7,862 matches
-
de mult să fiu propriul meu gând, să pot zbura la oră târzie spre înălțimile cerului... să ajung la fereastra ta... să te pot zări măcar o clipă; clipa veșniciei pe care am ascuns-o atâția ani de zile... în adâncul inimii, ți-aș așeza-o pe inima ta... Simți tu oare, câtă dragoste am adunat în adâncul inimii mele în atâta amar de ani? Gândești și tu oare, tot așa de des, la anii nevinovați ai tinereții noastre? Unde s-
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
ajung la fereastra ta... să te pot zări măcar o clipă; clipa veșniciei pe care am ascuns-o atâția ani de zile... în adâncul inimii, ți-aș așeza-o pe inima ta... Simți tu oare, câtă dragoste am adunat în adâncul inimii mele în atâta amar de ani? Gândești și tu oare, tot așa de des, la anii nevinovați ai tinereții noastre? Unde s-au ascuns? Când au dispărut? La fereastra ta aș dori să fiu acum! Să trec pentru ultima
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
gândului, a pământului în care sămânța gândului putrezește pentru a perpetua viața în toate manifestările ei uimitoare. Doare și sufocă acea coborâre gândită sau a nu, a plafonului evoluției umane. Îmi rămâne darul de a iubi pământul. Acolo, în tainele adâncurilor lui, gândurile se nasc din fiecare sămânță ca un infinit veșnic roditor. Cenușa nu-l împiedică nicicând să-și continuie rodirea. Acolo rădăcinile împletesc mereu hărțile bucuriei și ale frumuseții vieții. E viul viu dincolo de orice limite. Viața este nucleul
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
aducă acel freamăt ale brizei din zorile senine de revărsat de ziuă, când luna pornește liniștită la culcare, iar stelele se sting, încet, încet, una câte una, lăsând loc să se aprindă razele soarelui răsare, ce-ți vestesc ieșind din adâncurile tenebroase ale mării, o nouă zi, o zi plină de speranțe și de dorințe împlinite. Dalia, în visele ei de fecioară, când nopțile uneori se transformau în ziuă, se vedea în brațele unui Făt Frumos, călare pe un armăsar negru
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
cu buzele sale sărate și cu iz de alge. Sunt răsăritul zorilor de zi ce te așteaptă, să vii, să mă săruți, iar îmbrățișările mele, să-ți potolească setea de alergat. Oprește-te, stai lângă mine și amândoi coborând în adâncuri, vom dăinui în timp, ferecați în lanțurile fericirii. Eu te aștept, aici la malul mării să-miaparții ca o adiere și nu ca o furtună... Te aștept să vii... și să-ți spun... Ana se trezi foarte marcată de vis, plină
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
pușca, trase un foc și vulpea se prăvăli în frunziș, unde-și dădu suflarea. Vânătorul se grăbi să-și ridice trofeul, admirând calitatea și mărimea blăniței, punând-o pe spinare și plecând voios spre casă. Rămas singur în vizuina din adâncul pădurii, unde-l lăsase maică-sa să stea cuminte, puiul de vulpe, auzind acea împușcătură teribilă, sări de spaimă, dar mai apoi își veni în fire, căci liniștea se așternu din nou asupra pădurii, mai mult de atât nu se
POVESTEA PUIULUI DE VULPE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347663_a_348992]
-
și toate cele de Sus. Prin el ne împătășim cu Dumnezeu, cu Neamul cu Cosmosul. Tânărul dac, prevestește primăvara vieții noastre, arătând limpede puterea frumuseții sale înflorite. Observându-l doar, auzi un glas care te cheamă, care te strigă din adâncul ființei tale, din strădufundurile diafane ale Națiunii ancestrale. Elementele Frumosului - Dacoromân au fost pre-create în COSTUMUL POPULAR, plin de grație și splendoare în care s-a întrupat întreaga Natură cu cântarea cerească și jocul vrăjit al sublimului. Priviți ROMÂNUL, ca
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]
-
gura vizuinii, legă sacul cu sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
glume. Văzând că Merilonul scoate apă pe gură... folosesc în limbajul de argou cuvântul „merlion” (pronunțat „ma'laia”) în loc de „a vomita”! Da te încumeți să vizitezi Merlionul în interior - ceea ce am și făcut -, poți lua liftul care te duce în adâncurile mării. Vei întâlni acolo animale fantasmagorice (animate desigur!) precum sirene, lei de mare, dragoni, balauri... Dacă vei urca pe acoperiș, punctul de observație îți va oferi o vedere de 360 de grade asupra minunățiilor naturale dimprejur. După terminarea vizitei la
