3,115 matches
-
pe undeva, departe; Aș vrea să-ți scriu pe-o aripă de vânt, Dar umbra nopții încă ne desparte. Nu pot să dorm, că te zăresc în vis, Plutești ușor pe-o margine de apă, Tu ești acolo, peste un abis, în inimă condeiul tău îmi sapă. Te chem, nu știu dacă mă simți acum, Pustii, potecile plâng sub ninsoare; A mai rămas în mintea mea un drum Atât de lung ... Când îl străbat, mă doare! Deschid fereastra și te văd
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-i din start pierdută, Destinul râde într-un dinte Pe o ruină de redută. Sub maluri ce se prăbușesc, Ca în păgâne ritualuri, Se sparg și iarăși se izbesc De stânca vieții, alte valuri. Ferești deschise către cer Sau nesfârșitele abisuri, Lumini, ascunse-ntr-un ungher, Au obosit în dor de piscuri. Te naști în văluri de mister Cu adiere de speranță, Și crezi că viață-i giuvaer, Să-l porți la gât cu eleganță. Când idealul se destramă, Viața, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
carte. Speri ca visuri înalte să te poarte Pe un lujer ce rodește Sămânța Iubirii celeste. Să te-nfioare Când nici nu gândeai că va mai apare. în oceanul de iluzii și gânduri Plutește Cartea precum Sfântul Graal. Pornim călătoria prin abisuri, Sperând să găsim iubirea eternă Rătăcită într-un labirint astral. Ca huma suntem în mâinile sorții Când ne jertfim pe altarul morții. Cartea deține un mister fascinant. Schimbând în aur plumbul închisorii, Descifrăm misterul unui sfânt cuvânt. O ,,închisoare’’ ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi piară răsuflarea, căci de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna bunului meu tată, ce-n cer acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lase de băut și se abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o fire de porc, dar care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
După ce dădu ordinul, continuă să-și frece viguros fața cu un prosop. Unul dintre paji spuse: — S-or fi încăierat paznicii de la templul exterior sau așa ceva. Nobunaga nu luă în seamă remarca. Un moment, ochii săi părură ca apele unui abis, scânteind ca și cum ar fi căutat ceva, nu în lumea din afară, ci în sine însuși. Dar numai o clipă. Nu se întâmpla numai în afara templului principal. Aici, în vila de oaspeți, precum și de la o coloană la alta ale celor circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i-o făcu generalului înfrânt. Toshinaga era la fel de îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care îl determină să mai spere. Părând fericit de-a binelea, Katsuie continuă să-i felicite pe tată și fiu pentru scăparea lor: — Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
degajată a mișcărilor îngerilor, ale căror chipuri par îndurătoare cu păcătoșii pe care încearcă să-i ajute în ascensiunea lor, precum și atitudinea de satisfacție a diavolilor, care-i privesc pe cei prăbușiți, dar și spaima și deznădejdea celor aruncați în abis. Dozajul culorilor, închis la chipurile celor aruncați în abus și al diavolilor, luminos la figurile și nimburile îngerilor, care zboară, a sufletului ajuns pe ultima treaptă a scării și a lui Iisus Hristos, dau compoziției, în ansamblul ei, un aer
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
al vieții mele. Și oricât de absurd era să sper În iluzia unei revederi, simțeam că a mă desprinde de ea ar fi fost ca și când aș fi ales să nu respir. Nu voiam să mă scufund tot mai adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-a încălzit înainte să mă cufund din nou în abisul întunecat al nebuniei din capul meu. De fiecare dată când îmi aduceam aminte de noaptea îngrozitoare pe care o petrecusem cu Chris sau de ceea ce-mi spusese mama, mai luam o gură de coniac și mă concentram pe sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai vagă idee cum ajunsesem acolo. Sau ce era în neregulă cu mine. Dar aveam cea mai îngrozitoare stare de depresie. Era de parc-aș fi stat în capătul cel mai pustiu al universului, holbându-mă în jos, într-un abis. De jur împrejurul meu era doar vid, iar în interiorul meu tot vid era. Era un sentiment oribil de familiar. Nu mă mai simțisem așa de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația aia. Iar ca s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un timp oarecare între ceea ce a fost viața mea pânè la un moment dat, când m-am despèrțit de Corina, și ceva, necunoscut, situat undeva înaintea mea, ceva ce nu mai vrea sè înceapè, cum sè rezist astfel suspendat deasupra abisului ademenitor dacè nu mi-aș fi construit o lume în care sè supraviețuiesc și-n care sè mè simt în siguranțè, mi-e bine acolo, sunt stèpân pe ea pentru cè eu o fac, o programez dupè nevoile mele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè a avut dreptate Corina, poate cè preocupat sè imprim iubirii mele un plus de frumusețe și de tainè n-am fost suficient de atent la ceea ce se întâmplă în realitate, la felul în care, între noi, imperceptibil, se deșchideau abisuri sufletești de netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el sè-mi dicteze declarația dacè tot știe atâtea despre lume? Hârtia albè mè inhibè, obligându-mè la exerciții de meditație, dacè aș putea scrie declarația direct pe calculator totul ar fi mult mai simplu, în fața ecranului îmi dau drumul mai ușor, Abisul moale și îmbietor al universului luminos de molecule lichide îmi stârnește o plècere aproape sexualè atunci când, apucând tastatură, ca pe o iubitè, mè las în voia sonoritèților erotice cu care calculatorul rèspunde prompt, comenzilor mele, Invocând, în dorința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
