2,725 matches
-
are ca obiect individul cercetând mijloacele de care acesta se servește, căile pe care le urmează pentru obținerea satisfacerii dorințelor și nevoilor sale, însă în această căutare psihologia individuală nu reușește decât arareori, în cazuri cu totul excepționale să facă abstracție de raporturile existente între individ și semenii săi. Aceasta pentru că "celălalt" joacă întotdeauna în viața individului rolul de model,de obiect, de asociat sau de adversar, iar psihologia individuală se prezintă chiar de la început ca fiind în același timp și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
interpretare. Suntem la un Festival de Neoavangardă și spun: un artist trebuie să se implice social. Nu poți să te izolezi, indiferent de stilul, de maniera în care pictezi. Sau prin felul tău de a gândi. Nu poți să faci abstracție de social, de ce se întâmplă în jurul tău. Niciodată, marii artiști, fie literați sau pictori, nu s-au detașat de realitate: intuind, anticipând și ce poate să se întâmple. Rolul unui pictor este important. Un om care poate să prezică anumite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ci de a le așeza în cadrele 73 în care istoria dispune evenimentele, cadre care rămîn exterioare față de grupuri, și de a le defini opunîndu-le între ele. Asta înseamnă că istoria este interesată în primul rînd de diferențe și face abstracție de asemănări, fără de care nu ar exista totuși memorie, deoarece ne amintim numai faptele care au ca trăsătură comună apartenența la aceeași conștiință [sau, altfel spus, istoria privește asemănările superficiale și neglijează diferențele profunde. Astfel, în ciuda diferențelor spațiale și temporale
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
distinge de materie, iar recipientul nu este totuna cu conținutul. În diversele stări ale conștiinței (ca să folosim o expresie inadecvată, căci în realitate nu există stări, ci mișcări sau o gîndire în continuă devenire), calitățile nu se disting decît prin abstracție, fiindcă esențială este aici unitatea fiecăreia dintre stări, ele constituind tot atîtea puncte de vedere asupra conștiinței în ansamblu: ele nu au genuri comune, fiecare fiind unică în genul său. Orice încercare de comparație între ele ar întrerupe continuitatea seriei
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
foarte apropiată de reprezentarea spațiului, chiar dacă nu se confundă cu aceasta. Se spune că orice om este în mod natural un geometru de vreme ce trăiește în spațiu. Nu e de mirare deci că oamenii, atunci cînd se gîndesc la timp făcînd abstracție de evenimentele particulare care ies în evidență în desfășurarea conștiințelor individuale, își reprezintă un mediu omogen asemănător spațiului geometric. Ar avea însă memoria noastră vreun control asupra timpului înțeles astfel? Pe o suprafață perfect dreaptă, de ce s-ar putea agăța
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
toate acestea, dacă ni se înfățișează un tablou sincronic în care toate evenimentele, indiferent unde s-au produs, sînt alăturate, înseamnă că ele au fost desprinse de mediile 110 care le situau în propriul lor timp, adică s-a făcut abstracție de timpul real în care erau cuprinse. Opinia generală este că, dimpotrivă, istoria este interesată prea exclusiv de succesiunea cronologică a fapte-lor în timp. Să ne amintim însă ce spuneam în capitolul precedent cînd opuneam ceea ce am putea numi memoria
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
capitolul precedent cînd opuneam ceea ce am putea numi memoria istorică și memoria colectivă. Cea dintîi reține mai ales diferențele: dar diferențele și schimbările marchează doar trecerea bruscă și aproape imediată de la o stare durabilă la o altă stare durabilă. Făcînd abstracție de stări și intervale și reținînd doar limitele, renunțăm, în realitate, la partea cea mai substanțială a timpului. Fără îndoială, și o schimbare se întinde pe o durată, uneori pe o durată foarte îndelungată. Dar asta înseamnă că ea se
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o durată, uneori pe o durată foarte îndelungată. Dar asta înseamnă că ea se descompune într-o serie de schimbări parțiale, separate prin intervale în care nimic nu se modifică. De aceste intervale mai mici relatarea istorică face, de asemenea, abstracție. De altfel, ar fi cu totul imposibil să ni se prezinte mai mult. Pentru a arăta ceea ce nu se schimbă, ceea ce durează în sensul veritabil al termenului, pentru a ne da o reprezentare adecvată, istoricii ar trebui să ne transpună
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
că e numai o condiție a existenței acestor grupuri, dar una esențială și evidentă. Nu la fel se întîmplă în cazul altor formațiuni sociale 167. Putem chiar spune că majoritatea lor încearcă să-i detașeze pe oameni de spațiu, făcînd abstracție de locul pe care ei îl ocupă și luîndu-le în considerare numai calitățile de alt ordin. Legăturile de rudenie nu se reduc la coabitare, iar grupul urban este altceva decît o sumă de indivizi juxtapuși. Raporturile juridice sînt fondate pe