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
fără de putere. Si eu, vă spun că nu sunt prada unor preziceri fie ele tulburător de advărate, ci propria mea gândire a născut și monștrii si stelele care mi-au cântat victoria și căderea și Înălțarea... M-am prăbușit în adâncul peșterilor cu nevăzute adâncimi și am țâșnit ca un vârtej de lumină aruncat direct în mijlocul soarelui pe timpul verii. M-am pravalit în singurătatea romantismului și am spus de la început că destinul mă pregătea pentru o altă epocă în care sufletele
DESTIN de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350032_a_351361]
-
pusă în forme neașteptate de poetul-muzician Anatol Covali...În acestesonete alfabetice poetul încearcă a cuprinde cu dezinvoltură lumea - pe el însuși cu tot jur-împrejurul de la vierme până la astru; iubiri, dureri, bucurii și tristeți întru esențializare; se luptă cu înaltul și adâncul (cu sinele-i, adică), sosește și pleacă mereu întru regăsirea-i și, asemeni Meșterului Manole, zidește și surpă neobosind până la ultima cupolă a mănăstirii din suflet. Ana cea mândră și neînvinsă este el însuși, fiind în același timp meșterul de
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
lucrurilor. Se mulțumeau să trăiască asemenea gâzelor ce se lăfăie o clipă în lumina diurnă. Păpădie: Și leul elimina pe cei care nu erau puternici. Sfinx: Se eliminau singuri. Păpădie: Încercând să se agațe de alte colțuri. Piatră: De alte adâncuri. Sfinx: Adâncurile sunt greu de pătruns, sunt pentru aceia care cunosc răspunsul. Păpădie: Eu sunt bine în lumea mea. Sfinx: O să-ți pară rău că ai trăit degeaba. Păpădie: Nu trăiesc degeaba. Mă las mângâiat de lumina solară, de ploaia
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
mulțumeau să trăiască asemenea gâzelor ce se lăfăie o clipă în lumina diurnă. Păpădie: Și leul elimina pe cei care nu erau puternici. Sfinx: Se eliminau singuri. Păpădie: Încercând să se agațe de alte colțuri. Piatră: De alte adâncuri. Sfinx: Adâncurile sunt greu de pătruns, sunt pentru aceia care cunosc răspunsul. Păpădie: Eu sunt bine în lumea mea. Sfinx: O să-ți pară rău că ai trăit degeaba. Păpădie: Nu trăiesc degeaba. Mă las mângâiat de lumina solară, de ploaia caldă de
LUMINA UITATĂ DIN STÂNCĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350035_a_351364]
-
Acasă > Poeme > Devotament > REFREN ÎMPĂTIMIT Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ursit pe veșnicie? Captivă? Nici nu știu! Mă tulbură adâncul în care-mi locuiești, Iubesc dumnezeiește! Mi-e cerul azuriu, Mă sărăcești de lacrimi, cănd uiți să îmi zâmbești. În zbateri pescărușii de dor au ostenit, Dar îngeri de matase le vor nunți lumină. De-ți sunt, de mi-ai
REFREN ÎMPĂTIMIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350123_a_351452]
-
trăiesc îndelung și în taină. La fiecare Crăciun mă așez lângă brad, îmi împodobesc gândurile cu amintiri sclipitoare, îmi cufund sufletul în lumina de vis a copilăriei și cu ochii uimiți, mă regăsesc în copilul de odinioară care credea până în adâncul ființei lui că vine Moș Crăciun. N-am renunțat niciodată la Moș Crăciun, nici atunci când a fost înlocuit cu un impostor, iar stolurile de îngeri au fost alungate și îl voi aștepta până voi ajunge în zările de unde vine el
ÎNTRE DOUĂ LUMI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350127_a_351456]
-
senină pe umerii cerești iar dinspre mântuire foșnesc alese vești CÂND MĂ ÎNTÂLNESC CU LIMBA ROMÂNĂ când mă întâlnesc cu limba română - e ca și cum m-aș întâlni cu Dumnezeu: plâng precum munții în furtună - sufletul meu luminează până departe - în adâncul - la rădăcina fântânilor mă întâlnesc cu însăși Sărbătoarea îndemnul de vibrație al limbii române - acolo sus - în vârful copacului veciei - aprinde fructul mântuirii: întâi îi ies acestuia - de sub abdomenul silabelor - picioarele baletând artificii miriapode - apoi - în urmă - sunetul vocii sale
