5,899 matches
-
tratării subiectelor este, așadar, frapantă. Alt scenariu care revine este acela al constructorului (încarnat în persoana directorului de șantier sau a șefului de brigadă) care se luptă să depășească „pragurile submarine” din meseria sa, adică ispitele, conflictele, circumstanțele care îl abat de la buna exercitare a profesiei - Pragurile submarine (1968), O problemă de familie (1977), Un om insuportabil (1984) etc. Piesa cea mai reușită din serie rămâne Moartea ultimului golan (1975), și aceasta o satiră destul de facilă a arivismului, însă personajul central
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, că nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspîndirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgîni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă, de origine constantiniană și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Augustin, Prosper susținea că Dumnezeu și-ar fi schimbat hotărîrile în privința mîntuirii omenirii și ar fi făcut unele selecții ale căror motivații rămîn de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. La puțină vreme după aceea (433-434) a scris tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru împotriva celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosper a scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce se abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sînt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosper a aderat la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstire pe care a construit-o pe domeniile sale și pe care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curînd foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși mereu în mănăstire, unde probabil n-a fost nici monah și nici abate; Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întîmpla frecvent în Italia secolului al VI-lea. Dată fiind originea sa, acest așezămînt avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mănăstirea sa, situată la o extremitate a Italiei, coincid cu anii carierei ecleziastice a celui care, în 590, a devenit papă cu numele de Grigorie, supranumit apoi cel Mare, și s-a stins în 604. Degradarea și nenorocirile care se abăteau asupra Italiei în vremurile îngrozitoare în care trăia Cassiodor, și pe care el le-a resimțit mai ales ca pe o răspîndire a ignoranței și a barbariei, au fost și pentru Grigorie cel Mare experiențe vii și dureroase, papa fiind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
provocate de revărsarea Tibrului. Ca pontif, Grigorie s-a angajat cu toată energia în conducerea Bisericii, care trebuia să-și asume rolul de unică societate organizată într-o lume aflată în descompunere. Papa însuși era convins că nenorocirile care se abăteau asupra creștinătății, în special în Italia, erau un semn al apropierii sfîrșitului lumii. Patrimoniul Bisericii, a spus el, nu e altceva decît patrimoniul celor săraci. Papa s-a angajat cu toată ființa în îndeplinirea datoriei sale, pînă la moarte, survenită
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se îndepărteze de El și îi pedepsește în mod exemplar pe cei care păcătuiesc. Intenția sa declarată este aceea de a compara succesele pe care le-au avut creștinii care credeau în Sfînta Treime cu nenorocirile care s-au abătut asupra ereticilor care o contestau. Grigorie pune accent pe teologia istoriei, pe concepția unei justiții divine imanente în faptele oamenilor, concepție pe care o împrumută de la Orosius, autor menționat de mai multe ori; potrivit lui Grigorie, manifestarea cea mai semnificativă a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă trebuie amintit că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos, care produce ființele făcîndu-le să iasă din divinitatea care le conținea (de exemplu, Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui Dionisie nu se abate de la dogma stabilită la Calcedon în privința unirii celor două naturi, umană și divină, în Cristos (de exemplu, Numele divine 2, 10: 648D-649A), însă terminologia referitoare la caracterul inalterabil al naturii divine în Cristos și la absența confuziei dintre aceasta și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oriental. Lumea bizantină, încă solidă și doar relativ zguduită de invaziile barbarilor, spre deosebire de cea occidentală, vrea să propună o istoriografie triumfală, care să înregistreze evenimentele din Orientul prosper și, ca atare, închide ochii în mod voit în fața nenorocirilor care se abat asupra Occidentului: istoricii greci spun puține lucruri, atunci cînd nu tac cu desăvîrșire, despre jefuirea Romei din 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde minți. La fel de indiferentă rămîne cultura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să expună faptele simplu și limpede. El spune că vrea să renunțe la orice încercare de înfrumusețare retorică și că nu dorește decît să fie înțeles fără dificultate. De multe ori transcrie ad litteram documente istorice și, procedînd astfel, se abate de la o regulă consolidată în tradiția istorică antică, și anume aceea de a nu insera în text elemente străine, cum e cazul documentelor, dacă sînt văzute dintr-o perspectivă retorică, astfel încît Sozomen, care scrie după Socrate, abandonează această practică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