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nobiliare, în Anglia, iar în Franța, odată cu Revoluția, toți cetățenii sînt egali în fața tribunalelor, precum și în ceea ce privește impozitele. De aici, instaurarea unei mai mari uniformități, diferitele părți ale țării nemaireprezentînd regimuri juridice distincte. Dar gîndirea colectivă nu ține cont de legi, abstracție făcînd de condițiile locale în care acestea se aplică. Ea este legată mai degrabă de aceste condiții. Numai că acestea sînt foarte diverse, deoarece, prin uniformizarea regulilor, nu s-a reușit același lucru și în ceea ce privește condiția pămînturilor și situarea persoanelor
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
obiecte care să ocupe o poziție definită și stabilă în spațiu. Cît privește valorile reprezentate de titluri sau depozite, creanțele și datoriile, nu le situăm într-un loc: sîntem aici în lumea banilor și a tranzacțiilor monetare, unde se face abstracție de obiectele particulare, iar ceea ce primim sau dăm este doar capacitatea de a achiziționa sau a ceda orice. Totuși serviciile sînt prestate, iar lucrările sînt executate într-un loc: lucrarea sau serviciul nu-și păstrează valoarea, pentru cel care le
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de exemplu, în drept, dar prin aceasta se înțelege intenția rezultată din calitatea juridică a persoanei, considerată identică pentru toate persoanele care au aceeași calitate și identică atîta timp cît situația juridică nu se schimbă. Această tendință de a face abstracție de toate particularitățile individuale, atunci cînd e vorba despre chestiuni de drept, explică două ficțiuni pe deplin conforme cu spiritul juridic. Cînd o persoană moare și lasă un moștenitor natural, se spune că "mortul merge înainte prin cel viu", adică
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de aceste elemente și a atras atenția logicienilor asupra imparțialității investigării lor. Astăzi, aceste elemente sunt numite, cel mai adesea, elemente cu referință deictică sau deictice. Înțelegerea modului de funcționare a deicticelor este înlesnită de distincția dintre enunțul tip (o abstracție des folosită în gramatică, ca de pildă, "celebrul" exemplu de abecedar "Ana are mere") și enunțul ocurență, care presupune înscrierea enunțului-tip în numeroase enunțări diferite, ce antrenează variații ale sensului. Prezentarea modului specific de funcționare al deicticelor de persoană
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să fac? Gata cu asta. Nu căutăm soluții. Nu acuzăm pe nimeni. Nimeni nu este perfect. Încercăm să trecem și, de data asta, eventual, cu zgomot. Nici spre Normandia, nici spre evrei, nici nimic. Gata cu asta, cu numele, facem abstracție de toate numele, de toate cuvintele. Facem abstracție de toate actele. Nu vom păstra intact decât un singur lucru: găsesc că. Pe asta o păstrăm. Viens, ça s'arrangera, il y a aussi des ciels étoilés à Montpellier. Il y
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Nu acuzăm pe nimeni. Nimeni nu este perfect. Încercăm să trecem și, de data asta, eventual, cu zgomot. Nici spre Normandia, nici spre evrei, nici nimic. Gata cu asta, cu numele, facem abstracție de toate numele, de toate cuvintele. Facem abstracție de toate actele. Nu vom păstra intact decât un singur lucru: găsesc că. Pe asta o păstrăm. Viens, ça s'arrangera, il y a aussi des ciels étoilés à Montpellier. Il y a des gens gentils partout, il y a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
albă vestală... Aici, palida și albă nu au puterea de a clasifica, actualizează doar un conținut latent în noțiunile de lună sau de vestală, așa cum circulă ele într-o anumită cultură. Din acest punct de vedere, nu putem face complet abstracție de istorie. Până la romantism, se recurgea sistematic la clișee, la scrierea deliberată într-un cod recunoscut ca fiind cel literar. Astfel, prin fiecare stereotip, discursul își reafirma apartenența la un cod prestigios, diferit de uzajul curent. După romantism a început
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu articol nehotărât tind să plaseze vas, cârnați și submarin în aceeași paradigmă și să interpreteze cârnații ca pe un "balon militar de observație", și nu ca pe un aliment. Concluzii Din moment ce ne interesează lingvistica textuală, este imposibil să facem abstracție de contextul enunțării, materializat în genul de discurs de care aparține enunțul în cauză. Dacă nu se ține seama de acest fapt, nu se poate declara independent că un text este coerent sau incoerent, organizat corect sau incorect. Gramaticienii textului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