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
împreună cu progeniturile voastre.Toată Europa e îngrijorată că l-ar putea pierde pe Trump, ca protector al Europei, voi mamelucilor, îl acoperiți cu fecalele ce vă ies pe gură în ereditarul stil românesc. Meritați vize pentru America. Nu? Râvniți din adâncul structurii voastre să trăiți și voi restul anilor, precum americanii. Ei bine Dumnezeu se uită la voi și e convins că aveți ce vă trebuie papuașilor. Manelele și grătare pentru voi. Nu vize în țara în care ați observat că
TUTUROR FEISBUCIENILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350171_a_351500]
-
-i portul mult visat? Există oare în acest infinit Univers? Demult în cale-mi totu-i scufundat, Orice gând din minte mi s-a șters. Surprins în larg de valurile furtunii, Nu m-am plecat în fața mâniei naturale, Cu toate că din adâncurile genunii, Întrevedeam sfârșitul în liniști abisale. Atunci a izbucnit un strigăt care, A detunat să-mi rupă coardele vocale, Simțind în fiecare val o dulce alinare, Și mângâieri în ale vântului rafale. O! Iarăși vise fanteziste șterse, Metafizice păreri tip
AM REGĂSIT ÎN TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350178_a_351507]
-
Acasa > Poezie > Credinta > REÎNTOARCERE Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă
REÎNTOARCERE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350233_a_351562]
-
îndoiala și teama, blestemul și întunericul, făcându-te să plonjezi în cel mai negru coșmar, despre care până mai ieri ai fi afirmat cu o înțelegere superioară că "de fapt, nici nu există"? Da, există. Acum știu sigur. E chiar adâncul de nepătruns al sufletului nostru. Pe care, iată, nu am apucat să-l cunoaștem îndeajuns nici după o viață. Nici după un întreg ciclu de reîncarnări. Nici după ce a trecut promisiunea unei mântuiri. Privind la sfârșitul abominabil al tânărului Emanuel
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
decât un sfert de ceas apoi se retrăgeau și năvăleau alte trupe odihnite nelăsându-l nicio clipă e răgaz romanilor care luptaseră fără odihnă și deși aceștia încercaseră să se reorganizeze cedaseră în cele din urmă. Augustus fu mâhnit până în adâncul sufletului de această pierdere și decretase ulterior o sărbătoare în memoria victimelor acestei tragedii. Până la sfârșitul vieții, Augustus nu a uitat acest lucru și putea fi auzit deseori vorbind de unul singur, căindu-se și repetând cu o voce pierdută
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
început răsare la șase și un pic, apoi din ce în ce mai devreme. - Nu am avut somn și am vrut să profit de aerosolii dimineții și să fotografiez răsăritul soarelui, explică ea, mai împăciuitoare. Imi place nespus de mult când răsare soarele din adâncul mării. - Aha, sunteți o romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
în suflet. În muzică ușoară m-am lansat cu piesa „Revenire”. Dar cum e bine știut, caracterul unui om se formează în copilărie. O influență foarte mare asupra mea a avut-o tata. El avea un caracter dur, dar în adâncul sufletului sau era un romantic: cântă, îi plăcea natură. Astăzi cred ca daca am ajuns artista, acest lucru îl datorez, în mare parte tatei, care cântă în corul satului și în corul bisericii. Mă lua cu el la biserică atunci când
INIMĂ ROMÂNĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361918_a_363247]
-
nimic. dar atingi... ...atingi cu vârful versurilor vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor, până când poezia de dragoste sparge
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
de jad... înflorește crucea o talpă adânc înscrisă în pânza de apă argintie și-a uitat pasul pe suprafața lucios-transparentă. peștii au încercat să fugă adunându-și solzii în lunecarea lor, conturând hărți ale fricii-file simple ale unei cărți a adâncurilor, scoasă la iveală după câteva veșnicii pentru a da putere unor pumni strânși în ură. s-au luminat anotimpurile între două secunde tinere dar vlăguite de farmecul transparenței. tinere secunde din lesturi de gânduri uitate printre fire de nisip. cum
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]