romanești și oferă o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă, probabil, între 512 și 518. Zaharia a scris și Viața lui Isaia, un călugăr originar din Egipt care, în căutarea singurătății de la care îl făceau să se abată faima lui și solicitările creștinilor care i se adresau tot timpul, se refugiase în Palestina, în pustia de lîngă Gaza. Aici l-a cunoscut Zaharia, care i-a povestit viața bazîndu-se pe propriile amintiri, iar această biografie l-a ajutat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris după moartea lui Teodor, în 428. în schimb, nu-i poate fi atribuită lui o scriere dedicată Lui Teodul, despre cumpătare și virtute, alcătuită din două centurii de sentințe. Ea ar putea să aparțină, eventual, unui Hesychius care era abate în peninsula Sinai în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Este incertă apoi autenticitatea unor omilii, dintre care două sînt dedicate unor sărbători închinate Fecioarei Maria, iar altele sînt laude închinate apostolilor Toma (sau Andrei?) și Iacob. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nivelele de integrare neurofiziologice, cât și formele de manifestare. Trăsătura distinctivă a comportamentului uman este dată de condiționarea sa social-istorică, fiind analizat și evaluat pe baza criteriilor adaptării și integrării individului În viața socială. Comportamentul deviant este cel care se abate de la normele acreditate În cadrul unui sistem social mergând până la conflict cu valorile culturale. Reprezentând o abatere de la anumite valori, comportamentul deviant este definit concret În raport cu grupul sau colectivitatea; ceea ce e normal pentru un grup poate fi deviant pentru altul. Albert
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
considerată mit este să fie verosimilă, altfel spus, să existe oameni care să creadă această istorie. Într‑adevăr mitul joacă un rol fundamental în societățile umane tradiționale. Miturile dau sens tuturor activităților cotidiene, ca și tuturor catastrofelor care se pot abate într‑un moment sau altul asupra comunităților respective. Tot ele oferă o viziune asupra lumii cu totul autentică și coerentă. Pe scurt, miturile structurează gândirea oricărei civilizații, fie ea tradițională sau modernă; lumea de astăzi este tot atât de plină de mituri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va solda cu o serie de convertiri ale evreilor și păgânilor. În capitolul 11 se vorbește însă nu de unul, ci de doi martori, insistându‑se asupra activității lor înfricoșătoare: „Toate plăgile pe care îngerii le vor dezlănțui se vor abate [asupra pământului] la cuvântul celor doi martori” (11, 2). În comentariul lui Victorin, alături de Ilie, apare un al doilea profet, identificat cu Ieremia: „Mulți cred că Ilie este însoțit de Elisei sau Moise. Dar aceștia au murit amândoi. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de iudei. Prima jumătate a celor șapte ani eshatologici va fi dominată de profețiile lui Ilie. Nero va acționa numai în a doua jumătate. Ilie propovăduiește și face minuni în Iudeea, așadar, în partea orientală a Imperiului. El închide cerul, abătând secetă asupra pământului, preschimbă apele râurilor în sânge (cf. Apoc. 11). Nu lipsește nici ciuma. Îngroziți, iudeii îl acuză pe profet în fața senatorilor, cerând moartea sa: Incenduntque prius senatum consurgere in ira/et dicunt Heliam inimicum esse Romanis (vv. 849
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar „casa sa era totdeauna plină de credincioși, ca și o Biserică”. După 256, schimbarea este radicală. În viziunea lui Commodian însă, întreaga domnie stă sub semnul catastrofalului, persecuțiile încununând, într‑o anumită măsură, seria calamităților naturale care s‑au abătut asupra imperiului: secetă, foamete, ciumă. Un alt punct litigios pentru comentatori îl reprezintă versurile 823‑824, în care primul Anticrist este numit simbolic „Cyrus”: exurgit interea sub ipso tempore Cyrus/qui terreat hostes et liberet inde senatum. Martin corectează lecțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și fiica. Nimeni nu îi va înmormânta, iar pământul se va umple astfel de duhoare din pricina leșurilor care vor zăcea pretutindeni. Nemaiprimind apele fluviilor, marea va deveni un fel de mlaștină, împrăștiind neîncetat miasme. Atunci, o ciumă îngrozitoare se va abate asupra pământului; vor fi plângeri nemângâiate, gemete cumplite și vaiete fără sfârșit. Oamenii vor numi „fericiți” pe cei care au murit înaintea lor, zicându‑le: „Deschideți mormintele voastre ca să ne primiți pe noi cei nefericiți! Deschideți sicriele voastre ca să‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu s‑a mărginit să vestească cele ce se vor întâmpla, ci a indicat dinainte și data lor, a stabilit numărul anilor care se vor scurge până la venirea lui Cristos și a enumerat cu claritate toate nenorocirile care se vor abate asupra iudeilor, din pricina refuzului lor de a crede. Și atunci, firește, urându‑l pe Dumnezeu și fiind dușmani ai adevărului, ei pretind cu nerușinare că nu este profet cel care a prorocit acestea și atâtea altele, crezând că propria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mt. 16,14; Mc. 6,15; 9,11‑13; Lc 1,17; 4,25; 9,8.19; In. 1,21.25 se referă cu exactitate la episodul redat de 3Rg. 17. Evanghelistul precizează faptul că seceta pe care profetul o abate asupra Iudeii durează trei ani și jumătate, adică exact perioada menționată în Cartea lui Daniel și în Apocalipsă 11,3. . Theodotion: 6∀ℜ ϑΞΦΦ∀Δ∀ 20Δ∴∀ :γ(ς8∀ <Ξ∃∀4<≅< ƒ6 ϑ↑Η 2∀8ςΦΦ0Η ∗4∀νΞΔ≅<ϑ∀ 88Ζ8Τ<. Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rai și iad. Soarele este trimis de sora lui la moș Adam și la maica Eva - uneori și la Crăciun și Dumnezeu - pentru a le cere sfatul, iar ei îl poartă prin rai și iad în speranța de a-i abate gândul. Neînduplecat, Soarele se întoarce la Ileana Simzeana și împreună pornesc la cununie. Sora îi cere fratelui să meargă înainte (sau se oprește să bea apă) și, pentru a scăpa, se aruncă în mare și se transformă într-o mreană
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere surorii să se căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă să îl abată de la această intenție, trimițându-l în lume să își caute altă mireasă. El se reîntoarce însă cu aceeași cerere. Fata îi pretinde, ca și în tipul mai vechi al baladei, să facă un pod peste mare și o scară până la
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
și iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvine. 14. Vrem deci ca văduvele tinere să se mărite, să aibă copii, să-și vadă de case, și să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară. 15. Căci unele s-au și abătut, ca să se ducă după satana. 16. Dacă vreun credincios sau vreo credincioasă are în casă văduve, să aibă grija lor, ca Biserica să nu fie împovărată, ci să poată ajuta pe cele cu adevărat văduve”. Din vremea grecilor celor vechi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]