devenit ucenici, fii sufletești și i-au rămas așa chiar și după ce el s-a mutat întru cele veșnice. Părintele Nicolae nu s-a bucurat de duhovnicia epitrahirului, dar a avut-o pe aceea a înțelepciunii, tămăduitoare în superba ei abstracție". Î.P.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Vadului și Feleacului, în Duhovnic de taină, Caietele de la Rohia II. N. Steinhardt în amintirea contemporanilor, Editura Helvetica, Baia Mare, 2000, p. 33. ,, Mai este ceva ce-mi place enorm la N. Steinhardt: tăria lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
contrastul tipic al epocii de tranziție nu înseamnă simpla coexistență a unor realități opuse, ci o sinteză sui-generis de sincronic și diacronic, o stare reflectând un proces. Prezentul e un receptacol de trecut și de viitor, care coboară din sfera abstracțiilor și dobândesc evidență materială: „De-o parte-un leu, de alta un tigru sângerat, / Ce se pândesc cu ochiul aprins și tulburat“, ca în poezia Primele obuzuri a lui V. Alecsandri, pe care, în copilărie, o recitam entuziast. Același Alecsandri
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Romianțov“, iar cabinetul de mineralogie „cuprinde o prețioasă adunare de unelte, modeluri și metaluri brute (nelucrate) și pietre rare a Siberiei, precum și o piatră elastică (îndoitoare) de Brazilia“. Efectul acestor paranteze numeroase este o notă de oralitate sui-generis. Dacă facem abstracție de vârsta lui Asachi (42 de ani), parcă am asculta un tânăr întors recent din străinătate, povestind cele văzute părinților săi, care clatină adesea din cap și i cer din priviri explicații suplimentare. Impresia se consolidează prin lectura corespondenței lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
se laudă că iubesc pe toată lumea, pentru a avea dreptul de a nu iubi pe nimeni 202". O dată cu aceasta, o rațiune și mai imperioasă explică faptul că Europa nu s-a recunoscut multă vreme în aceste teorii franceze ce făceau abstracție de sentimentele umane. În sfîrșit, către 1800, problema care se punea pentru cea mai mare parte a societăților europene viza mai puțin reformularea bazelor instituționale ale unui stat deja instalat și mai mult ideea reconstituirii Statului de sus pînă jos
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
genului, și anume eseul conversațional, ce lasă o puternică impresie de oralitate. Criticul consideră acest "teritoriu literar intermediar" emblematic pentru personalitatea creatoare a lui Ion D. Sîrbu, "erudiția și colocvialismul (până la vulgarisme rafinat-ironic contextualizate), detaliul cel mai particular picant și abstracția filosofic-savantă, citatele în 3-4-5 limbi și referirea sătesc regională, istoria universală și folclorul legându-se organic între ele"16. Teoreticianul "secundarului", admirator al lui De Quincey și al "diletantismului superior", al tuturor genurilor literare așa-zis "minore", găsește "rădăcinile acestui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nu atrage nevalabilitatea actului (negotium), ci imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă; 3. forma cerută pentru opozabilitatea față de terți, a cărei nerespectare se sancționează cu inopozabilitatea actului, ceea ce înseamnă că terța persoană este în drept să ignore, să facă abstracție de actul juridic (negotium) care trebuie adus la cunoștința altor persoane prin îndeplinirea formalității impuse de lege în acest scop. b După sursa ori izvorul care cere o anumită formă pentru actul juridic civil, mai putem distinge: forma legală, adică
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
când în manieră instituționalistă, când din perspectivă "pozitivistă", asupra evoluției arhitecturii regimului postcomunist. În acest context, populismului i-a fost alocată mai ales o dimensiune socio-economică la care ar recurge, din considerente strict electorale, agenții politici instituționalizați partidist, făcându-se abstracție de profilul său cultural și ideologic. Or, atât abordările normative, cât și cele empirice de dată recentă, identificabile în literatura internațională și, în spațiul românesc, în volumele semnate sau editate de cei mai sus pomeniți atestă complexitatea conceptuală și fenomenală
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
menționez bastonul de stejar, îl las pe Hercule să își ia măciuca. (165) Prin această descriere a unor amănunte particulare, Boswell crede că cititorii "vor un grad de cunoaștere considerabil" despre Johnson (165). Intenția lui Boswell era să treacă peste abstracția retorică pentru a ajunge la ceea ce Connery numea "simțământul" concret al faptelor ("The Third Way" 6). Ceea ce este remarcabil în perioada de după Războiul Civil până aproape de sfârșitul secolului a fost gradul în care tehnica romanului a fost modelată pentru a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]