și cum nimic n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
să-mi țin iar sufletul în gât: oare ce face Marius în noaptea asta, rămâne cu mine sau pleacă cu iubita lui acasă? vorbesc cu ea în hol și nu mă concentrez decât să nu-mi tremure mâna când duc țigara la gură, ea mă întreabă de măsea, dacă mi-a plombat-o bine mama ei, mi-a plombat-o fără anestezie, unghii în carne, m-a băgat înaintea celorlalți care așteptau la rând, și tatăl ei m-a întors cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
an, a spus și îngerul cu unghii negre ieri seară, înțelegi? așa mi-a spus din ochii lui albaștri deschiși, dar deja am spus prea mult, a zis el. Eu nu am să vă dau nimic, doar cuvinte, vreți o țigară și de la mine? am luat un Carpați de la el și o voi fuma într-o zi când nu voi mai avea țigări, ce bine, eu nu am decât vorbe, atât vă pot da, și nu contează cui dai, dă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
am spus prea mult, a zis el. Eu nu am să vă dau nimic, doar cuvinte, vreți o țigară și de la mine? am luat un Carpați de la el și o voi fuma într-o zi când nu voi mai avea țigări, ce bine, eu nu am decât vorbe, atât vă pot da, și nu contează cui dai, dă și să nu te aștepți, se întoarce, dar nu da ca să primești, doar dă și ți se va întoarce, cum stăm noi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Iuliei în tren să-i spună că am fost aici, cred că o și omor, sigur, îmi repet în cap, a venit în delegație și nevasta nu știe, poți să pleci, nu trebuie să aștepți să plece trenul, să termin țigara, uite-o cât e de posesivă, zice el în magazin când am luat mâncare și l-am luat de braț, azi ai venit la mine, la cine pleci, tată, la ora asta? uite, zice el și arată fotografia cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
dragă, și tu mie... suntem amețiți și suficienți unul altuia, suficienți și de neajuns și căutăm același lucru și ne suntem de ajuns acum, dar există mâine și nu se poate. Să nu te îndrăgostești de mine, spune Păianjenul, lingând țigara cu limba în lung, calm și atent, uitându-se în același timp în ochii mei și zâmbind cu un anume înțeles, eu râd de privirea lui care înseamnă, da, Bianca, e frumos ca un înger, ridică dintr-o sprânceană și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
în regulă, stai tu liniștit, nu se întâmplă nimic, nu e nimic atât de grav, ba chiar m-ai ajutat să înțeleg. Red își culege cu greu bijuteriile, insignele, șepcile, el în fond e plin de intenții bune, fumează toate țigările rămase, opresc una pentru deliciul singurătății asumate, în sfârșit înțeleg, nu se poate oricum și nici așa disperată nu sunt, spăl tot ce am, mâini, picioare, față, păr, sex, limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
în rest nu mai vreau decât să pot să vin la teatru, să-mi fac rolurile, să ajung acasă, să stau în pat, să fac baie, să-mi pun ciorapii, să pot să-mi beau cafeaua liniștită, să fumez o țigară, lucruri simple, să mă duc în bucătărie și să-mi iau mâncarea din frigider, să scriu la calculator, să-mi cumpăr tigaie și ibric și să-ți fac ție fular și șal și căciuli, nu-mi doresc decât să merg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

n-are film, răspunse Creighton. O să cumpăr unul la aeroport. — Iar eu vreau să cumpăr un ziar de azi, spuse Fanny. — Am crezut ca-n următoarele două săptămâni o să dai naibii ziarele, zise el. — E ca si cum as trage o ultimă țigară înainte de a mă lasă de fumat, stărui față. — Ce-ți apare? — Jurnalul meu și un interviu cu Adrian Ludlow. — Adrian și mai cum? — Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând ziarul de azi, o grămadă de lume o sa se-ntrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

că bătrânețea e molipsitoare ca scarlatina și pojarul... Orice se poate dovedi. Totul e să ai argumente. Și interes, firește. E drept că oamenii sunt atenți cu el. Nu serviți o cafea, domnu' Sebastian? O dulceață de nuci verzi? O țigară bună? Azi am primit pachet de la copiii. Luați, vă rog, sticla asta de vin. E chiar ce scrie pe etichetă. Cutia de farduri e pentru doamna, se apropie Crăciunul. Și toți Îl roagă să nu le-o ia În nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
sprint de la un anticariat. Se așeza pe banca de lângă chioșcul de ziare și citea „noutățile” din Turul Franței. Lângă el, Simeon Tabără Își scărpina fruntea și repeta cu Încântare numele marilor cicliști ai vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vremii: Anchetil, Altig, Vanloi... Trăgea visător din țigară și zicea: Ce bine de tine, Petre dragă, că mai știi o limbă În plus! Tutungiul vorbea perfect ungurește și nemțește dar pe acestea nu le mai socotea „străine”. Când Își termină țigara, strivea mucul sub talpă, scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îl ascundea În tureacul Înalt al cizmei de iuft. Pe la șapte și un sfert, porcul zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta Snagovul din politețe, mulțumind cum se cuvine. Domnul Húsvágó era un om binecrescut. Avea o soră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
zăcea sub câteva furci de paie. Doamna Moduna aducea oala cu vin fiert și cănile de tablă smălțuită. Privind vâlvătaia, domnul Húsvágó Își fuma prima țigară, din pachetul de „Snagov” pe care domnul Moduna i-l oferea În fiecare an. Țigările sale preferate erau Însă „Carpați”de Sfântu Gheorghe. Accepta Snagovul din politețe, mulțumind cum se cuvine. Domnul Húsvágó era un om binecrescut. Avea o soră măritată la Budapesta și un frate În Australia. Invitat În fiecare an, când la Balaton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
la discuții. Libere ca până acum. Deci, propuneri concrete și la obiect, dacă mai sunt. În lumina filtrată prin perdele a parterului, chipurile palide ale oamenilor Închipuiau un calup de șvaițer așezat pe un covor oltenesc. Ici, colo, câte o țigară aprinsă. Trei sticle de țuică de un litru treceau din mână În mână. Pentru că nu mai sunt alte propuneri, propun să se dea citire proiectului de hotărâri. Domnii care au făcut propuneri sunt rugați să ne spună dacă le mențin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă, În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul plecat. Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri! Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi și glasul Mariei: Ioana, Remus, la culcare. Paturile sunt făcute. Copiii părăseau cu părere de rău bucătăria. Cu rufele colorate Întinse la uscat pe o frânghie deasupra sobei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
unor fantoșe hilare. Nu regreți totuși că n-ai făcut Institutul? Ca să fac ce fac eu, nu-ți trebuie studii superioare. Iar ca să faci ce fac unii cu aceste studii chiar că nu merită... N-a fost să fie! Stinse țigara În chiuvetă și se așeză la masă. Turnă din nou În pahare. Eu nu beau decât „Traminer”. Ce altceva să bei aici? Aiurea, e de negăsit. Da, ce ziceam? N-a fost să fie. A, da... Îmi pare rău doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]