here! Waiting for you! mè așteaptè Angel cu America cu tot, I love you, Angel! Me too! See you soon! Somewhere! Iubesc la Angel acest mod de a vorbi, fèrè sè punè limite, bariere, când stau de vorbè cu ea abisul în care mè scufund că într-un tub vertical de vid rotitor, având circumferință trupului meu, se lèrgește, desfèșurându-se într-un spațiu tridimensional, larg, extinzându-se, necuprins și nemèrginit, în toate direcțiile și, pe alocuri, colorându-se viu, că speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
atâtea animale și atâția oameni dispăruseră fără urmă, iar când se văzu pentru prima oară în inima unuia din acele „pământuri pustii“ înțelese că nu șapte sute, ci șapte milioane de ființe omenești ar fi putut dispărea cu ușurință în acel abis orizontal din care ar fi fost surprinzător ca cineva, nu contează cine, să scape cu viață. Gacel reușise. De două ori. Dar tuaregi ca el nu erau mulți, și de aceea „Poporul Vălului“ îl respecta pe Gacel Vânătorul, inmouchar singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu toate astea, până când se aude vocea compasiunii, înfrângând demonul vociferărilor, care se îndepărtează și dispar, rușinate de ele însele, iar ea strigă, umplând întreaga casă, este bolnav, este bolnav, boala vine și îl ia cu ea, îl târăște în abisurile ei. Îmi pun pe mine un halat de baie și mă așez lângă el, încerc să îi dau să bea cu lingurița, apa i se scurge pe fundul pârjolit al gurii, făcându-i mărul lui Adam să tremure. Trage jaluzelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
n-aveam. „Unde-oi fi?“ mă întrebam. Nu recunoșteam nimic... nici măcar direcția. Ce naiba o fi aici? Singurul lucru pe care-l distingeam era puzderia de siluete care se îndrepta spre nicăieri. Continuam să o strig pe Midori din inima acelui abis nemărginit. Keyaki face parte din familia ulmului, atinge înălțimea de treizeci de metri și diametrul trunchiului este de aproximativ doi metri. 1 Steagul }\rii de la Soare-R\sare. Kimigayo este imnul național al Japoniei. (n. tr.) O rogojină măsoară 90/180
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adevăratele sentimente. De când am venit din New York, mă simt de parcă aș avea un gol imens în stomac. Îi pot face față doar prefăcându-mă că nu există. Simt că, dacă m-ar atinge cineva, totul s-ar prăbuși într-un abis și aș sângera de moarte, așa că nu îl pot lăsa pe Davey să producă un asemenea dezastru. Cursul de yoga a fost îngrozitor. Mâine mă va durea tot corpul, dar simt o plăcere perversă în a suporta genul acesta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
poate coexista cu al tău”. (Lia, nu știu dacă te voi mai vedea, acum, când Ei au intrat pe partea greșită și au invadat lumea ta, și Încă din vina mea: i-am făcut să creadă că erau În ea abisuri, așa cum voiau ei din slăbiciune). Ce gândeam cu adevărat acum cincisprezece ani? Conștient fiind că nu cred, mă simțeam vinovat printre atâția care credeau. Deoarece simțeam că erau pe drumul bun, m-am hotărât să cred, așa cum ai lua o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zărindu-i-se sub fustița albastră când se ridica ușor, și Înțeleg că-i blondă și semeață și inaccesibilă fiindcă e altfel decât mine. Nu e posibilă nici o legătură, ea aparține altei rase. O a treia femeie pierdută imediat În abisul În care se scufundă. Tocmai a murit În somn, Ofelie palidă Între florile sicriului ei virginal, pe când preotul Îi rostește slujba pentru morți, dintr-o dată se ridică dreaptă pe catafalc, Încruntată, albă, răzbunătoare, cu degetul Întins, cu glasul cavernos: „Părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Șklovski tânăr. Toți erau Maiakovski și nici un Jivago. Belbo nu se dădea În lături de la tutuiala generală, dar era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu cineva. L-am văzut tutuind cu afecțiune, sau cu pasiune, de puține ori și puține persoane, pe Diotallevi sau vreo femeie. Celor pe care-i stima, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe, până ce toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mamă a tuturor dogmelor, e punerea amprentei În loc de sigiliu, a umbrelor În loc de realitate, este minciuna adevărului și adevărul minciunii. (Eliphas Levi, Dogme de la haute magie, Paris, Baillère, 1856, XXII, 22) Ajunsesem În Brazilia din dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ști niciodată că a fost pedepsit? Ai vrut să devii Homer? Ține, mișelule, și crede. Îl urăsc pe cel care Încearcă să-mi vândă o iluzie de pasiune. 41 Când ne reamintim că Daath e situat În punctul În care Abisul retează Stâlpul din Mijloc și că În vârful Stâlpului din Mijloc se află Cărarea Săgeții... și că până și aici sălășluiește Kundalini, vedem că În Daath este taina generării și regenerării, cheia manifestării tuturor lucrurilor prin diferențierea lor În perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]